O școală la cele mai înalte standarde într-un sat uitat de lume din județul Călărași. Sau cum implicarea unui dascăl poate face minuni în comunitatea de care aparține

Despre oameni de bine care pun umărul în societate am tot auzit și ne înclinăm în fața lor. Unii dintre ei fac parte din echipa Narada, „unitatea de primiri urgențe în educație”, cum le place lor să-și spună. În urmă cu câțiva ani, când toată lumea se plângea că educația din România merge extrem de prost, câțiva oameni de bine au creat o asociație care să aducă sprijin acolo unde este nevoie și unde nimeni nu se implică. În felul acesta, în plină pandemie, Narada a ajutat școlile, profesorii și elevii cu tablete, table interactive, acces la internet, laptop-uri și ce a mai fost nevoie, în sute de comunități vulnerabile, acolo unde tehnologia era cel mai mare hop în desfășurarea cursurilor online. După sute de drumuri pe la școlile din țară, cei din echipa Narada au constatat că e nevoie de mult mai mult. Așa a luat naștere programul HartaEdu, prin care oricine are legătură cu școala (elev, profesor, bibliotecar, părinte, primar, etc) poate anunța o urgență și poate cere ajutor în rezolvarea ei. Iar dacă urgența este cu adevărat arzătoare, Narada obține sponsorizarea necesară pentru renovare, schimbare, echipare, orice e nevoie. Cu această ocazie am vizitat primele patru școli înscrise în acest program și am ajuns astfel la Școala gimnazială nr 2 din satul Progresu, comuna Călărași.

Nu e nevoie să mai pomenesc câtă atenție se acordă școlilor de la țară în comparație cu cele de la oraș. Însă, nu m-am așteptat nici o secundă să întâlnesc aici oameni atât de dedicați profesiei lor. Prima care ne-a ieșit în cale a fost Daniela Niculescu, profesor de limba română și directorul școlii. Ea a fost cea care a semnalat problemele existente în această școală și a cerut ajutor din partea Narada. Iar minunea s-a întâmplat. Toată vara trecută, școala a intrat într-un proces de renovare generală, iar la începutul anului școlar, elevii s-au simțit de parcă ar fi intrat într-o casă nouă, bucurându-se de cele mai moderne condiții de studiu.

Ceea ce mi s-a părut iarăși interesant a fost contribuția celorlalți oameni de bine. Bergerat Monnoyeur, compania aceea care vinde utilaje de construcții a fost principalul sponsor al acestei acțiuni. Oamenii din această companie nu s-au mulțumit să acorde un buget de CSR pentru renovarea acestei școli, ci au format o echipă de voluntari care, la finalul lucrării a ajutat la spălat de geamuri, la măturat de podele și oriunde a mai fost nevoie, cot la cot cu profesorii și personalul școlii.

Iar dacă nu s-a înțeles exact ce am vrut să spun, țin să subliniez încă o dată: există în țara aceasta oameni de bine, oameni care se dedică binelui comun și care fac tot ce ține de ei pentru ca lucrurile să meargă în direcția bună. Există dascăli cu suflet mare, există oameni care dau din banii și din timpul lor pentru ceilalți și există Narada a cărei cauză este salvarea copiilor din comunitățile vulnerabile din România și sprijinirea lor pentru a avea șanse egale cu toți ceilalți, cel puțin atunci când vine vorba de educație. Jos pălăria în fața tuturor!

Daniela Niculescu, profesor de limba română și director al Școlii gimnaziale nr 2. din satul  Progresu

Povestiți-mi despre școala dumneavoastră…

Școala aceasta este o structură a Școlii gimnaziale din Sohatu. Școala se află în satul Progresu, din comuna Sohatu, județul Călărași.

Este o școală unde învață 78 de elevi repartizați în opt clase, de la clasa pregătitoare până la clasa a opta.

Iar dumneavoastră sunteți directoarea acestei școli?

Da, eu sunt director și profesor de limba română, dar la școala din Sohatu. La școala din Progresu există un alt profesor de limba română.

Câte săli de clasă aveți?

