Povestea elevului care a strâns cărți pentru biblioteca din satul străbunicului. Școala s-a desființat, iar copiii trebuiau să meargă kilometri buni pentru a putea citi. Cum a încercat Andrei Popovici să-i ajute

În satul străbunicului său nu exista o bibliotecă, dar Andrei Popovici a dat viață uneia. Culmea, era un elev printre elevi în 2021 când „făcea strigarea” că are nevoie de cărți pentru a așeza pe rafturi volume să bucure câți mai mulți doritori de lectură. În trei săptămâni, cu ajutorul familiei, a cadrelor didactice care l-au susținut, a adunat peste 1200 de cărți. Și astfel, copiii din sat nu mai erau nevoiți să se deplaseze kilometri pentru a împrumuta una. „Un gest mic pentru noi, un gest mare pentru alții” a fost deviza cu care a plecat „în lume” Andrei Popovici și astfel campania sa s-a extins.

Are o carte scoasă pe piață ce prezintă o aventură a două personaje ce poartă numele de Agrafă, respectiv Creion, deși abia a ajuns la prima lui carte de identitate. Vrea să ajungă un autor de succes, citit și apreciat de câți mai mulți iubitori de lectură sau profesor sau jurnalist. E lesne de înțeles că este prietenul cuvintelor. Anul acesta îi bate la ușă Examenul Național. Nu uită, în schimb, nici de volumul al doilea la care lucrează cu dârzenie și care, crede cu tărie, va avea și un al treilea frate îmbrăcat în „file de poveste”. A învățat să negocieze și cu timpul liber pe care îl alege să-l petreacă cu prietenii. Iubește muzica rock, festivalurile medievale și garantat are multe alte plăceri, dar să luăm aminte chiar de la Andrei în rândurile de mai jos.  

Andrei Popovici: „Am fost foarte bucuros să donez din cărțile mele”

Andrei, câți ani ai tu? Vreau să știu dacă îi vorbesc unui copil, unui preadolescent sau unui adolescent. Indiferent de particularitatea de vârstă, sunt convinsă că mergi cu bunătatea la braț.

Am 14 ani.

Cu toții avem o inimă și o poveste, avem calități și defecte. Tu ești un adolescent care se apleacă asupra celorlați. De unde și până unde concentrarea și atenția asupra semenilor?

Consider că această pasiune a prins contur treptat, treptat totul pornind de la pasiunea mea pentru lectură, și din dorința de a împărtăși și cu ceilalți această pasiune.

De ce ai ales să aduni și să donezi cărți?

În prag de sărbători, în iarna anului 2021, am aflat că părintele din satul în care străbunicul meu a locuit vrea să înființeze o bibliotecă. În sat nu mai exista bibliotecă, școala s-a desființat și nici școala din comună nu avea bibliotecă, iar copiii din sat trebuiau să se deplaseze zeci de kilometri pentru a împrumuta o carte. Am fost foarte bucuros să donez din cărțile mele, dar mi-am dat seama că sunt prea puține pentru a umple rafturile unei biblioteci. Atunci mi-a venit ideea să adun cărți și am lansat „Provocarea lui Andrei – Donează o carte!”. Atunci aveam 11 ani.

Această idee a pornit dintr-un motiv, dar cum a fost îmbrățișată de către ceilalți?

Mi-am dorit să fac un cadou care să fie atât pentru suflet cât și pentru minte. Și ce cadou poate fi mai frumos ca o carte. Debutul provocării, care a avut loc în luna decembrie 2021, a fost de-a dreptul fulminant, poate și pentru că toată lumea își dorește să fie generoasă și să ajute de sărbători.

La cea de-a doua ediție a provocării, lansată în data de 15 ianuarie 2023 de Ziua culturii naționale, provocarea mea, sau mai degrabă pot să zic bucuria mea, a fost că am putut să îmi prezint inițiativa colegilor de la Școala Gimnazială Dacia, față în față. Am fost în fiecare clasă și le-am vorbit colegilor mei despre proiect și cât de important este să îi ajutăm pe alții. Un gest mic pentru noi, poate însemna mult pentru ceilalți. Mulți colegi, au fost uimiți să afle că sunt alți copii, care nu au o bibliotecă în școală, nici măcar în localitate. Cei mici au fost foarte entuziasmați și dornici să facă o faptă bună. Cei din clasele mai mari au fost mai temperați, dar mulți dintre ei au răspuns provocării și au donat o carte. Anul acesta, cărțile strânse cu ajutorul elevilor din mai multe școli partenere, au ajuns la școala din Lugașu de Jos, aducând o bucurie mare copiilor chiar de 1 Iunie, cea mai frumoasă zi, sărbătoarea copilăriei și a inocenței.

