Note mici la Evaluarea Națională sau Bacalaureat: Eșecul elevilor, al profesorului sau al părinților? Ce facem când copiii nu iau note mari
În ultimii 12 ani, prezența la examenul de bacalaureat a scăzut cu aproape 30%. Adică unul din trei copii s-a pierdut pe drum până la examenul final de clasa a XII-a. Iar rezultatele de la Bacalaureat 2024 sunt îngrijorătoarea. Conform datelor de la Ministerul Educației pentru probleme de până acum:
- Rata de participare a fost de 98,3% la proba de Limba română a examenului de bacalaureat, iar peste 2.000 de candidaţi au absentat. 34 de elevi au fost eliminaţi pentru fraudă.
- Aproape 2.900 de elevi au absentat la a doua probă scrisă a examenului de bacalaureat, rata de participare fiind de 97,7%, mai scăzută faţă de ziua precendentă. 35 de elevi au fost eliminaţi pentru fraudă.
- 97,8% dintre candidaţii înscrişi la examenul de Balacaureat s-au prezentat la proba la alegere a profilului şi a specializării, iar 24 au fost eliminaţi pentru fraudă.
Evaluarea Națională și Bacalaureatul sunt momente cruciale în viața elevilor, generând anxietăți și presiuni atât pentru tineri, cât și pentru părinții lor. De-a lungul anilor, aceste examene au rămas subiecte fierbinți de discuție, preocuparea majoră fiind legată de ce se întâmplă dacă elevul obține note mici. Aceasta nu este doar o întrebare academică, ci și una emoțională și logistică, ce afectează planurile viitoare ale elevilor și familiilor lor.
Importanța notelor este dezbătută intens, însă realitatea este cu adevărat îngrijorătoarea, având în vedere că ele influențează admiterea la facultate, respectiv la liceu. Cu toate acestea, notele nu reflectă (neapărat) capacitatea reală sau inteligența elevilor, ci mai degrabă pot fi influențate de stres, anxietate și probleme familiale. Eșecul la examene nu ar trebui văzut doar ca pe unul al elevului, ci și ca un indicator al necesității de îmbunătățire a sprijinului din partea părinților și profesorilor.
Părinții joacă un rol esențial în ghidarea copiilor. Implicarea activă, supravegherea și sprijinul emoțional sunt cruciale pentru succesul acestora. De asemenea, colaborarea între părinți, profesori și elevi este vitală pentru a crea un mediu de învățare sănătos și productiv.
Când un elev obține o notă mică, este important să se analizeze contextul și să se înțeleagă cauzele care au dus la acest rezultat. În loc să se concentreze pe opinia rudelor sau a prietenilor, părinții ar trebui să folosească acest moment pentru a construi o relație mai autentică și de sprijin cu copilul lor.
Despre toate acestea am vorbit cu Eduard Andrei Vasile, profesor, consilier și trainer la Centrul Excelenței:
Ce ne facem cu rezultatele de la Evaluarea Națională și Bacalaureat?
Deși a trecut o decadă de la „examenul maturității”, în fiecare an am pe buze aceste acronime: EN și BAC. (n.r. Evaluarea Națională și Bacalaureat). Fie am elevi pe care i-am ajutat să treacă cu bine peste aceste experiențe de învățare (și de evaluare), fie întâlnesc părinți care mă întreabă: „Bun, și ce facem dacă ia o notă mică? Ce vor spune rudele? Dar prietenii?” Recunosc, m-am întristat să văd recurente grijile legate de părerea altora, mai recurente decât prezența copilului și a experienței lui în ecuație.
Sunt notele atât de importante? Nu devenim vânători în aceste situații?
Oricât de mult evit să pun etichete cu punctaje pe frunțile elevilor, evaluările și scorurile sunt prezente în orice proces de învățare-evaluare. Ele trebuie să aibă o finalitate. În cazul nostru, avem nevoie de o ierarhizare pentru admiterea la liceu ori facultate. Clasarea elevilor în funcție de note pentru bursă, admitere are un impact asupra tuturor. Este realitatea pe care o trăim. Că ele nu reflectă inteligența, capacitatea reală a unui elev, sunt subiecte dezbătute intens în fiecare an, dar aș vrea să vorbesc mai mult din perspectiva emoțională.
