Mihaela Tăcuțanu, singura ieșeancă ce face acrobații pe apă. Cum se vede lumea de pe un vas de croazieră și de ce a ales o balerină acest drum?
„Lasă-te purtat de val!” este o expresie clișeică, des folosită, dar adevărată atunci când e vorba despre a pune în practică ceea ce simți, doar că sunt persoane în viață care se lasă purtate de val de-a dreptul, navigând la bordul unui vas de croazieră. Azi, se pare, poți să fii într-o țară, mâine în alta, vreme de șase luni. Mihaela Tăcuțanu este una dintre cele care a ales să-și facă viața pe ape de mai bine de un deceniu ca acrobată și să-și tot zică cu semnarea fiecărui contract că e ultimul, dar sufletul și plăcerea pentru meseria aleasă nu o lasă.
Este singura din Iași care merge pe vasele de croazieră și susține spectacole de succes, dar acolo se întâmplă să lucreze cu italieni, cu ucrainieni, cu americani, cu ruși. Totuși, forma de acrobație pe care o face ea e altfel față de cea de circ, pentru că nu lucrează cu animale, ci combină dansul cu acrobația. N-ar fi zis când era copilă că va ajunge să lucreze pe ape și nu pe uscat, dar s-a lăsat condusă de viață, iar viața a surprins-o cu oameni care au crezut în aptitudinile, înclinațiile și în perseverența sa. Drept urmare, nu a părăsit de tot lumea baletului și nici scândurile veșnice ale scenei, căci îmbină perfect exercițiile de balet cu cele de echilibru, agilitate și coordonare. Să o cunoaștem mai bine pe tânăra acrobată Mihaela Tăcuțanu!
Mihaela Tăcuțanu în timpul spectacolelor de pe vas
Mihaela Tăcuțanu:„ Sunt singura acrobată din Iași care merge pe vas și face lucrul acesta.”
Unde ești acum, Mihaela?
Eu sunt pe navă, pe vas. Este o companie germană. Astăzi sunt în Anglia, dar eu fac nordul Europei.
Când ai plecat ultima oară de acasă? Ești din Iași, nu?
Da, sunt din Iași. Cred că sunt singura persoană acrobată din orașul meu care mai merge pe vas și face lucrul acesta.
De la noi din oraș sau din țară?
În Iași nu prea știu persoane care să meargă ca mine pe vas. Am mai avut o prietenă din circ. Nu cred că mai știu oameni din Iași să facă ce știu eu să fac pe vas, pentru că forma de acrobație pe care o fac eu e diferită față de cea din circ.
Cât de mult te onorează să fii singura din Iași, de pe vase și să nu simți că ai o competiție?
Să nu se înțeleagă că nu am competiție. Am una foarte mare. Nu este din țară, dar eu lucrez cu americani, cu ucrainieni, cu ruși, cu italieni. Lucrez cu școli foarte bine puse la punct. Nu pot spune că nu am o competiție, din contră, dar da, mă onorează că sunt singura de la noi din oraș care face ceea ce face. Fac ceva diferit față de ceilalți, ceva ce mă descrie doar pe mine.
Apropo de diferit, ce a spus familia când ai luat acest drum?
Familia a fost un pic mai reținută. Eu eram tânără când am început și era normal să fie sceptici, reținuți. Fiind fată și care pleacă singură departe, printre străini, dar mnah, le-a venit puțin mai greu să digere decizia mea și eu totuși am vrut să încerc. Am mai lucrat în primele mele contracte cu români, dar acum sunt singura româncă în această companie germană pe domeniul meu. Sunt români pe alte domenii. Și mie mi-a fost puțin greu. Era ceva nou și pentru mine. Era ceva nou și automat ești puțin stresat, dar am trecut cu bine.
Ai avut susținere, în schimb, și oameni care au crezut în tine. Cine au fost aceștia?
În primul rând, familia m-a susținut foarte mult. Am încercat cât de mult am putut să țin legătura. Am avut și oameni care au văzut ceva în mine și le mulțumesc cu această ocazie. Eu am dat audiții și nu a fost foarte ușor, căci eu am plecat ca balerină, după care am devenit acrobată. Am întâlnit români care m-au antrenat, au văzut potențial în mine și am putut să mă reîntorc după o pauză ca acrobată. Am lucrat cu ei cam doi ani, după care am început să lucrez singură.
De cât timp ești în lumea aceasta? De câți ani?
Sunt de peste 10 ani.
Mihaela Tăcuțanu:„ Dorința tatălui meu a fost să aibă o artistă.”
De peste 10 ani ești pe vasele de croazieră. N-ai știut că vei ajunge aici având în vedere că atunci când erai mică te jucai ca balerină și balerină ai devenit.