Hai s-o luăm și cu începutul ca să înțelegem! Tu ești Andrei, elev, ai strâns cărți pentru alți elevi din școala ta?

Eu sunt, Andrei Popovici, elev la Școala Gimnazială Dacia din Oradea, clasa a VIII-a, începând cu noul an școlar 2024-2025. Am inițiat acest demers, la vârsta de 11 ani, atunci eram elev în clasa a V-a. Cărțile strânse prin intermediul campaniei mele ajung la elevi care învață în școlile din mediul rural acolo unde este cea mai mare nevoie, acolo unde sunt copiii dornici să citească și cadre didactice implicate. Cărțile strânse prin intermediul demersului meu, au fost adunate din școlile orădene care au răspuns provocării mele și mi-au fost alături. În fiecare școală parteneră, se amplasează o cutie personalizată cu numele inițiativei: ”Provocarea lui Andrei -Donează o carte!”. Copiii care doresc să doneze o carte sau mai multe pun cărțile în cutia amplasată în școală. La sfârșitul fiecărei ediții, cărțile sunt colectate și duse la beneficiar, o unitate de învățământ din mediul rural. În cele trei ediții ale ”Provocării lui Andrei – Donează o carte!” peste 2400 de volume au ajuns pe rafturile a patru biblioteci din mediul rural.

Andrei Popovici: „Am la activ câteva propuneri de schimbare a legislației din școli”

Ce ai găsit în școli? Ce au văzut ochii tăi?

Copii dornici să citească și cadre didactice care au apreciat gestul meu.

Dar inima ce a simțit?

Bucurie. Pentru mine provocarea este o bucurie, un sentiment de bine. Nu știu cum să descriu altfel, am simțit că fac un lucru bun, care aduce fericire.

Ce lipsuri are sistemul nostru de învățământ în accepțiunea ta?

În primul rând, cred că ar trebui să se pună accent pe dobândirea competențelor prin practică și să se descopere și să se cultive vocația și aptitudinea fiecăruia.

De asemenea, ar trebui să existe ore de consiliere pentru orientarea profesională, vocațională, școlară.

În sensul îmbunătățirii calității actului educațional, eu am la activ câteva propuneri de schimbare a legislației, printre care: reducerea numărului de materii, reducerea cantității de informație și adaptarea la realitatea socio-economică actuală a modului de predare (de exemplu, în loc să avem mai multe materii cu subiectul de bază „Istorie”, adică Istoria Comunismului, Istoria orașului, Istorie universală, etc., am putea beneficia de structura anului școlar pe module, care este una foarte inspirată, ca să facem în fiecare modul câte un alt tip de Istorie, acest lucru fiind cu titlu de exemplu și ar fi valabil și pentru alte materii de bază, deoarece acum avem foarte multe materii derivate), investiții masive în baza materială (clădiri, mobilier, echipamente, laboratoare, săli de sport) și în resursa umană (cursuri, schimb de experiența, etc.).

De asemenea, cred că Săptămâna altfel și Săptămâna verde, ar trebui înlocuite cu „Ziua altfel”, în sensul în care să avem patru zile de cursuri, iar o zi pe săptămână să avem activități educative (vizită la muzeu, vizionare piesă de teatru/concert, activități de curățenie și igienizare, cursuri de prim-ajutor, cursuri de educație rutieră, întâlnire cu mediul de afaceri/angajatorii, pentru cei mai mari, etc) și excursii, toate decontate de stat, pentru ca să fie accesibile tuturor. Nu cred ca ar fi un efort nejustificat pentru stat, deoarece investiția în educație și în sănătate reprezintă cea mai buna investiție posibilă (sunt pilonii de bază ai oricărei societăți). O populație educată și sănătoasă formează o economie performantă, ceea ce este egal cu un stat puternic și respectat.

Andrei Popovici: „Am strâns peste 2400 de cărți”

Doar pentru școala unde înveți tu ai adunat cărți? Povestește-mi mai multe!

Învăț într-o școală frumoasă din Oradea unde elevii au acces la o bibliotecă cu multe titluri de la clasici la contemporani. Toate cărțile strânse până acum au ajuns la școlile din mediul rural. De ce în mediul rural? Deoarece bibliotecile din cadrul școlilor din mediul rural sunt foarte puține. Multe școli nu au o bibliotecă. Sunt mândru pentru cărțile strânse prin intermediul chemării „Provocarea lui Andrei – Donează o carte!”, au constituit în multe cazuri temelia bibliotecilor care atunci s-au înființat.