Sunt patru săli de clasă funcționale în care învață elevii în două schimburi: dimineața cei mici, din învățământul primar, de la ora 12.00 cei mari, din învățământul gimnazial.

Citește și: Gabriel, băiețelul de etnie romă al cărui mare vis a fost să primească o culegere de matematică și o căruță de lemne. Cum ajunge un copil cu opt frați și un singur părinte, fără nici un venit, as la matematică?

Înțeleg că erau probleme și că aveați nevoie de o renovare a școlii. La ce vă referiți când spuneți renovare? Ce probleme erau?

Ideea de renovare se simte în școala noastră. Fiecare por al clădirii simte și are nevoie de această renovare. Această clădire nu a fost niciodată reabilitată. Doar s-au făcut simple reparații, investiții au fost făcute doar pentru tavan deoarece tavanul vechi era uzat și ploua în unele săli de clasă. În urmă cu șapte ani s-a înlocuit tavanul și o altă investiție a fost făcută pe grupuri sanitare, când au fost construite grupuri sanitare de interior. Asta s-a întâmplat acum doi ani în urma intervenției noastre către inspectorat și a unor adrese pentru solicitare de fonduri. Acestea au fost singurele investiții serioase făcute în școala din satul Progresu.

Cum v-ați hotărât dumneavoastră să luați taurul de coarne și să solicitați ajutorul Narada? Cum ați aflat de Narada ?

Am aflat de Narada anul trecut, pe Facebook, când au fost făcute investiții în tablete școlare. O școală din județul nostru, școala de la Curcani a primit un număr destul de mare de tablete pentru copiii care chiar aveau nevoie și trebuiau să facă față provocării din online. Recunosc că începând cu acea dată, când am văzut că se poate, că există oameni de bine care investesc în educație și își dau seama că este foarte mare nevoie de investiție în educație, am început să urmăresc un voluntar din Călărași, pe Flori, despre care, ulterior am aflat că am fost colege de liceu, dar fără să ne cunoaștem. Am discutat cu ea și așa mi-a spus că Narada vrea să investească în acest an școlar în reabilitări, clădiri, mobilier școlar, în orice are nevoie școala, dar nu pe partea de tablete. M-a ajutat cu linkul unde ar fi trebuit să depun proiectul și m-am apucat de scris. Practic cuvintele se scriau singure pentru că atâta nevoie de investiții și reabilitare era aici încât nu știam ce să scriu mai întâi.

Am aplicat pentru tot ce ține de interior, parchet, pereți, tavane, mobilier. Am scris și de exterior care este neplacat, ceea ce face ca iarna atmosfera să nu fie tocmai prietenoasă în sălile de clasă.

În cât timp v-au răspuns?

Cred că într-o săptămână? Parcă cinci zile. Știam că sunt și alte școli care au aplicat la acest proiect și sincer vă spun, nu aveam speranța că vom fi noi trași din bolul câștigător. Dar minunea s-a întâmplat și iată-ne azi aici vorbind despre lucruri frumoase ce urmează să se întâmple în școala noastră.

Când se vor încheia lucrările?

Data limită este 1 septembrie. Până atunci totul ar trebui să fie gata, urmând ca prima săptămână din septembrie să fie săptămâna alocată curățeniei generale.

Dumneavoastră sunteți de aici din zonă?

Sunt din județul Călărași, dar nu din localitate. Sunt născută în comuna Căscioarele și sunt căsătorită în Sohatu.  Sunt stabilită în această localitate de 17 ani de zile.

De ce v-ați făcut profesoară?

Dacă este să spun realitatea, eu în clasa a opta nu voiam să am de-aface cu învățământul. Însă tata, care din păcate nu mai este printre noi, mi-a pregătit niște meditații la desen și mi-a spus: „Tu te vei face învățătoare”. Am urmat liceul pedagogic, am obținut titularizarea din primul an în comuna Sohatu. Inițial nu am vrut să vin aici pentru că mi se părea că e foarte departe de casă și de părinții mei, așa că am obținut o detașare de doi ani de zile, după care inspectorul general mi-a spus: „Știi ceva? Ești tânără, o altă detașare nu-ți mai dau. Du-te acolo și o să-ți găsești rostul!”. Și așa a fost. Mi-am întâlnit soțul în Sohatu, mi-am întemeiat o familie, între timp m-am calificat pentru că în învățământ se învață pe tot parcursul vieții. Am absolvit Facultatea de Litere, am un master în management educațional, gradul I și parcă nu mă bate gândul să mă opresc aici. Parcă m-aș înscrie și la altă facultate, sau să fac un doctorat.