Eu mai mult am mers pe gimnastică. Dorința tatălui meu a fost să aibă o artistă și eram un copil care creștea la țară și a cărui energie era mare. Mă cățăram în copaci, mergeam desculță. Când au văzut energia mea, au decis să mă dea la gimnastică, să o dozez cumva. Am dat probă, am intrat, dar, din păcate, n-am mai putut continua, căci avusesem un accident. Atunci am decis cu părinții să merg la balet. Am dat o audiție la Colegiul „Octav Băncilă” din Iași și acolo am și absolvit. După care, am lucrat ca balerină la teatrul din Constanța. Așa a început cariera mea. Acolo am avut și audiții pentru vasul de croazieră și de acolo a început totul.
Ce înseamnă pentru tine lumea aceasta? Garantat, te învârți în jurul meseriei, una dintre cele mai vechi, căci acrobația se identifică și cu circul. Ai fost des întrebată dacă faci parte dintr-un circ?
Nu am lucrat în circ. Nu am fost niciodată angajată. Am lucrat doar pe vase de croazieră. Aici e un pic diferit. Acrobații au un statut diferit față de circ. Aici se întâmplă să facem spectacol doar oamenii, nu și cu animale, deși riscul e la fel de mare. Având în vedere că suntem pe apă, vasul nu e niciodată stabil. Este mișcarea valurilor și riscul e mai mare, dar este frumos. Îmi place, lucrez din suflet și asta este important.
Acrobația înseamnă muncă și ore de exercițiu, nu? Cu ce mai poate fi îmbinată acrobația?
În primul rând, trebuie dăruire. Trebuie să-ți placă, pentru că nu sunt doar momentele frumoase. Aplauzele sunt meritul tău și-ți dau putere să mergi mai departe. Sunt momente și mai dificile și mai ușoare. Eu, de exemplu, trecând de la balet la acrobație, a trebuit să îmi construiesc masă musculară. Trebuie să fiu capabilă să-mi țin corpul în mâini minim 4 minute în aer. Aici sunt ore de exerciții ca să ajungi la un anumit nivel, cel de performanță, ca să fii denumit profesionist.
Mihaela Tăcuțanu:„ Lumea de acasă e încă închisă. Nu e deschisă spre show-urile de musical.”
Ce înseamnă un show de succes pe vasul de croazieră?
Succesul este atunci când un om vine după show și te felicită. A meritat munca și efortul. Oamenii îmi recunosc meritele. Așa văd eu succesul. Mulțumirea mea e atunci când oamenii spun „foarte frumos!”, „felicitări!”. Aprecierile îmi dau puterea să merg mai departe, căci sunt și momente dificile ca în orice domeniu.
Apropo de momentele dificile, de câte ori ai spus „stop! nu mai vreau să fac acest lucru! mă întorc acasă, la familia mea!”?
De multe ori am zis, chiar și acum odată cu pandemia. Mi-am zis că e momentul potrivit să mă întorc acasă și de multe ori am zis că e ultimul contract. Totuși, când sunt acasă, îmi este dor de ceea ce fac, iar în acel moment zic că mai semnez încă unul și după acest contract mă voi opri definitiv. 🙂 Este și foarte greu în Iași. Am avut câteva evenimente în Iași, dar foarte puține. La noi este puțin mai dificil pentru că lumea este încă puțin închisă. Nu este deschisă spre show-urile de musical. Ce lucrez eu în momentul de față este foarte complex. Sunt show-uri cu acrobați, cu dansatori, cu cântăreți și acasă cam lipsește stilul acesta. Am rămas pe clasic. Ne lipsește progresul. E, de altfel, greu, dar n-am să renunț. Cu timpul o să văd ce o să fac. O să doresc să deschid și un studio al meu, de dans și acrobație, să le îmbin. Fiind balerină, pe mine m-a ajutat foarte mult. A fost vorba de poziția scenică, de coregrafie, iar pe mine m-a ajutat enorm. Aceste două elemente fac o performanță mult mai frumoasă și mult mai elegantă.
Au fost puse spectacolele voastre pe pauză din cauza covidului?
Desigur. Am avut pauză și am fost acasă, de aceea am zis că am încercat și acasă cu anumite lucruri. Am suferit destul de mult și teatrul și mai mult, dar și celelalte domenii.
Cum se vede lumea de pe vas, de pe mare? O percepi diferit?
Totul e la fel. Oamenii nu se schimbă. E frumos faptul că azi sunt într-o țară, mâine într-o altă țară. E schimbarea aceasta de peste noapte care, cu o meserie normală, nu-ți permiți să vizitezi atât de mult. Este o oportunitate. Nu e ușor să vizitezi în așa scurt timp atât de multe locuri frumoase. E un lucru foarte special.
Este un lucru special, e un avantaj, dar vezi și dezavantaje? Reușești, fiind azi într-un loc, mâine în altul, să îmbini partea profesională cu cea personală?