Ce au zis profesorii tăi? Sunt curioasă câți te-au sprijinit, câți au strâns alături de tine cărți și câți au stat deoparte, ba chiar te-au tras de mânecă să te ocupi de disciplinele la care îți sunt profesori.

Profesorii mi-au fost alături, în frunte cu doamna dirigintă Lavinia Rațiu. Domnul Director Alin Novac a sprijinit demersul meu și a fost încântat de demersul meu.

Erai un copil printre copii. De unde atâta credibilitate ca să aduni atât de multe cărți cât să înființezi o bibliotecă?

Eram un copil și încă sunt, chiar dacă recent am împlinit 14 ani. În cele trei ediții desfășurate până acum am strâns peste 2400 de cărți. Mi-am dorit să devină o tradiție campania mea și am reușit. În prima ediție a provocării am strâns 1200 de volume. Credibilitate? Eram un copil de 11 ani cu un vis, cu o dorință de a face bine, de a dărui ceva care va schimba perspectiva copiilor, ceva care rămâne, ce îți deschide ochii și sufletul că poți mai mult. Eu am lansat „provocarea” și am constatat cu uimire și bucurie că foarte mulți au răspuns „provocării” și au donat cărți. Cred că faptul că sunt un copil care vrea să ajute alți copii i-a determinat pe oameni sa mi se alăture și mai ales pe cei de vârsta mea. Desigur, m-am bucurat din plin de sprijinul părinților, a doamnei diriginte Lavinia Rațiu, a colegilor mei de clasă și de școală, a altor copii de la alte școli, al orădenilor și al altor persoane din alte județe, care au donat cărți.

În cât timp ai adunat 1200 volume?

2400 de cărți au fost strânse în cele trei ediții ale ”Provocării lui Andrei-Donează o carte!”. 1200 de volume s-au strâns în prima ediție în două săptămâni.

Cum ai împărțit cărțile?

Eu nu am împărțit cărțile, ele au ajuns acolo unde au fost dorite, unde a fost nevoie de ele, acolo unde comunitatea și-a dorit să aibă acces copiii la o educație de calitate, să aibă acces la toate lucrurile frumoase și oportunitățile pe care le deschide o bibliotecă la tine în comunitate. Mai vreau să spun că rolul bibliotecilor e unul foarte important, deoarece nimeni nu poate avea toate carțile din lume, dar în bibliotecă poate avea acces la (aproape) toate cărțile din lume! Biblioteca e un loc MAGIC! Asta cred eu.

De unde ai moștenit bunătatea?

Familia consider că e sursa tuturor lucrurilor bune și frumoase din viață. Sunt iubit, mă bucur de sprijinul părinților mei care mereu sunt alături de mine. Am și o soră mai mică, pe care o iubesc foarte mult.

Citește și: Maria Nicolescu, fetița care la 7 ani a început să scrie o carte pentru a depăși durerea provocată de bullying-ul la care a fost supusă

Condu-mă în copilăria ta! Ce îți aduci aminte despre Andrei-copilul?

Foarte curios, îmi plăcea să pun foarte multe întrebări și desigur să vorbesc foarte mult.

Andrei Popovici: „Părinții mei au o librărie și m-am gândit să scriu pe la 11 ani prima mea carte”

Dar Andrei-școlarul cum era? Îi plăceau poveștile și poeziile de aceea azi le scrie?

Andrei școlarul era și este în continuare pasionat de lectură, istorie și călătorii. Îmi plăcea să împărtășesc experiențele trăite așa că la șapte ani a apărut primul meu articol într-o revistă pentru tineret. Era vorba despre impresiile trăite în cadrul ”Școlii Altfel”. După acea au urmat și alte articole.

Cine te-a încurajat cel mai mult să continui cu gândurile tale?

Plăcerea de a scrie, de a transmite ceva.

Cum s-a născut prima carte și unde o găsim?

