George Badea, omul din umbra unui mare talent. Ce idealuri și ambiții sacrifică un părinte pentru visul copilului său? Și cum se simt lacrimile de fericire în fața succesului?

George Badea este un bărbat care a trecut prin multe: a muncit de la vârsta de 14 ani, a luptat din greu ca să îşi poată construi o carieră, o casă, o familie. Când i s-a născut fiica, acum 13 ani, a simţit că viaţa i-a adus o minune şi o surpriză în acelaşi timp. Atunci credea că surpriza a fost faptul că nou-născutul era fată, neştiind până la momentul naşterii ce avea să fie. În fapt, surpriza avea să vină câţiva ani mai târziu, când şi-a dat seama că micuţa lui, Bianca Badea, era un munte de talent şi ambiţie. Voia să devină balerină.

Când v-ați dat seama că Bianca vrea să devină balerină și poate să facă lucrul ăsta?

George Badea: Mult mai târziu decât a început ea, de când a cerut. Undeva pe la vârsta de 7 ani, trecuseră aproximativ 3 ani de când făcea deja balet. Văzând-o atât de implicată am decis că e momentul să mă implic și eu cât mai mult. Din acel moment am realizat că ea chiar își dorește. În plus, a trecut și niște mici teste. Apucasem să-i cumpăr o bicicletă nouă la vârsta de 6 ani și ceva, urma un concurs destul de important – cred că era primul ei Campionat Mondial, în Croația – și i-am spus că va trebui să renunțe definitiv la bicicletă. Ea a decis că renunță, fără niciun regret. A răspuns pe loc că renunță.

Descoperă povestea Biancăi Badea, balerina-minune a României: 

Ce putere trebuie să aibă un copil de 6 ani ca să ia o astfel de decizie.

Da, l-am considerat un test important pentru vârsta ei.

Ce a însemnat să vă implicați? Ce înseamnă să ai un copil care își dorește să facă performanță?

Dacă ne rezumăm la performanță, într-adevăr, necesită foarte multă implicare. Începând de la timpul dedicat, de stat, de ascultat, sunt zile cu durere, până la prestația pentru scenă: costume, melodii alese.

Toate astea le faceți dumneavoastră?

Toate acestea le fac eu, da.

Aveți vreo pregătire în domeniu?

Nu aveam pregătire, însă nevoia ne-a împins. Trebuia să o ajut și așa am descoperit că pot face toate aceste lucruri pentru ea.

Faceți foarte multe lucruri. Spuneți-mi câteva dintre ele.

Începând de la a-i alege o alimentație cât de cât sănătoasă, a-i fi alături în toate momentele grele pentru că vrei, nu vrei, treci prin ele. Te doare un picior, o gleznă. Are tot timpul nevoie să fie cineva lângă ea. Pentru a-i alege costumele, materialele – mă duc și îi aleg, încerc să îmi dau seama ce i se potrivește, să fac o alegere bună, să fie cât mai deosebite, cât mai diferite până la a crea acele coronițe.

Faceți lucruri pe care nu le-ați făcut înainte, pe care nu aveați habar că puteți să le faceți. Cum ați descoperit că puteți?

Cum am mai spus, de nevoie.

Mai exact, George Badea a descoperit mai întâi că poate să creeze costume de scenă pentru Bianca. Alege materialele, le cumpără, realizează design-ul şi stă pe capul croitoresei până iese ceea ce îşi doreşte şi ce crede el că i se potriveşte foarte bine Biancăi şi dansului pe care îl pregăteşte. A descoperit apoi că îi poate face şi toate accesoriile de care are nevoie, accesorii care altfel ar costa sume egale cu vacanţe prin ţări străine. A descoperit că îi plac dansul şi baletul, că le înţelege şi chiar că poate face coregrafii, coregrafii care au fost apreciate la marile concursuri la care a participat fiica sa. Descoperă o mulţime de lucruri pe care nu a avut ocazia să le descopere cât a fost copil.

Ați început să învățați mai multe despre balet odată cu evoluția Biancăi ca să puteți să o corectați și să o ajutați?

Da. Pentru a putea discuta cu ea și a înțelege limbajul baletului am început să dedic și eu timpul meu către a studia, către a viziona filmulețe despre balet.

Vă place baletul?

Da, îmi place.

Știați asta înainte?

Nu.

Cum se desfășoară o zi din viața dumneavoastră?

O zi din viața mea, ca și a Biancăi, este destul de încărcată. Pe lângă job-ul pe care îl am – noroc că îmi permite timpul să pot să îl mulez după nevoile Biancăi – programul meu începe cu dusul Biancăi la școală întrucât are un ghiozdan de cărat, o geantă de balet plină cu tot ce are nevoie acolo, plus o gentuță cu mâncare. Apoi o iau de la școală, o duc la orele extrașcolare, la Casa de balet, unde se antrenează după. Pentru performanță necesită mult mai multă implicare și pentru acest lucru trebuie să continue cât mai mult.

Implicare și bani.

Da, e nevoie și de implicare financiară.

Cum vă descurcați cu toate?

Foarte greu.

Care sunt costurile?

