Povestea de viață a unei legende a teatrului și cinematografiei: Dame Angela Lansbury

Jucând-o pe eleganta Jessica Fletcher, Dame Angela Lansbury a devenit unul dintre exporturile preferate ale Marii Britanii. Astăzi atât Marea Britanie, cât și America o jelesc. Ziarele au titrat cu litere mari că vedeta serialului de televiziune Verdict, Crimă, a decedat la vârsta de 96 de ani, după ce ne-a încântat o viață întreagă cu o carieră absolut remarcabilă, atât pe scena Brodway, cât și cea a filmului. Comunicatul oficial anunță că actrița a murit în somn, cu numai cinci zile înainte de a împlini 97 de ani.

Succesul serialului de televiziune Verdict, Crimă a fost un punct culminant într-o carieră în showbusiness care a durat mai bine de șapte decenii.

A dus-o de la Broadway la Hollywood și apoi la faima internațională pe micul ecran.

Și, în al nouălea deceniu de viață, s-a întors să urce cu asalt pe scenă în Driving Miss Daisy și Blithe Spirit.

Cine a fost Angela Lansbury?

Angela Brigid Lansbury s-a născut la Londra, pe 16 octombrie 1925. Tatăl ei, Edgar, a fost primar al orașului Poplar și o lumină de frunte în Partidul Comunist din Marea Britanie, în timp ce bunicul ei patern, George, a fost un politician radical care a devenit liderul Partidului Laburist în 1932.

După moartea tatălui ei de cancer în 1935, mama ei, actrița irlandeză Moyna MacGill, s-a mutat la un fost colonel al armatei, în Hampstead.

Lansbury a urmat școala locală, unde și-a făcut prima apariție pe scenă într-o producție din Mary of Scotland. A devenit o cinematografă pasionată și mama ei a dus-o și ea la teatru. A studiat muzica și dansul înainte de a se înscrie la Academia de Artă Dramatică Webber Douglas, în 1939.

Odată cu debutul războiului, mama ei a decis să mute familia la New York, unde Lansbury a câștigat o bursă la Feagin School of Dramatic Art.

„Aceia dintre noi care aveam 12 sau 13 ani când a început războiul”, a spus ea mai târziu, „am fost absolut aruncați în curentul principal. A trebuit să creștem instantaneu și să avem grijă de noi înșine”.

Când mama ei s-a alăturat unei companii de teatru ce a plecat în turneu în Canada, Lansbury și-a asigurat un loc de muncă la un club de noapte ca animatoare, după ce a spus conducerii că avea 19 ani, când, de fapt, tocmai își sărbătorise a 16-a aniversare.

În 1942 s-a alăturat mamei ei, care s-a mutat la Hollywood și unde, la o petrecere, a fost remarcată de un director MGM, care a ales-o pentru rolul de servitoarea zăpăcită din filmul din 1944, Gaslight.

Până la 35 de ani, Angela Lansbury avea deja două Globuri de aur și trei nominalizări la Oscar

Angela Lansbury a avut un succes instantaneu, câștigând o nominalizare la Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar la prima ei apariție în film, precum și un contract valoros cu MGM.

Dar studioul nu a reușit să o folosească la potențialul ei maxim. „Nu cred că am fost destul de îndrăzneață în materie de aspect. Sincer, eram talentată dar nu aveam aspect interesant.”

Deseori prezentată ca un personaj mai în vârstă decât era, Angela Lansbury s-a bucurat de succes în The Picture of Dorian Gray – obținând un Glob de Aur și o a doua nominalizare la Oscar – și în State of the Union, cu Spencer Tracy și Katharine Hepburn.

La începutul anilor 1960, era deja o veterană cu 24 de filme de diferite calități, inclusiv un rol de mamă a unui personaj interpretat de Elvis Presley în Blue Hawaii, lucru despre care a spus mai târziu că l-a făcut din disperare.

Un punct culminant a fost interpretarea mamei lui Laurence Harvey în thrillerul politic The Manchurian Candidate, în ciuda faptului că era cu doar trei ani mai mare decât actorul.

Un critic a descris performanța ei drept „cea mai puternică, cea mai memorabilă și cea mai bună imagine pe care a făcut-o vreodată… ea oferă cea mai bună performanță în film”. Filmul i-a adus un al doilea premiu la Globurile de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar și încă o nominalizare la Oscar.

În ciuda succesului său pe ecran, Angela Lansbury a păstrat mereu legătura cu scena. Au existat spectacole bine primite pe Broadway, în special într-o producție din 1960 a piesei A Taste of Honey.

Angela Lansbury, un simbol pentru comunitatea gay

Primul musical al lui Lansbury a fost un proiect experimental semnat de Stephen Sondheim, Anyone Can Whistle, care a avut premiera în 1963. A fost un eșec masiv și s-a încheiat după doar nouă spectacole.