Așa a început calea mea în învățământ, dar, așa cum v-am spus, nu a fost ideea mea. Eu aș fi optat pentru mate-info, eram pasionată de matematică la vremea respectivă, dar sunt sigură că cel mai bine a fost așa și sunt sigură că tata, de acolo de sus, e tare mândru.

De cât timp sunteți director al școlii din Progresu?

Din 2008, cu ceva pauze când am fost în concediu de creștere și îngrijire copil.

Înțeleg că aveți copii foarte buni în această școală micuță, că aveți copii olimpici. Cum se poate asta?

Se poate. Când îți dorești cu adevărat, se poate. Când ai alături de tine un copil cu potențial pe care îl descoperi, când ai alături în lupta asta și o familie, atunci rezultatele se văd și se pot obține cu ușurință.

Despre ce rezultate vorbim?

V-aș povesti despre Sara. Sara este eleva cu care noi ne mândrim. Este pasionată de limba română, este un copil care scrie niște compuneri extraordinare, reușește să mă uimească de fiecare dată, se autodepășește. Este un copil care învață singur, nu face nici un fel de pregătire suplimentară, are rezultate doar cu ce învață acasă, ce învață la școală și cu sprijinul familiei.

Până unde a ajuns?

Anul trecut a reușit să ia locul I la Olimpiada Județeană de lectură, s-a clasat prima pe județ și urma să merg împreună cu ea la faza națională. Din păcate faza națională nu a mai avut loc, dar, exact cum am scris și în aplicație, aspirațiile ei cresc, nu se opresc aici.

Mai sunt și alți copii olimpici?

La asemenea nivel nu. În general copiii din școlile bune, școlile de oraș, copiii care beneficiază de meditații și pregătire suplimentară ajung la un asemenea nivel. Un copil cu o inteligență nativă și cu dorința de a fi cât mai bună, nu are cum să nu reușească.

Silvia Popa, HR Manager Bergerat Monnoyeur, compania care a sponsorizat reabilitarea școlii gimnaziale nr 2 din satul Progresu

Când și cum ați aflat de acțiunile Narada?

Am aflat despre acțiunile Narada acum un an și jumătate, de pe Facebook inițial, iar apoi am realizat că am o cunoștință care este voluntar la Narada și care mi-a povestit mai multe lucruri despre ceea ce fac ei.

Cum ați decis să vă implicați?

În primăvara acestui an, gândindu-mă la acțiunile pe care am putea să le facem alături de colegii noștri în ceea ce privește susținerea educației în general, am luat legătura cu Andra de la Narada și am rugat-o să ne ajute în a identifica proiectele pe care am putea să le realizăm împreună și care ar putea să aibă impact în educația viitorilor noștri colegi până la urmă.

Viitorii dumneavoastră colegi…. Sună bine. Povestiți-mi mai mult…

Nu doar ai mei 😀. Viitorilor noștri colegi, în general. Copiii din ziua de azi vor fi adulții de mâine și ne place să ne implicăm în a-i ajuta să crească responsabil. Să poată să-și pună ideile, visele în practică, într-un mod mult mai ușor decât ne-a fost nouă, înainte.

Înțeleg că v-ați mai implicat și înainte în educație….

Da, avem câteva proiecte cu câteva licee tehnice, în special în sistemul dual. Susținem copii care doresc să devină ingineri sau tehnicieni, cu atât mai mult cu cât aceasta este o meserie foarte căutată. În momentul de față începe să apară o penurie de tehnicieni. Este o meserie mai greu de ales, ca să spun așa. Prin urmare am ales să ne implicăm în urmă cu câțiva ani buni în susținerea unor licee tehnologice, dar acum am vrut să mergem puțin mai departe. Spuneam mai devreme că am dorit să alegem un proiect în care să-i implicăm și pe colegii noștri, să nu vină doar organizat cu un anumit sprijin, ci la nivel de echipă, să putem să aducem un sprijin celor care vor să facă ceva pentru educație. Practic, proiectul acesta se va finaliza cu un eveniment de tip voluntariat. Oamenii din organizația noastră, aceia dintre cei 250 de colegi ai mei care vor dori, vor veni aici, alături de noi, să finalizăm lucrările pe care oamenii le-au început acum. Vom veni în septembrie, vom ajuta, vom pune umărul la treabă în adevăratul sens al cuvântului.

