Mirabela Miron, o femeie la un milion. A plecat de la catedră și a intrat în arena antreprenoriatului, iar azi are afaceri de milioane de euro și este „mamă” pentru 73 de copii - Pagina 3 din 4 - LIFE.ro
Mirabela Miron, o femeie la un milion. A plecat de la catedră și a intrat în arena antreprenoriatului, iar azi are afaceri de milioane de euro și este „mamă” pentru 73 de copii
Ai fost la catedră. Ai debutat la tine acasă chiar. Ce nu te-a convins să rămâi?
Am terminat Geografia și m-am întors la mine acasă în calitate de profesor. În paralel, făceam naveta săptămânal la Iași pentru master și mai repede decât m-aș fi așteptat, m-a ajuns nivelul oboselii și al unor lipsuri. Iubeam copiii, îi iubesc în continuare, însă financiar nu era deloc bine.
Aveam în ADN calculul, experiența de la magazinul familiei, îmi plăceau cifrele și după ce am avut un dialog cu mine, am înțeles ca mai apoi să aleg să renunț la a fi profesor și a deveni economist. M-am apucat de economie și mi-am luat încălțări de antreprenor. Acum fac asta pe tocuri. (râde)
Sunt comode aceste încălțări?
Da! Nu am dureri de coloană, nu mă enervez și am un statut. Am fost omul care dacă decidea ceva, trebuia să se întâmple atunci. Încă sunt acel om care ar vrea parcă să comprime timpul pentru a obține ceea ce i-a trecut prin cap, dar acum sunt mai precaută. Când iau o decizie, nu las foarte mult timp până o pun în practică. Spre exemplu, atunci când am plecat din învățământ, am fost la domnul director și l-am înștiințat că de a doua zi, nu mai vin la școală. Am avut noroc că m-a înțeles. Apoi am venit în Iași, m-am angajat ca secretară într-o firmă mare și mi-am urmat visul.
Ești o persoană credincioasă? Întreb asta pentru că se pare că decizia de a renunța la meseria de profesor de pe o zi pe alta, a fost urmată de un succes în afaceri. Ce voce te-a ghidat așa?
Evit să discut despre acest lucru pentru că relația cu Divinitatea este una extrem de personală. Dar, da, sunt o persoană credincioasă. Simt că Dumnezeu mă iubește mult și mă protejează, iar acest lucru mi s-a confirmat de mai multe ori, în special atunci când am rămas însărcinată. Am avut o sarcină gemelară cu probleme, iar când un medic mi-a spus, aproape de data estimată a nașterii că voi avea parte doar de unul din copii, atunci a fost consolidarea credinței. Sunt momente în viață când îl simți. În acea perioadă, am avut o apropiere față de mănăstirea Vlădiceni și de părintele Calistrat. E drept, noi, femeile suntem mai deschise pe partea spirituală. Atunci am trăit miracolul pentru că fetițele s-au născut, mai mici, de 1.400 grame și 1.900 grame, dar au recuperat foarte repede, în schimb eu, am fost câteva zile sedată, nu știam absolut nimic. Multe zile nu știam de ele, iar acest lucru te face să ai altă perspectivă asupra lucrurilor cu adevărat importante.
Mirabela Miron: „Mă gândesc adesea că dacă am reuși să schimbăm, fie și cu 5 grade în bine traiectoria celor 73 de copii de aici, spunem că ne-am făcut datoria”
În 2005 ai fost deschizătoarea de drumuri pe antreprenoriatul feminin în Iași. De unde curaj?
Din mine. Sunt o fire optimistă. Văd mereu partea plină a paharului, indiferent cum arată el. Antreprenoriatul a fost interesant la început, în Iași. A fost acea perioadă când trebuia să dai din coate pentru a te face văzută ca femeie antreprenor, dar să păstrezi și o relație echilibrată cu domnii din jurul tău. Eu nu aveam cum să găsesc „exemple” în piață, ci trebuia să caut un mentor privat de la care să învăț și să „fur”. Nu a fost simplu, dar dacă ar fi fost, probabil nici satisfacțiile nu ar fi avut același grad de împlinire.
Ești o femeie de fier sau pari a fi. Ce te sensibilizează?
Copiii. Proiectul meu de suflet este creșa privată. Am 73 de copilași, din familii mai puțin norocoase de care colegii mei au grijă. Hrană, hăinuțe, activități, toate gratuite și asigurate de noi. Mă gândesc adesea că dacă am reuși să schimbăm, fie și cu 5 grade în bine traiectoria copiilor de aici, spunem că ne-am făcut datoria. La MiroBoo Land asigurăm servicii de îngrijire, supraveghere şi educație timpurie a copiilor. Mă emoționez numai când mă gândesc cum, din nefericire, destinul duce anumite suflețele în ipostaze de a avea nevoie de ajutor, dar sper ca proiectul acesta să fie unul pe care să îl putem susține pe termen lung. Este prin fonduri europene făcut și mi-am focalizat atenția pe el, luând o pauză de la altele. Este al treilea meu copil.