„Nu m-am ferit niciodată de etnia mea”. Cum trăiești atunci când te lupți zi de zi cu rasismul? Bianca Mihai, tânăra de etnie romă ce îmbină pasiunea pentru artă cu aptitudinile pentru științele exacte - LIFE.ro
Prima pagină » „Nu m-am ferit niciodată de etnia mea”. Cum trăiești atunci când te lupți zi de zi cu rasismul? Bianca Mihai, tânăra de etnie romă ce îmbină pasiunea pentru artă cu aptitudinile pentru științele exacte
„Nu m-am ferit niciodată de etnia mea”. Cum trăiești atunci când te lupți zi de zi cu rasismul? Bianca Mihai, tânăra de etnie romă ce îmbină pasiunea pentru artă cu aptitudinile pentru științele exacte
A auzit deseori exclamația „dar tu nu pari țigancă”, dar Bianca Mihai nu a lăsat să o urmărească în viață, mai ales că este expusă unui orizont larg de oameni prin prisma artei. Scut i-au fost, poate, valorile morale pe care și le-a însușit în interiorul familiei sale și cu care merge la braț oriunde în lume. Este o tânără ambițioasă, prietenă bună cu determinarea, darnică cu oamenii. Cântă jazz și astfel bucură prin vocea sa. Joacă în spectacole și împărtășește talentul cu publicul spectator și nu doar cel de la noi din țară. Este prezentă în festivaluri și chiar în momentul prezent a răspuns curiozităților din Roma, acolo unde va juca „Virală pe TikTok” într-un festival de teatru rom.
Nu negociază bine cu timpul liber, dar ce face pe plan profesional pentru a-și construi o carieră, o întregește sufletește. E efervescentă și o găsim ba cântând, ba jucând, ba la calculator. Îmbină arta cu IT-ul și arată, prin toate activitățile pe care le întreprinde, că se poate și la 22 de ani.
Bianca Mihai: „Am început să simt uneori forme de rasism”
Bianca, ești o speranță pentru generația noastră. Prin muzică crezi tu că reușești să ții lumina aprinsă în ceilalți?
Mulțumesc! Încerc să îi aduc pe oameni mai aproape de sufletul lor prin tot ceea ce fac: de la muzica pe care o scriu, la personajele cărora le dau viață în spectacole.
Dar în tine? Care sunt resursele cu care dobândești în viață?
Lumina mea sunt oamenii. Sunt părinții mei, mentorii, profesorii, prietenii. Ei mă inspiră și mă motivează. Iar ceea ce m-a determinat întotdeauna să vreau să fiu mai bună a fost pasiunea.
Am 22 de ani. Mulți ar spune că abia acum începe viața de adult. O vârstă tare complicată. Toată lumea așteaptă ceva de la tine. Eu am învățat să mă ascult, să mă iubesc și să am răbdare cu mine. Good things take time, iar acum încep să mă bucur ușor, ușor de roade.
Ce ți-a dat frumos ea?
Am o viață tare frumoasă, o familie minunată și cred că am fost întotdeauna un copil bun. Mereu am funcționat pe principiul „primești înapoi ceea ce dai”, așa că am primit tot ce am manifestat.
Dar cu toții știm că viața vine și cu ploi, furtuni, chiar uragane. Să fi fost uragane privirile urâte simțite ale celorlalți din pricina etniei?
Eu nu m-am confruntat cu asta în copilărie. Abia de curând, după ce am citit mai mult despre ce înseamnă rasism, despre istoria mea, încep să simt uneori forme subtile de rasism, internalizat.
Bianca Mihai: „Nu m-am ferit niciodată de etnia mea. Face parte din mine”
Înțeleg. Tu, Bianca, ocupi multe roluri în societate. Ești foarte activă. Dar până aici, cum ai defini traseul tău?
Uneori râd singură de mine și spun că fac trei lucruri și niciunul bun. Dar nu-i așa. Sunt perfecționistă și dau tot, mereu. Am început să fac canto de la 12 ani, am mers în festivaluri, am avut și am câteva proiecte muzicale și muzica va rămâne cea fără de care nu cred că pot trăi. M-am îndrăgostit, treptat, de științele exacte și acum sunt tech consultant într-o companie de IT. În liceu mi-am descoperit pasiunea pentru actorie, am mers în festivaluri de teatru și am continuat să joc. Cea mai recentă producție în care apar este spectacolul “Virală pe TikTok”, scris și regizat de Mihaela Drăgan.
