Optimist în mijlocul haosului – sau cum să îți păstrezi mințile la locul lor

Că avem nevoie de optimism, într-o perioadă post pandemică și cu un război chiar alături, este evident. Foarte multe familii s-au recuperat cu greu după dramele aduse de Covid, extrem de multe companii au avut de suferit și încearcă să recupereze felul în care au fost afectați de pandemie, s-au reluat proiecte și oamenii se bucură că se reîntâlnesc la serviciu încercând să găsească un nou echilibru și, evitând să se întoarcă la nebunia pe care o trăiau înainte de 2020, într-un ritm de lucru care să combine armonios posibilitatea de a lucra de acasă cu cea de la birou. 

Sunt multe schimbări pe care ni le-au adus ultimii doi ani și, chiar dacă majoritatea celor din mediul economic sunt cu adevărat îngrijorați de efectele inflației și de efectele războiului, pot spune că am șansa să întâlnesc mai degrabă oameni optimiști în ceea ce privește viitorul și care văd soluții pentru depășirea dificultăților care ni se arată. Eu însămi sunt mai degrabă optimistă și mult mai relaxată decât eram acum trei ani, reflectând la toate lecțiile pe care mi le-a dat această perioadă…

Cum poți să te antrenezi să rămâi optimist și cum ne putem păstra starea bună în această lume care pare mai degrabă haos la această oră 

Să înțelegem mai bine ce înseamnă optimism versus pesimism.

Întâi de toate, a fi optimist nu înseamnă a fi naiv și rupt de realitate. Nu înseamnă nici a fi un om lipsit de griji. Este, mai degrabă, o mentalitate și un mod de raportare la situații care să mențină echilibrul emoțional și mental în niște parametri care îți pot menține productivitatea și te ajută să-ți menții direcția, să nu renunți chiar dacă ceea ce vezi în jurul tău și citești în ziare, par să-ți spună că, mai degrabă, ar fi bine să te lași…

„Nimic nu este permanent în această lume nebună. Nici măcar necazurile noastre.” Charlie Chaplin

Permanența este un aspect esențial care face diferența între cei cu o viziune optimistă asupra lucrurilor și cei care sunt pesimiști. Optimistul nu vede permanența pentru că știe că, pe deoparte, lucrurile sunt trecătoare, nu durează la nesfârșit, situațiile dificile sunt temporare, și știu că aceasta abordare le permite să-și mențină speranța în legătură cu capacitatea lor de a găsi o soluție și de a depăși momentele dificile. Acest aspect le permite optimiștilor să-și recalibreze așteptările sau nevoile, pe o anumită perioadă de timp, le permite să-și drămuiască resursele fără a avea sentimentul că fac sacrificii dramatice. 

Un alt beneficiu extraordinar al optimiștilor este că se întreabă ce ar putea învăța din această perioadă limitată de timp în care, abilitățile lor, calitățile lor precum răbdarea sau perseverența, sunt puse la încercare. Optimiștii folosesc situațiile dificile pentru a-și putea ridica standardul de performanță. Pentru a putea defini pentru ei un nivel superior de reziliență și de capacitate de a trece peste obstacole. 

Pesimistul are, mai degrabă, o viziune fatalistă asupra lucrurilor și pornește de la ideea că greutățile nu i se vor termina niciodată. Că viața este o luptă – obositoare de altfel –, și în care nu prea ai șanse să câștigi.

În educația copiilor, părinții au o influență covârșitoare asupra felului în care îi influențează și programează mental în legătură cu permanența situațiilor dificile sau le influențează aspirația de a pleca dintr-un loc în care le este greu și de a nu se mai întoarce niciodată, cultivându-le așteptări complet nerealiste despre ce înseamnă viața de adult, de obicei mai dificilă decât viața de copil în care responsabilitățile sunt de altă natură. 

Optimismul se cultivă în copilărie și adolescență și pregătește tinerii inclusiv pentru încadrarea într-un loc de muncă ce le va aduce atât venituri proprii cât și posibilitatea de a-și găsi vocația și de a începe o carieră, cu dreptul. 

„Dacă îți dai seama cât de puternice sunt gândurile tale, nu vei avea avea nicicând vreun gând negativ.” Peace Pilgrim.

Viziunea despre permanența lucrurilor negative schimbă complet modul de raportare la diferite situații și dezvoltă tendința de a vedea mai degrabă probleme și blocaje în jurul nostru. Consecința directă vine din faptul că noi înșine începem să ne blocăm în dezvoltarea unor stereotipuri și a unor judecăți de valoare care nu ne mai lasă să învățăm, să aflăm lucruri noi și să ne punem la încercare mușchiul creativității și al gândirii anticipative. 

În secolul dezvoltării digitale și al creativității, în momentul în care este nevoie de integrarea tehnologiei în viața noastră și de creionarea unor meserii noi, unele complet necunoscute, a nu cultiva la copii o abordare optimistă în care ei să fie capabili să vadă, în fiecare situație temporar dificilă, ceea ce este pozitiv și posibil este, în adevăratul sens al cuvântului, o sinucidere socială. Practic fabricăm o societate în care oamenii să înceapă să se mulțumească cu din ce în ce mai puțin, devenind astfel din ce în ce mai pesimiști și confirmându-și ideea inițială că lucrurile negative nu se vor termina niciodată.

Citește și: Cărți (și) pentru vacanță – de minte și de suflet

Omniprezența, adică interpretarea conform căreia un lucru negativ care se întâmplă îmi afectează viața în ansamblul ei și nu doar un anumit aspect al ei. 