Eduard Andrei Vasile și rezultatele la Evaluarea Națională și Bacalaureat: „Am întâlnit familii care și-au lăsat copiii să facă ce vor în timpului anului terminal, să învețe când vor și ce au considerat. Rezultatul a fost… nesatisfăcător”
Este o notă mică un mare eșec?
Pentru noi este mai mult un eșec logistic. Fiecare și-a făcut planuri pentru liceu, facultate, iar rezultatele finale pot să ne dea planurile peste cap.
Al cui este eșecul? Strict al elevului?
De cele mai multe ori este fix pe dos. Am întâlnit familii care și-au lăsat copiii să facă ce vor în timpului anului terminal, să învețe când vor și ce au considerat. Rezultatul a fost… nesatisfăcător. Părinții s-au enervat și l-au pedepsit pe copil. Ba chiar l-au făcut iresponsabil. Acum sincer, cine a fost iresponsabil? Copilul, care este copil și căruia îi cerem să fie un adult perfect funcțional, ori noi, adulții, care avem datoria morală de a le oferi ghidare și suport? A lăsa copilul să facă ce vrea și cum vrea nu este o soluție și în niciun caz una pentru a-l responsabiliza. Trebuie să le fim umbra care îi ajută să ia decizii înțelepte. Să vedem cât timp alocă studiului și să intervenim dacă este nevoie. Să le oferim sugestii. Să le luăm device-urile și aplicațiile de sub nas și să le punem o carte, dacă vedem că nu este inițiativa lor. Sunt multe cazuri în care nota mică este mai degrabă a părinților decât a elevilor.
De ce se ajunge în multe situații la note mici? Elevii nu învață suficient?
Pot fi cazuri în care lipsa pregătirii adecvate și-a spus cuvântul. De cele mai multe ori, însă, vorbim despre niveluri ridicate de stres, anxietate care duc la probleme de concentrare. Presiunea, să nu uităm, este mare. Cred că e mai mare chiar în cazul celor care învață pe brânci. Lipsa încrederii în sine, oboseala, teama de eșec – toate sunt factori care pot aduce rezultate mici oricui și oriunde. Chiar și mie.
Iar dacă elevul pleacă la examen și lasă în urmă un „acasă” plin de conflicte, tristețe, reproșuri, cu atât mai puțin ar trebui să ne mire lipsa concentrării. De cele mai multe ori probleme încep acasă.
Să înțeleg că părinții greșesc?
Nu căutăm vinovați neapărat, plecând de la premisa că fiecare părinte își dorește ce e mai bun pentru copilul său. Știu multe cazuri în care abordarea în familie a fost greșită, iar copilul sfârșește prin a fi pedepsit și penalizat pentru unele limite pe care nu le-am impus, dar le-am pretins. Fiecare își știe mai bine socoteala de acasă, dar trebuie verificată și recalculată.
Profesorii unde sunt în ecuație?
Profesorul este liantul care trebuie să asigure sprijin, monitorizare, să valorifice potențialul intelectual, emoțional și social. Trebuie să își cunoască elevii, să creeze cadrul învățării (care, firește, trebuie să continue și acasă). Mi-a spus un părinte recent că profesorul este cheia. Eu cred cu tărie că fiecare este o piesă de puzzle la fel de importantă: și părintele, și elevul și profesorul. Poate că ar trebui să acordăm mai multă atenție și acestei sinergii. Elevul este centrul relației, într-adevăr, însă nu se poate ca toată munca să fie făcută doar într-una dintre părți.
Eduard Andrei Vasile și rezultatele la Evaluarea Națională și Bacalaureat: „În vremurile în care avem acces la orice tip de informație, nu o facem. Dacă o facem, e atât de multă informație încât nu știm pe care s-o potrivim cu realitatea”
Ce facem dacă elevul a obținut o notă mică?
Poate fi vorba despre un plan care nu mai este aplicabil. Poate fi un moment de profundă tristețe. Poate fi și un moment în care să ne întrebăm ce a fost în spatele notei, ce lipsuri simte copilul nostru că are, ce nu i-a fost bine. Ne întrebăm și pe noi înșine dacă am procedat corect de-a lungul anului școlar și ne vedem și lipsurile noastre. Da, poate fi și un moment în care putem începe construcția unei relații autentice atât cu copilul, cât și cu noi înșine. Mai ales cu noi înșine.