Despre escapada ta academică ce îmi poți relata? Ce studii ai terminat?
Am terminat liceul “Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Buzău, pe profilul mate-info, intensiv informatică. Anul acesta am fost licențiată la Facultatea de Cibernetică Economică, din cadrul ASE. În prezent sunt studentă la master, la Analiza și Controlul Performanței Întreprinderii.
Etnia este pentru tine un dar?
Nu m-am ferit niciodată de etnia mea, însă abia de când am intrat la facultate am început să îmi doresc să mă cunosc mai bine și să citesc mai mult despre ea. Face parte din mine și sunt mândră că sunt de etnie romă.
Bianca, ambii părinți sunt romi? Din ce familie provii? Ce meserii ocupă ei?
Părinții mei sunt cele mai puternice modele pentru mine. Aș spune că m-au învățat tot ce știu. Dar mai ales să fiu corectă, responsabilă și să îmi iubesc aproapele.
Despre comunitatea din care provii ce-mi poți mărturisi? Despre locurile natale ce-ți aduci aminte?
Eu nu am crescut într-o familie cu tradiții. M-am născut și am crescut în orașul Buzău, în genul ăla de familie modernă în care ești bff cu părinții tăi.
Bianca Mihai: „Mai avem mult până să considerăm că suntem o țară fără prejudecăți”
Ai fost judecată tu sau familia ta în societate? Sau ai/ați avut norocul să dai/dați peste oameni fără prejudecăți în viață?
N-am simțit că sunt judecată în societate. Cred că asta vine și din atitudinea cu care tratezi lucrurile. Însă m-am lovit de replica “dar tu nu pari…” și nu mi-a plăcut.
Cum simți, în viziunea ta, România în privința prejudecăților? Încă le mai poartă?
Da, cred că există rasism internalizat. Cred că mai avem mult până să ne considerăm o țară fără prejudecăți în ceea ce privește etnia romă. Însă văd un progres, simt că oamenii devin mai deschiși la minte și mai receptivi atunci când poate folosesc cuvântul cu ț și le explici, de fapt, de unde vine.
Cât te-a ajutat talentul tău să câștigi în viață?
Acum câțiva ani aș fi spus că talentul este cel mai important. Acum cred că 80% e munca. Pentru orice țel am avut, am muncit enorm. Am studiat, am eșuat, am luat-o de la capăt și încă sunt în acest proces. Dar da, contează să ai talent. Cel mai mult contează să nu te plafonezi în ideea că “merge și așa, oricum sunt talentat”. Te vor depăși cei care muncesc mai mult.
Jazz, actorie, IT. Primele două categorii se leagă între ele, fiind forme ale artei. Dar când te-ai simțit atrasă de IT?
Din gimnaziu mi-au plăcut științele exacte. A fost destul de ușor să aleg ce vreau să studiez mai departe la liceu. Și apoi la facultate. Totul a curs lin, în paralel cu latura mea artistică.
Bianca Mihai: „În ultima perioadă am avut onoarea să fiu backing vocal pentru Ștefan Bănică”
Cum reușești să îmbini cele trei activități? Aici mă refer la timp.
Vara asta am avut, pe numărate, 4 zile de vacanță. Dar ar fi stupid să mă plâng. Iubesc să nu mă plictisesc. Zilele mele sunt pline mereu. De luni până vineri sunt la job, poate mai am vreo repetiție după program. În weekend avem spectacole. Uneori de teatru, alteori concerte. În ultima perioadă am avut onoarea să fiu backing vocal pentru Ștefan Bănică și a fost cu adevărat o provocare. Acum scriu asta de la Roma, unde vom juca “Virală pe TikTok” într-un festival de teatru rom.
Ce-ți dă jazzul și actoria frumos pentru suflet? Ce-ți extragi?
Am spus întotdeauna că eu pe scenă sau în fața camerei mă simt ca peștele în apă. Cred că muzica și actoria îmi dau libertatea de a fi orice. Ca atunci când citești o carte și te transpui în pielea oricărui personaj vrei tu. Dacă sunt tristă, scriu o piesă. Dacă sunt fericită, cânt. Orice mi s-ar întâmpla, știu că pot să mă vindec cumva prin artă și va fi bine.