N•A•K•E•D by Tiberiu Căpudean, o expoziţie de fotografie menită să alunge body shaming-ul, homofobia, xenofobia, rasismul şi age-ismul

În ultimii doi ani, Tiberiu Căpudean a fotografiat sute de bărbaţi din comunitatea LGBT, bărbaţi singuri, cupluri, de toate rasele, culorile, naţionalităţile şi religiile.

S-a apucat să facă poze unor prieteni pe o plajă de nudişti gay din Spania. Cei care l-au văzut, au cerut şi ei să se lase fotografiaţi. Cu acordul lor, a urcat fotografiile pe Instagram şi în scurt timp, i-au scris bărbaţi gay din toate colţurile lumii. Şi aşa a strâns zeci de mii de fotografii, din care le-a ales pe cele mai reuşite şi acum organizează o expoziţie, o expoziţie de artă modernă, la MNAC (Muzeul Naţional de Artă Contemporană).

Aşadar între 6 şi 13 iunie proiectul N•A•K•E•D dă o voce şi un chip bărbaţilor care sunt trataţi cu ură de 6 din 10 români.

Fiecare bărbat care s-a alăturat proiectului a povestit cum a simţit pe propria piele homofobia, xenofobia, rasismul, body shaming-ul şi ageism-ul.

Bărbaţi de diferite vârste, aparţinând celor mai diferite straturi sociale, de diferite profesii — de la medici şi biochimişti, la vânzători, avocaţi, croitori şi studenţi — şi-au spus poveştile şi s-au lăsat fotografiaţi, chiar dacă majoritatea nu se încadrează în normele convenţionale ale frumuseţii masculine. Prima selecţie de lucrări este prezentată de MNAC, în cadrul Bucharest Pride 2018. Expuneri viitoare sunt deja programate la Rainbow House (Bruxelles) şi Matadero (Madrid).

„Îmi amintesc că într-o zi de vară am avut un fel de criză şi mi-am epilat tot corpul. Am fost foarte de trist. Astăzi încerc să mă accept pe mine însumi şi să fiu mulţumit cu corpul pe care îl am. Dar nu îmi e uşor în fiecare zi.”, D, manager vânzări, italian.

„Sunt din Bulgaria. Să fii gay în Bulgaria e ca şi când ai fi o femeie – pentru acelaşi job te plătesc mai puţin, sau te înlocuiesc cu un bărbat heterosexual. De abia în viitor vom putea vorbi despre comunitatea LGBT din Bulgaria. Am crescut într-un sat cu un tată care făcea remarci homofobe în spirit de glumă. Heterosexualii cred că este foarte masculin din partea lor să facă glume despre homosexuali sau să spună ceva negativ la adresa noastră. Tata nu ştie că sunt gay. Nici mama nu ştie. Şi eu sunt ok cu asta. Cred că bărbaţii gay din Bulgaria nu au foarte mare încredere în ei înşişi din cauza numărului mare de stereotipuri. Aşa că am început să călătoresc şi în cele din urmă am decis să trăiesc în altă ţară”, povesteşte A, student bulgar.

„La 5 ani m-am sărutat pentru prima dată cu un băiat, iar prima dată când am simţit homofobia aveam 6 ani. Aceste experienţe m-au făcut să devin conştient de mine însumi mai mult decât mi-aş fi dorit şi am decis că voi lupta împotriva homofobiei de fiecare dată când voi avea şansa. Îmi doresc să înţeleagă toată lumea că oamenii ar trebui sa fie egali”, I, pictor maghiar.

„Părinţii mei voiau să ştie ce se întâmplă. Aşa că în 1975, la 15 ani, mi-am făcut coming out-ul şi părinţii mei m-au trimis la un psihiatru care locuia vizavi de casa noastră. Era catolic iar în biroul lui, deasupra fiecărei uşi era câte o cruce. După conversaţia noastră a vorbit cu părinţii mei iar două zile mai târziu am văzut că le-a dat un document de 8 pagini emis de Vatican despre „păcatul homosexual”.”, E, pictor belgian.

„Am crescut într-un oraş muncitoresc din Nordul Spaniei, între anii 80 şi 90. Fusesem întotdeauna “poponarul”, „bulangiul”, atât în şcoala primară cât şi în gimnaziu şi niciodată nu am înţeles de ce. Nu eram atras nici de băieţi şi nici de fete. Eram doar un copil!”, J, profesor spaniol.

Despre proiectul N•A•K•E•D, Tiberiu Căpudean spune: Am fotografiat peste 200 de bărbaţi. Şi cupluri, şi single, şi albi, şi de culoare, etc. Eu îi fotografiam şi ei îmi povesteau lucruri foarte personale despre ei. Cum au simţit pe pielea lor ce însemnă homofobia, rasismul, body shaming-ul, ageism-ul şi cum se luptă ei cu stereotipurile. Aşa a crescut proiectul acesta. A pornit totul de la „Vreau să fac asta. M-am săturat să fiu urât de atâţia oameni care nici măcar nu mă cunosc.”. Homofobii urăsc în necunoştinţă de cauză.”