Sunt și momente dificile. Nu este totul perfect. Sunt lucruri frumoase, dar și lucruri mai puțin plăcute. Și aici fac compromisuri. Vreme de 6 luni, cât e durata contractului, sunt departe de familie. Și aici trebuie să accepți că sunt anumite restricții, reguli, un anumit program. În acest caz, fac compromisuri, dar pe lângă acestea, sunt și lucruri plăcute. Se compensează. E un pic dificil că aici ești non stop cu aceiași oameni, cu aceleași persoane. E un pic diferită viața aici, față de cea pe uscat, dar am întâlnit și oameni minunați cu diferite culturi, cu diferite obiceiuri și ne înțelegem totuși. E un schimb de experiență.
Mihaela Tăcuțanu:„ Fiecare zi e diferită. Asta îmi și place pe vas.”
Cum arată o zi de-a ta? În fiecare seară ai spectacole? De câte ori faci repetiții pe zi? Ce-mi poți spune?
Eu niciodată nu am o zi la fel. Fiecare zi este diferită. Nu am un program fix. Azi pot să am repetiție dimineață, mâine pot să am repetiție seara. Și nu e vorba doar de repetiții. E vorba că noi facem exerciții de supraviețuire aici. Am și perioade când mergem afară. Este vorba de pauze în care pot să merg să vizitez. Și mai e și faptul că nu e obligatoriu să am seară de seară spectacole. Sunt mai multe tipuri de show-uri. Sunt cântăreți, sunt dansatori, sunt magicieni. În fiecare seară programul e divers. Asta îmi și place pe vas, că fiecare zi e altfel și mă ține energică.
Asta ai căutat tu, să fie ceva diferit în viața ta?
Nu neapărat. Mie mi-a plăcut ceea ce muncesc.
Și te-ai adaptat.
M-am adaptat și e un lucru care-mi place. La început, mi-a fost greu, dar am îmbrățișat tot ce înseamnă acrobația pe vas. Acum, dacă ar fi să mă întorc acasă, mi s-ar părea totul monoton. M-am obișnuit.
Se spune că avionul e cel mai sigur mijloc de transport. Despre vapor, ce-mi poți spune?
Sinceră să fiu, eu nu am avut, Slavă Cerului, probleme sau situații în care să fiu speriată. Într-adevăr, au mai fost furtuni și nava s-a mișcat mult mai mult, dar nu am avut accidente care să mă sperie. Nu mi se pare nici vasul de croazieră un mijloc nesigur. Din contră, sigur. Mai degrabă pe uscat se întâmplă mai multe accidente.
Te-ai vedea făcând altceva sau ai avut vreodată momentele tale dificile, când ai zis că te reorientezi?
Da. În primii mei ani când am lucrat ca acrobată, am vrut să renunț și să mă reîntorc la dans. Să mă întorc pe uscat, să lucrez în alt domeniu, dar cum am spus, m-am reîntors pentru că, parcă, îmi lipsea ceva.
Mihaela Tăcuțanu:„ Pe mine, organismul mă ajută foarte mult în această meserie.”
Acrobația are vârstă? Se face pe o perioadă determinată?
Nu știu dacă determinată. Depinde de persoană, cum ai grijă de tine. Eu am avut colegi care m-au antrenat și au lucrat ca acrobați până la o vârstă destul de înaintată. Cred că până la 50 de ani. Dar sunt persoane care rezistă și sunt persoane care nu rezistă. Pe mine, organismul mă ajută foarte mult. Nu știu ce să zic cât de longevivă va fi viața mea ca acrobat.
Unde este acasă pentru tine având în vedere jobul tău?
România este casa mea. Cât de mult am vizitat și câte locuri extraordinar de frumoase am văzut, acasă este de neegalat. În România este familia și astfel îmi văd viața continuată în țară. Nu m-am hotărât să mă stabilesc în altă țară. Sunt româncă și nu mi-a fost rușine să zic niciodată că sunt de această naționalitate. Am avut și pasageri pe vas care m-au felicitat și m-au întrebat de unde sunt de loc și le-am mărturisit cu bucurie că sunt româncă.
Mi-ai zis că tatăl tău și-a dorit să aibă o artistă în familie. Te-a îndrumat și susținut. Ce gânduri îi oferi tatălui tău?
Din păcate, tatăl meu nu mai este în viață și acolo unde este, el este mândru. Eu sunt puțin spus recunoscătoare pentru eforturi și pentru că mi-au fost alături și m-au susținut pe lângă celelalte persoane care m-au ajutat. Dumnezeu mi-a dat persoane în așa fel încât să-mi creez cariera etapizat, care m-au ajutat pas cu pas în crearea carierei. Am credința că totul este posibil, important e să crezi și să vrei. Ce să zic?! Multe mulțumiri părinților mei. Și mamei, care este în viață. Ei îi dăruiesc un respect nelimitat, multe mulțumiri pentru eforturi.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