Prima mea carte a încolțit în gândul meu la vârsta de 11 ani. Eu sunt mereu înconjurat de rechizite, la școală, acasă, părinții mei au o librărie,  și m-am gândit într-o zi, ce ar fi dacă aș scrie și eu o carte. Primul meu gând a fost cine să fie eroii poveștii mele? Am aruncat o privire pe birou și am văzut banalul Creion, atât de util și indispensabil pentru orice școlar, alături de alte rechizite. Agrafa mi-a sărit în ochii, argintie, lucioasă și atât de utilă să prinzi cât mai multe foi cu ea. De ce foi? Deoarece în romanul meu sunt câteva foi de hârtie, personaje negative. Creionul și Agrafa am considerat că sunt o combinație interesantă și se completează perfect, duo-ul perfect de detectivi. Așa au luat naștere ”Aventurile lui Agrafă și Creion”, o aventură plină de umor și mister în lumea fascinantă a rechizitelor. Am creat personaje unice și originale, o lume în care eroii sunt chiar un Creion și o Agrafă personificați în detectivi abili și isteți. Cartea o găsiți în lanțul de librării Compas și online pe Libris.ro. În curând sper să ajungă și în alte librării. Îmi doresc ca ”Aventurile lui Agrafă și Creion” să prindă aripi și să ajungă în bibliotecile a cât mai multor școlari dornici de aventuri inedite. Cred că e o lectură interesantă cartea mea, atât pentru tineri cât și pentru adulți. ”Aventurile lui Agrafă și Creion” nu se opresc aici, acum lucrez la cel de-al doilea volum. Visul meu e ca ”Aventurile lui Agrafă și Creion„ să fie o trilogie.

Mai are Andrei timp liber? Ești școlar și ai preocupările speciale vârstei, dar ai uitat de joaca și timpul petrecut cu prietenii?

Mai am și timp pentru mine și pentru prieteni, mai am timp să joc baschet, să ieșim la un film sau la piscină acum pe timp de vară. Desigur pe timpul verii călătoriile sunt la putere, îmi place să călătoresc să descopăr locuri noi și frumoase să întâlnesc oameni noi, să vorbesc și să împărtășesc despre experiențele trăite.

Ce preocupări pe lângă cele legate de studii ai?

Muzica în special muzica rock, îmi place să călătoresc, să particip la festivaluri cu tematică medievală și romană. Consider că ele reușesc sa te poarte în atmosfera acelor timpuri, faptul că poți vedea live simulări ale modului de trai de atunci, lupte, obiceiuri, port și trai fac mai accesibilă și mult mai atractivă istoria. Ar fi chiar un instrument prin care poți atrage copiii. Nu totul trebuie să fie despre ani, ar trebui să se raporteze mai bine și pe lucruri care captează interesul.

Apropo de studii, spune-mi câte ceva despre școala unde înveți!

Eu sunt elev la școala Gimnazială Dacia Oradea, unde studiez de la începutul clasei pregătitoare, și pot spune că sunt foarte mulțumit atât de baza materială cât și de cadrele didactice. Școala este înscrisă în foarte multe programe și proiecte și astfel, noi elevii, putem lua parte la activități care ne ajută să dobândim noi cunoștințe și aptitudini într-un mod plăcut. De asemenea organizează multe excursii și tabere.

Andrei Popovici: „Aș dori să finalizez trilogia „Aventurile lui Agrafă și Creion”

Dar un portret al colegilor poți să-mi faci?

Nu aș putea să generalizez. Colegii mei nu se încadrează cu toții în același tipar.

Poate o întrebare clișeică, dar esențială. Ce planuri de viitor ai pentru tine?

Pe termen scurt și mediu, aș dori sa finalizez trilogia „Aventurile lui Agrafă și Creion”, iar pe termen lung aș dori sa ajung un scriitor cunoscut și mi-ar plăcea să predau sau să fiu jurnalist. 

Mama a fost umărul tău, sprijinul cel dintâi care te-a sfătuit să îți urmezi dorințele. Este de acord cu ceea ce vrei să studiezi pe viitor sau îți lasă libertate totală în hotărâri?

Părinții mei sunt mereu alături de mine atât mama cât și tatăl meu, și mă sprijină în tot ceea ce fac. Deciziile le luam împreună ținând cont de dorințele mele.

Cu ce valori pleci în lume?

Iubire, generozitate, pasiune.

Te-ai gândit vreodată să studiezi în afara țării?

A studia în străinătate cred că este o oportunitate de a experimenta un sistem de învățământ diferit și de a descoperi cultura și tradițiile altora, însă aș dori să studiez doar temporar, ca un schimb de experiență.

Citește și: Cum sinuciderea propriei mame poate deveni subiect de roman. Și cum povestea copilului măcinat de vină și regrete prinde aripi de fluturi în cartea scriitoarei Bianca Dragomir