Din ce înțeleg eu, dumneavoastră personal ați fost cea care a venit și a pus proiectul Narada pe masa companiei. De ce ați ales tocmai școala din Progresu?

La momentul la care am discutat cu Andra am dorit să vedem mai multe proiecte pe care am fi putut să le sprijinim. Andra ne-a prezentat trei proiecte, printre care era și un liceu tehnologic, care ar fi putut să fie foarte interesant pentru noi ca organizație, însă, în momentul în care am ales, am făcut-o alături de colegii mei din comitetul director și a fost o înflăcărare majoră acolo. În final decizia unanimă a fost că ne dorim să facem ceva care să dăinuie, să fie mai mult decât a sponsoriza un copil sau doi copii dintr-o școală. Ne dorim să rămână ceva în urma noastră. Noi ca organizație avem un slogan: „Construim viitorul împreună” și nu facem asta doar cu ajutorul utilajelor pe care le distribuim, ci și prin educație.

În ce constă ajutorul dumneavoastră?

Pe lângă ajutorul fizic pe care îl vom aduce, am susținut proiectul cu o sumă de bani, în așa fel încât să poată începe cât mai repede și să se poată desfășura lucrările pe perioada vacanței. În septembrie ne dorim ca elevii să vină în clase noi.

Borcea Sara, eleva olimpică cu care Școala din Progresu se mândrește

Sara, vorbește-mi despre tine 😀

Mă numesc Borcea Sara, am 14 ani și sunt elevă în clasa a VIII-a.

Și ești olimpică la…?

Sunt olimpică la literatură. Am ajuns până la faza națională, însă, din cauza pandemiei nu am reușit să merg mai departe.

Cât de importantă e pentru tine învățătura? Ce te determină pe tine să înveți bine?

Nu mă gândesc neapărat că vreau să fac mândru pe cineva, vreau să fiu eu un om împlinit, să am o cultură generală și dacă mă întâlnesc cu cineva – că o să întâlnesc mulți oameni – să pot să vorbesc cu acea persoană despre orice subiect, să am habar.

Ce ai vrea să faci pe mai departe?

Mi-ar plăcea să scriu, poate reușesc să scriu niște cărți pentru că am foarte multe idei sau poate mă fac regizor că, la fel, am multe idei de filme.

Dar vrei să rămâi aici, în Călărași sau vrei să mergi în lumea largă?

Sigur o să vreau să cunosc lumea în afara satului, în afara țării, în afara continentului, dar mereu mă voi întoarce înapoi, în Sohatu. Aici o să locuiesc pentru că știu că au muncit mult părinții mei și nu vor ca eu să plec de aici. În plus, am multe amintiri și nu vreau să plec.

O să fii scriitoarea din Sohatu? 😀

Da, da, desigur.

Dobre Aura, una dintre elevele de nota 10 ale Școlii Gimnaziale nr 2 din Progresu

Îmi povestești puțin despre tine, Aura?

Mă numesc Dobre Aurelia Ionela, am 14 ani și acum încep clasa a VIII-a.

Ești în școala aceasta de la clasa pregătitoare?

Da, sunt de la clasa pregătitoare aici.

Unde vrei să mergi mai departe?

La București, la un liceu de științe sociale. Domnul profesor de istorie mi-a propus acest lucru pentru că aș vrea să devin avocat.

Cum era până anul trecut să înveți în școala asta?

A fost bine mereu, doar că a fost o perioadă în care am avut toaleta afară și nu au fost tot timpul cele mai bune condiții. Dar ne-am descurcat.

