Mirabela Miron, o femeie la un milion. A plecat de la catedră și a intrat în arena antreprenoriatului, iar azi are afaceri de milioane de euro și este „mamă” pentru 73 de copii

Apoi te-ai mutat în Iași pentru facultate.

Da, am venit la facultate să mă fac om mare, cum se spune, mi-am cunoscut soțul și am rămas pentru dezvoltare aici. Așa cred că a fost planul cuiva de sus.

Cum ți-ai cunoscut soțul?

În cămin, la o petrecere. La două luni am oficializat relația și după ce am terminat facultatea ne-am căsătorit. Nu știu dacă eram foarte raționali pe atunci, vorbim de vârsta de 22 de ani. Țin minte că după ce am făcut cununia civilă, stăteam în Pașcani, pe o bancă în parc și ne întrebam: „Noi ce-am făcut?”. A fost ceva natural la noi, fără pic de presiune, fiind conduși de sentimente și de fireștii pași spre întemeierea unei familii.

Mirabela Miron: „Am avut mereu o relație matură și echilibrată cu bărbații din viața mea. Am încredere în cei la care văd potențial de a mă sfătui în business”

Este asta o rețetă a succesului, de orice natură? Să nu pui presiune?

Poate că da. Cred că indiferent de situație și moment, important este să nu pună presiune unul pe altul. Așa ne-am completat noi cel puțin, a fost o formulă câștigătoare în cazul nostru.

Este Mirabela un om care se strezează?

Acum nu, însă până la 37 am fost. Marea schimbare la mine s-a produs după ce mi-am dat seama cât de importantă este sănătatea, că am doi copii față de care aveam o responsabilitate, că menirea noastră, ca femei, nu este neapărat să faci bani și să fii bună în business, ci să crești, să educi și să fii acolo pentru ei. Am făcut doi pași în spate, am privit lucrurile și am văzut altfel tot, printr-o altă lentilă, o perspectivă mult mai amplă.

Apropo de a vedea lucrurile diferit. Ai înființat patronatul femeilor antreprenor, însă tu ai mai mulți prieteni barbați.

Am avut mereu o relație matură și echilibrată cu bărbații din viața mea. Cred că este vorba despre o încredere pe care tot bunicul mi-a hrănit-o. Motivația, parteneriatul, colaborarea merge bine în sfera masculină, iar după ce înveți noțiuni de bază, le poți traduce femeilor. Femeile sunt mai boeme, mai sensibile, iar asta nu are o conotație peiorativă…sunt și eu femeie. Toate suntem diferite, plecând de la cum ne naștem până la cum ajungem să fim modelate de oamenii din familie, apoi școală și în cele din urmă societate și anturaj. Bunicul a plantat un tipar, cel mai probabil în subconștientul meu. Am încredere în cei la care văd potențial de a mă sfătui în business, pentru că aici contează să fii pragmatic, calculat și direct. Am relații de prietenie cu bărbați cu care mă văd la distanță de ani, dar pe care mă pot baza, sunt la un telefon distanță. Am și prietene, nu foarte multe, dar am. Dincolo de toate, dacă-mi vei adresa această întrebare peste câțiva ani, răspunsul va fi diferit, pentru că fiicele mele vor crește, iar raportul dintre noi se va metamorfoza.

Mirabela Miron: „După doi ani în învățământ, mi-am dat demisia și mi-am luat încălțări de antreprenor”