Patricia Berbec, mama singură a doi copii diagnosticați cu autism care luptă pentru integrarea adulților cu tulburări de dezvoltare: „Fiecare copil diagnosticat cu autism este un geniu. Depinde de noi să îi descoperim genialitatea"

Patricia Berbec: „Când am realizat diagnosticul din perspectiva de mamă și nu de terapeut, mi-a picat cerul în cap”

Patricia Berbec cine este?

Este femeie, mamă, terapeut, dar mai ales mamă de copii speciali. Când am realizat diagnosticul din perspectiva de mamă și nu de terapeut, mi-a picat cerul în cap știind ce implică pe termen lung. Ce emoții năvălesc peste tine, oricât de bine ești pregătit din punct de vedere teoretic? Îți spun eu: frustrare, neputință în primă instanță, iar apoi acceptare, motivație și determinare. Datorită diagnosticului copiilor mei, sunt și mai determinată să fac lumea în care ei vor crește puțin mai bună.

Totuși, ce se visa ea când era mică?

Încă de mic copil visam să ajut, visam să schimb lumea și să o fac puțin mai bună. Ani de zile am făcut voluntariat în diferite domenii și am lucrat ca terapeut. Mai visam să fiu autor, lucru care mi-a ieșit parțial, chiar dacă prima carte este disponibilă doar online.

„Tinerețea” am citit că a fost în România. Cum a fost ea?

Am avut o copilărie absolut minunată, am crescut la bunici, care mi-au oferit tot ceea ce puteau ei, mâncare bună, aer curat, și un pic din înțelepciunea lor. Am avut și câteva „aventuri” mai puțin plăcute, dar toate au contribuit la ceea ce sunt azi, și pentru asta sunt recunoscătoare.

Patricia Berbec: „Fiecare pagină a cărții a fost scrisă cu lacrimi în ochi și o mică bucățică din sufletul meu de mamă”

De ce ai decis să părăsești România și de ce Danemarca?

Întotdeauna mi-am dorit să văd țările nordice, iar prin programul Erasmus am avut șansa să locuiesc o perioadă în Danemarca, unde am făcut voluntariat în centre dedicate oamenilor cu nevoi speciale și unde am văzut ce înseamnă cu adevărat integrare. M-am întors la sfârșitul anului 2014, cu gândul de a da licența și de a mă întoarce în Danemarca, dar apoi am realizat că aș putea să fac ceva în România pentru copiii, adolescenții și adulții din România cu nevoi speciale. Nu regret nicio secundă alegerea făcută.

Patricia are o luptă, așa văd eu din exterior. Să fii părintele unui copil cu autism nu este deloc ușor, de la diagnostic și până în adolescență este o fugă continuă, de la o terapie la alta, de la un medic la altul. Din adolescență lucrurile devin și mai complicate. Așa a apărut „Arima în lumea autismului”. Cum au fost scrise paginile?

Fiecare pagină a fost scrisă cu lacrimi în ochi și o mică bucățică din sufletul meu de mamă. Este doar un licăr din ceea ce trăiesc zilnic, iar toate fondurile merg către Centrul Arima. Pe lângă nopți nedormite, care oricum erau, planuri de terapie, programe bine stabilite, structura, practic viața mea aparține copiilor mei până la recuperare. Apoi m-am oprit din fugă și am realizat că ai mei copii au nevoie în primul rand să le fiu acolo. Autismul nu este o boală, este doar o afecțiune, afecțiune care are talentul de a scoate la suprafață toate traumele ascunse bine în subconștient. Și apoi m-am gândit la integrare, integrare cu adevărat. Ei bine, cartea pe care am scris-o este primul pas spre integrare. Pentru că este nevoie în primul rand de înțelegere înainte de integrare, este nevoie de empatie și acceptare. Această carte va ajuta multe persoane, toți beneficiarii care trec pragul Arimei.

De ce „Arima”?

Arima vine de la numele fetiței mele, Ariana Maria, pentru că ea și fratele ei sunt motivația mea supremă.