Dar înțeleg că din toamnă o să fie și mai bine, că nu va mai fi frig în clasă. E important?

Da, este foarte important să nu mai fie frig în clasă pentru că așa nu vom mai sta cu atât de multe haine pe noi, ceea ce va fi mult mai bine.

Cât de important e să înveți? Să înveți bine?

Dacă vrem să ajungem ceva în viață, învățătura este foarte importantă. Așa vom putea să ne descurcăm, să nu depindem mereu doar de părinți. Ci să-i ajutăm și pe ei când o să îmbătrânească.

Care e visul tău? Vrei să te întorci în sat, sau vrei să descoperi lumea?

Mi-ar plăcea să călătoresc și să descopăr locuri noi, locuri minunate. Mă văd muncind într-un birou de avocatură și locuind într-o casă liniștită, undeva cu un peisaj frumos, în București.

Acesta este unul dintre mesajele scrise la intrarea în sala de clasă

Și părinții cui îi lași? 😀

Aici. 😀 Ei își doresc foarte mult să stea aici, dar dacă au nevoie de ceva îi iau cu mine.

Care e materia ta preferată?

Materia mea preferată e româna. Înainte îmi plăcea mai mult matematica, dar acum nu mă mai descurc așa de bine la matematică și m-am axat mai mult pe română.

Ce medie ai avut anul trecut?

Am avut media 9:57. Am avut una dintre cele mai mari medii.

La română cât ai avut?

9.

Și la purtare? 😀

10 😀

Andra Munteanu, fondatoare Narada, cea care împreună cu o echipă de specialiști și voluntari a creat proiectul HartaEdu.ro

Ce înseamnă HartaEdu.ro?

HartaEdu este felul în care ne-am propus să construim un soi de plan B dedicat școlilor din comunitățile vulnerabile și felul în care vom face asta este mobilizând mediul de business local și național astfel încât indiferent de urgența pe care o are o școală, fie ea de infrastructură, fie ea de tehnologie sau orice tip de echipament sau serviciu ar avea nevoie ca să creeze inovație pentru elevii săi, să o poată face, să devină autonomă, să nu aștepte ajutorul statului sau al autorităților locale.

Concret, ce v-ați propus anul acesta?

Concret, felul în care se vor întâmpla lucrurile în momentul în care un profesor intră pe HartaEdu.ro – nu doar un profesor, ci și alt personaj școlar, fie directorul școlii, fie o bibliotecară, sau poate chiar și un părinte – poate să înregistreze acolo orice urgență pe care o are școala. Acesta este primul pas. În momentul în care urgența este înregistrată – sfatul nostru este să fie făcută cu cât mai multe detalii, cu cât mai multe fotografii care să documenteze situația – se vor întoarce colegii noștri de la Narada pentru a confirma că nevoia este, într-adevăr, una importantă. Ulterior, platforma trimite o notificare automată către Inspectoratul școlar județean de care aparține școala ca să ne asigurăm că și Inspectoratul știe de situația de acolo și dacă are resursele, poate va sprijini școala. Însă lucrurile cu adevărat de impact se întâmplă în momentul în care urgența școlii pleacă ca o notificare automată, via e-mail și nu numai, pe o rază de 60 de km în jurul școlii, către toți agenții comerciali locali.

Câte școli v-ați propus să ajutați anul acesta?

Dacă este să ne referim la anul acesta școlar 2021-2022, este primul an în care noi avem activă această platformă și ca orice intenție bună, bineînțeles că vom avea nevoie și de o perioadă de probă. Vrem să ajungem cu această platformă, bineînțeles mobilizând mediul de business local, la mii de școli.

Școala din satul Progresu este una dintre ele. Cum ați ales-o și ce se va întâmpla acolo?