Ce vor zice rudele, prietenii?
Ce vor fi zis și dacă lua elevul 10. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Ce-i mult nu e bun, ce-i puțin nu se-ajunge. Cu toții vor avea diferite păreri pe care e bine să le filtrăm prin relația pe care o avem cu copilul și al realității sale. Nu trebuie să-i punem la colțul rușinii pentru că au păreri, dar nici să ne punem pe noi la colțul rușinii pentru că nu știm să justificăm performanța copilului. Nici NU trebuie să justificăm cuiva performanța lui, de fapt.
Ce putem schimba noi, părinții, adulții?
Trăim într-un paradox colosal de ceva timp. În vremurile în care avem acces la orice tip de informație, nu o facem. Dacă o facem, e atât de multă informație încât nu știm pe care s-o potrivim cu realitatea. Este greu, recunosc.
Putem să nu mai facem comparații și să nu-i determinăm pe copii să învețe de frică și de rușine. Aud deseori comparația cu vremurile de demult în care „se făcea carte”. Nu-mi bat capul prea mult cu această nostalgie a unor vremuri gri. Câți adulți din generația X vorbesc fluent o limbă străină? Câți își aduc aminte măcar frânturi din operele literare? Puțini. Frica, constrângerea, rușinea – niciuna nu are efecte benefice pe termen lung, deși poate elevul X va ști lecția a doua zi. Va pica însă numeroasă lecții de-a lungul vieții, lecții emoționale. Asta ne dorim cu adevărat, o învățare superficială?
Psihologia Educațională este o ramură respectată și căreia ar trebui să-i dăm mai mult credit. Să-i lăsăm pe cei care fac cercetare și studiază psihologia să ne spună la ce concluzii au ajuns. Să îi luăm în seamă.
Ce concluzii putem trage?
Să ne reamintim că fiecare copil este unic. Să ne amintim că modelele toxice de care încercăm cu toții să ne debarasăm nu au fost eficiente și ar fi un flagrant desăvârșit să le perpetuăm. Să încetăm să facem comparații între copiii noștri și ai prietenilor. Să fim mai deschiși către colaborare și dialog și să vedem întotdeauna dincolo de o notă. Să vedem în sufletul lor. Va fi mai util decât orice punctaj.
Articolul de mai sus face parte din proiect „Povestea mea” ❤️
Eduard Andrei Vasile este profesor de limba engleză, consilier în dezvoltare personală, psiholog în formare și directorul educațional al Centrului Excelenței. Cu o copilărie frământată de conflictele familiale, Eduard a hotărât să ofere mai departe din binele pe care l-a primit atunci când a avut nevoie. Căutarea sinelui nu s-a oprit aici, pentru el fiind definitorii relațiile pe care le are de-a lungul vieții: fie ele de cuplu, de familie sau de prietenie. A ales un program de mentorat în relații de cuplu și relații de familie, iar acum este un sprijin pentru tinerii și părinții care au nevoie de sprijin. Îl găsiți aici.
Toată lumea are o poveste, ne lipsește doar imboldul să o împărtășim
Într-o lume care se află mereu în mișcare, îți oferim un loc în care să te bucuri de lucrurile și, mai ales, de oamenii care contează cu adevărat. Descoperim împreună povești incredibile de viață care să ne inspire înspre o viață mai bună. „Povestea mea” devine spațiul în care vorbim onest și deschis despre orice.
Fii parte din comunitatea LIFE.ro. Spune-ți povestea și lasă-ne să te cunoaștem, să învățăm împreună și să-i motivăm pe ceilalți să fie schimbarea de care avem nevoie.
Ai trăit câțiva ani în străinătate, acum te-ai întors și vrei să ne spui de ce. Ai învins o boală și acum vrei să fii inspirație pentru oamenii care se luptă cu aceeași situație. Ți-ai schimbat job-ul. Ai trecut printr-o despărțire sau trăiești o mare iubire. Spune-ne povestea ta în noul proiect LIFE.ro, „Povestea mea”.
Spune-ți povestea. Lasă-ne să te cunoaștem. Și inspiră-i pe ceilalți.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