Din exterior pare totul atât de fragil și de frumos, însă în spate sunt multe alte aspecte. Am renunțat la o parte din necesitățile noastre, ca familie, la concedii. Am renunțat la multe ca să investim în Bianca. Are nevoie de flexibili pe care îi tocește făcând atâtea ore de balet zilnic, se strică mult mai repede, poante, dresuri, body-uri, costumele de scenă și concursurile, care sunt foarte costisitoare.

Cât plătiți lunar doar pentru aceste necesități?

Lunar cred că ajungem undeva la 1000 de euro, 5000 de lei.

De când n-ați mai fost în concediu?

Am avut o pauză de 10 ani.

Și cum rezistați?

Ne-a motivat Bianca cu dorința și ambiția ei.

Sunteți niște oameni foarte puternici și știți foarte bine ce aveți de făcut. Unde o vedeți pe Bianca în viitor?

Fiind firea ei atât de ambițioasă sper – totuși în viață avem nevoie și de acea picătură de noroc – sper să aibă și acel noroc de care are nevoie și o văd departe.

Unde v-ar plăcea să ajungă?

Unde se simte ea bine și unde va alege ea. Așa cum a fost chemată pe la diverse școli și mi-a cerut sfatul, i-am spus că nu pot să i-l dau, decât să reușim să ajungem acolo, să vadă, apoi ea este cea în măsură să decidă.

Poate tocmai acestea sunt şi secretele care stau la baza performanţelor extraordinare ale Biancăi de până acum, faptul că a fost învăţată să lupte pentru ceea ce-şi doreşte, să decidă asupra vieţii ei şi să ia hotărâri în cunoştinţă de cauză.

De ce este nevoie pentru ca un copil să poată face performanță în România?

Cred că este un cerculeț și anume, părinții – să aibă răbdare, să nu ceară foarte mult și, cel puțin la început, când totul este în dezvoltare, trebuie să aibă răbdare cu copilul. Profesorul și copilul. Aceștia 3 trebuie să funcționeze în parametri.

Ar fi nevoie și de o implicare mai mare a statului?

Ar fi minunat dacă ar fi o implicare din partea statului. Avem foarte mulți copii buni și cunosc cazuri care nu au reușit să ajungă pe unde au fost chemați, pe unde erau calificați, tot din cauza problemelor financiare.

Ce vă motivează?

George Badea: Mă motivează faptul că toată munca ei din spate trebuie să aibă un final. Copilăria și la tot ce a mai renunțat și ea, și noi ca familie, toate astea trebuie să aibă un final.

Şi dacă va decide să plece din țară?

Dacă va decide să plece din țară și sper să reușim pentru că știu că Bianca își dorește foarte mult să plece, o s-o susținem în continuare de la distanță.

Ce vă doriți pentru dumneavoastră după ce ea va pleca?

Momentan m-am dedicat foarte mult și m-am gândit la ce avem de făcut acum. Când vom ajunge la acel punct, nu știu exact, sigur vor fi niște schimbări în viață.

Cum puteți să o susțineți pe ea când nu mai puteți dumneavoastră?

În acele momente nu-i arăt. Într-adevăr, au fost situații în care și eu am tras de mine, eram pe punctul de a ceda din cauza presiunilor, a tot ce se întâmplă în tot acest globuleț frumos, cum pare. În spatele lui sunt multe alte aspecte. Dar am încercat să nu-i arăt și am conștientizat că dacă și eu cedez atunci nu facem nimic.

Ce simțiți când o vedeți pe scenă?

Când o văd pe scenă simt acea bucurie.

E totul?

Da.

Cum a fost când s-a născut? Aveați anumite gânduri pentru ea?

Și atunci când s-a născut a fost o surpriză pentru că Bianca, la vizita medicală, era întoarsă. Până când s-a născut noi n-am știut ce va fi. Nu ne-am mai dus la următoarea vizită. Ne-a spus doamna doctor că nu e obligatorie, doar dacă vrem să știm ce va fi, băiețel sau fetiță. Și am decis să fie o surpriză. Și Bianca a fost o surpriză.

Și continuă să fie o surpriză?

Exact, continuă să fie o surpriză.

Mergeţi cu ea peste tot. La concursuri, la antrenamente. Cum vă influenţează asta relaţia?

Călătoria noastră cred că face parte din circuitul Biancăi. Simte o mare încredere să-i fiu alături. O motivez. Îi amintesc că poate, că nu-i prima oară când a reușit, să nu pună niciodată premiul pe primul loc și să dea mare atenție dansului. Dacă dansul îi iese bine și suntem mulțumiți, asta este cel mai important.

Cât de importante sunt premiile și cât de importantă e reușita de pe scenă?

George Badea: Reușita pe scenă o consider cea mai importantă. Premiile vin, trec, se uită. Avem zeci, sute de hârtiuțe, diplome, cupe, medalii, deci în evoluția ei trebuie să vedem de fiecare dată un progres.

De ce vă este teamă sau v-a fost teamă la un moment dat?

Teamă mi-a fost că Bianca nu va înțelege că nu putem susține financiar tot, toate chemările ei, toate competițiile la care își dorea să participe, accesorii de balet. Apar tot felul, ea își dorește tot ce e nou. Aici mi-a fost întotdeauna teamă că nu va înțelege. Dar a înțeles.

Ce-ați înțeles dumneavoastră de la Bianca și nu mă refer acum la balet?

George Badea: De la ea am învățat că trebuie să luptăm, am învățat că uniți reușim și într-adevăr, împreună am reușit multe.