Omniprezenta negativului este o altă diferență majoră între optimiști și pesimiști. Dacă ne amintim șocul în care am fost cu toții în momentul martie 2020, când ne-am confruntat, cei mai mulți dintre noi cu prima stare de urgență din viața noastră, ne-am speriat că ne vom pierde complet contractele și slujbele, că este imposibil să lucrăm stând doar acasă și multe alte gânduri negative care ne-au trecut prin cap… astăzi realizăm că au fost afectate, într-adevăr, multe aspecte ale vieții noastre, unii dintre noi am suferit pierderi materiale, alții mai dramatic și-au pierdut prieteni sau rude dar, dacă excluzi pierderea unui om drag, toate celelalte aspecte pe care pandemia le-a influențat au fost mai degrabă punctuale și au avut efecte în mare măsură pozitive pentru viața noastră. De la regândirea setului de valori și a ceea ce este important pentru fiecare dintre noi, timpul petrecut alături de cei dragi, construirea unui nou tip de integrare a profesiei cu viața privată, accelerarea unor procese de simplificare sau de digitalizare care au impact foarte pozitiv asupra vieții noastre, și multe altele… În mod evident, toată această perioadă are și aspecte negative și dramatice, chiar. Inflația care a luat naștere din modificarea echilibrului de forțe economice, efortul de schimbare și de învățare prin trecerea la lucrul digital, afectarea anumitor sectoare ale economiei care acum trebuie să depună un efort mai mare. 

Per ansamblu, însă, înțelegem că anumite aspecte ale vieții noastre au fost influențate pozitiv și unele negativ dar, în afară de cazuri destul de rare, nu putem spune că viața noastră a fost dată complet și permanent peste cap ci că am făcut un salt în evoluția omenirii, este adevărat, cu costuri mai mari decât ni l-am dorit și imaginat și, mai mari decât le vom dori vreodată. Și, de aici, sunt foarte multe lecții de luat!

„Nu-mi este frică de mâine, pentru că am văzut ziua de ieri și o iubesc pe cea de astăzi.” William Allan White

Personalizarea este cel de-al treilea unghi de raportare complet diferită între pesimiști și optimiști. De obicei, pesimistul își spune „este numai vina mea…”. Este un sentiment copleșitor și un gând complet nerealist, întotdeauna fiind vorba de un set de factori, complex, în care e nevoie să distingem ce depinde de mine și aș putea face diferit pentru a aborda lucrurile mai bine, mai corect, mai eficient sau mai rapid și ce nu depinde de mine și aș putea influența sau este pur și simplu o risipă de energie. Cealaltă extremă, tot a pesimistului, este cea în care diluează la maxim responsabilitatea pe care ar putea-o avea, intrând iarăși într-o mentalitate fatalistă în care nu se poate schimba nimic, în care nu are nicio putere și în care toată lumea din jur se întoarce împotriva sa.

Citește și: Cum arată coaching-ul în anul post pandemic și cum poate contribui la sănătatea societății

„Toată lumea ştie că anumite lucruri sunt irealizabile, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează.” Albert Einstein

Ce spune Albert Einstein în acest citat este una dintre metodele cele mai la îndemână de recadrare a situațiilor, care dă posibilitatea să ne uităm cu un ochi mai realist la ceea ce ni se întâmplă și să nu picăm în capcana de a deveni pesimiști și a ne lipsi singuri de puterea pe care o avem de a depăși lucrurile. O întrebare foarte puternică pe care merită să ne-o punem este: ce este, în situația prin care trec, pozitiv și posibil? Și, ce depinde de mine? Ce stă în puterea mea să fac să mut lucrurile din loc?

„Mergi în viaţă cu o licărire în ochi, cu un zâmbet pe faţă şi cu un scop măreţ în inimă.” William James

Un alt mod de a depăși tendințele de a deveni pesimist este de a înțelege ce anume îți dă sentimentul că ești în control asupra situației și ce anume te pune într-o abordare de tip străduință zadarnică care te poate goli de energie și îți poate omorî din fașă orice fel de idee bună. Să ne uităm doar la fatalismul majorității populației când se uită la clasa politică despre care spune că sunt cu toții la fel și că, nu avem nicio șansă la vreo schimbare, ca, apoi, să nu se prezinte la vot sau să voteze pe aceeași oameni de care sunt complet dezamăgiți. 

Înțelegerea propriilor mecanisme de gândire și a propriilor motivații ne oferă majoritatea răspunsurilor, în momentul în care vrem să înțelegem cum să devenim mai optimiști și cum să ne păstrăm sufletul mai ușor abordând situațiile delicate în care ne pune viața. Pentru că…

„Nu orice zi poate fi bună, dar există ceva bun în fiecare zi.” Anonim

Madi Rădulescu, MCC, MBA, Managing Partner MMM Consulting. Este un facilitator, trainer și coach de echipă experimentat care adună peste 25 ani de experiență de lucru cu leaderi în companii mari, multinaționale. De peste 13 ani este coach executiv și în 2019 i-a fost acordat premiul Gold Coach Award conform Romanian L&D Industry, survey la care au participat peste 570 manageri și specialiști de resurse umane.  

Este pasionată de dezvoltarea leaderilor, de impactul pe care îl poate crea dând acestora acces la perspective multiple, la propriile resurse, sprijinindu-i să iși asume rolul cu încredere întelegându-și propriile valori și credințe. A obținut multiple certificări de coaching, management și leadership, este membru ICF – MCC – Master Certified Coach, cea mai înaltă acreditare globală, consultant certificat pentru metodologiile Persona Global și PerformanSe și a derulat proiecte în multe țări Europene.

Este și soție, și are o fiică. Pasionată de călătorii, îi place să descopere obiceiurile altor culturi. Deviza după care se ghidează este: „Fii mereu cu mintea și cu inima deschise, învață continuu și viitorul se va arăta plin de șanse și oportunități.”

Puteți află mai multe informații despre Madi Rădulescu de pe site-ul ei.