Au existat mai multe roluri minore în cinema, dar, până la vârsta de 40 de ani, ea a decis că nu avea de gând să obțină succesul de superstar în cinema.

În schimb, a acceptat rolul lui Madame Dennis în versiunea muzicală a lui Mame, care a fost lansată pe Broadway în 1966, cu recenzii extatice.

The New York Times a scris cu litere de-o șchioapă: „Domnișoara Lansbury este o actriță care cântă-dansează, nu o cântăreață sau dansatoare care joacă”. Performanța ei i-a adus un premiu Tony și un rol neașteptat ca simbol gay, ceva ce a ajuns să savureze.

„Mi-a plăcut”, a spus ea. „Mi-a plăcut să-l joc timp de aproape doi ani, dar după aceea m-am hotărât să mă odihnesc pentru că mi-a luat foarte mult”.

Rolul ei de groaznica Nellie Lovett din Sweeney Todd i-a pecetluit reputația de mare doamnă a Broadway-ului.

Angela Lansbury nu a abandonat complet cinematograful. Au fost nominalizări la Globurile de Aur pentru Something for Everyone și muzical Disney Bedknobs and Broomsticks.

Plină de energie până în ultima clipă

„Cineva a venit întotdeauna cu o sugestie și, dacă nu am avut un motiv întemeiat să spun nu, în general am spus da”, acesta a fost răspunsul actriței legat de multitudinea de roluri jucate.

Dar ea a refuzat și roluri, inclusiv cel al asistentei Ratched din One Flew Over the Cuckoo’s Nest.

Dacă a suferit din cauza faptului că era una dintre actrițele cele mai des trecute cu vederea de la Hollywood, în anii 1980 Lansbury a devenit una dintre cele mai bogate.

În 1980, a interpretat-o pe Miss Marple în versiunea cinematografică a The Mirror Crack’d, deși performanța ei energică nu a fost întâmpinată de fanii Agatha Christie.

Dar, timp de 12 ani din 1984, ea a încântat telespectatorii americani jucând un alt detectiv, pe Jessica Fletcher, în serialul de televiziune Verdict, Crimă.

„A fost o decizie conștientă, deoarece televiziunea a fost o formă de anuitate pentru actori”.

Descrisă drept „Miss Marple se întâlnește cu Mary Poppins”, Jessica Fletcher a oferit o prezență reconfortantă în mijlocul unei împrejurimi luxoase, dar inevitabil pline de crime.

Citește și: Cine a fost actorul Paul Ritter?

Serialul a rămas în fruntea ratingurilor timp de nouă sezoane, lucru fără precedent și a făcut din Angela Lansbury, de asemenea, producătorul executiv al serialului, una dintre cele mai bogate femei din țară, cu o avere estimată la aproape 100 de milioane de dolari.

Ea a apărut în peste 20 de filme în anii 1990, deceniul în care a ajuns la 70 de ani, inclusiv o performanță ca Granny în fantezia-cult a lui Neil Jordan, A Company of Wolves.

Părea să strângă energie proaspătă din anii ei înaintați. După o pauză de 22 de ani, a revenit pe Broadway în 2007 într-o producție de Deuce. Ea a continuat cu rolul ei de clarvăzătoare Madame Arcati în remake-ul pe Broadway, Blithe Spirit a lui Noel Coward în 2009, câștigând al cincilea premiu Tony.

Și a avut parte de o primire entuziastă când s-a întors acasă pe scena londoneză după o absență de 40 de ani pentru a reveni pe scenă într-o producție de la Teatrul Gielgud, spectacol care i-a câștigat un premiu Olivier.

În 2014, a fost numită Dame Commander al Ordinului Imperiului Britanic (DBE) pentru serviciile sale pentru teatru și pentru diferitele organizații caritabile pe care le-a susținut.

Angela Lansbury în viața personală

Angela Lansbury s-a căsătorit de două ori. În 1945, a fugit cu idolul matineurilor, Richard Cromwell, care era cu 16 ani mai mare decât ea, dar relația a eșuat după mai puțin de un an, după ce acesta a dezvăluit că este gay. În 1949 s-a căsătorit cu actorul și producătorul britanic Peter Shaw. A fost o uniune care avea să dureze mai bine de 50 de ani, până la moartea lui, în 2003.

Deși americanii o considerau pe Angela Lansbury ca una de-a lor, ea nu și-a pierdut niciodată legătura cu rădăcinile ei britanice, menținându-și accentul englezesc și pisându-și discursul cu expresii britanice de modă veche, cum ar fi „my, oh my”.

Odată a fost întrebată de ce a continuat să lucreze mult timp după ce alți actori s-ar fi mulțumit să iasă la pensie.

„Nu am fost niciodată foarte conștientă de vârsta mea”, a spus ea. „Este ca și cum ai fi pe o bicicletă – doar pun piciorul pe pedală și continui.”

---

Foto: Deposiphotos.com