Școala din satul Progresu a fost una din primele patru pe care am ales să le sprijinim în proiectul HartaEdu și am decis să facem asta împreună cu prietenii de la Bergerat Monnoyeur. Motivul pentru care noi am ales să intervenim cu prioritate în această unitate școlară este faptul că, deși sunt suficient de mulți copii care o frecventează – peste 80 -, infrastructura școlii lăsa de dorit. Atunci când te uiți la felul în care arată o școală, te gândești că nu e chiar atât de important. Dacă ai vocație pentru educație, vei învăța în orice tip de condiții. Doar că lucrurile nu stau chiar așa. Iată că această școală în trecut și-a propus  să fie eligibilă și să poate oferi un extra de educație copiilor prin programul Școală după Școală, doar că nu a fost finanțată pentru că școala nu arăta destul de bine, nu avea condiții suficient de bune pe care să le ofere copiilor astfel încât să-i poată găzdui încă patru ore pe zi. Așadar, speranța noastră este că prin această intervenție pe care o facem cu prietenii de la Bergerat Monnoyeur, să-i aducem în stadiul în care să aibă acces și la acest tip de resurse. Iată cum o intervenție în infrastructura școlii are efect în valuri, în viitor pentru că acești copii vor putea beneficia nu numai de o sală de clasă care arată bine, așa cum ar trebui să arate toate sălile de clasă, ci și de mult mai multe ore de educație pe zi.

Cine mai e alături de voi în această intervenție?

Un alt lucru pe care l-am făcut în școala de la Progresu este acela că împreună cu colegii noștri de la Adservio am oferit o infrastructură de catalog școlar online și nu numai, astfel încât școala să poată progresa din ambele punctele de vedere. Asta pentru că în primele peste 100 de urgențe pe care le-am primit pe HartaEdu.ro, am putut să observăm aceste două nevoi principale: nevoia de a sprijini școlile pentru o infrastructură mai bună, de secolul XXI și nevoia de a oferi acces la tehnologie, fie hardware, fie software, pentru că școala din ziua de azi nu se mai poate întâmpla fără ea.

Mihaela Odică (COO Adservio)

Ce înseamnă Adservio și ce face Adservio pentru sistemul de învățământ din România?

Adservio este o platformă de management educațional ce a pornit la drum în urmă cu 13 ani, cu visul de a face un catalog electronic pentru școlile din Iași, inițial – Adeservio e o firmă care a plecat din Iași. Prima școală care s-a înrolat în acest program a fost Liceul Vasile Alecsandri din Iași, a fost prima școală care a acordat încredere unui astfel de demers și chiar una dintre primele școli din lume care a făcut asta.

Între timp, în pandemie, am adunat în platformă aproape 2000 de școli, acum sunt 500 de școli care utilizează platforma și care încearcă zi de zi să aducă digitalizarea în educație și transformarea ei într-una relevantă.

Ce înseamnă catalog online?

Catalog online nu înseamnă doar note și absențe introduse de profesor, ci și informarea părinților, chiar și elevilor asupra notelor și absențelor primite, medii calculate în timp real, dar și posibilitatea de a introduce observații despre acea notă.

Adică pentru copii nu e chiar mișto 😀

Pentru copii nu e chiar mișto 😀, dar noi ne-am gândit să facem și ceva cool pentru ei în sensul că au în situația la zi un buton care se numește „probabilitatea la ascultare” și care calculează, în funcție de un algoritm destul de clar dacă e mai probabil sau mai puțin probabil să fii ascultat la oră în acea zi.

Când și cum începe colaborarea voastră cu Narada?

Cu Narada ne știm încă de când ei erau în RBL, o organizație cu care noi am colaborat încă de la început și ne-am dorit să avem o atitudine cât mai sănătoasă și față de o potențială competiție și față de crearea unei piețe, dar mai mult decât atât ne unește viziunea comună de a face ceva pentru educație. Și dacă noi putem aduce digitalizarea, Narada poate aduce toate celelalte lucruri în plus, pentru orice nevoie are o școală în momentul de față.

Cum ați decis să vă implicați în proiectul școlii din Progresu?

Aplicația a fost una foarte bună, noi am citit ceea ce directorul a scris atunci, am încercat să alegem din variantele propuse de colegii din Narada și ne-am gândit că acum e momentul ca ei să primească și acces la digitalizare. Și având în vedere că deja avem o campanie pentru educația din mediul rural, s-a pliat la fix și am încercat împreună să continuăm demersul acesta, iar ideea de a oferi șanse egale copiilor de la sat cu cei de la oraș, este ceva ce ne preocupă.