Povestea pălincii Sanct Georgius, singura din România medaliată cu aur la nivel internațional. Fustos Imre: „Se spune că fructele care nu merg la dulceață, merg la țuică. Pentru pălinca noastră nu e valabil”

Fustos Imre: „Cel mai important premiu este medalia de aur de la Destillata”

Ați vrut să obțineți o calitate asemănătoare cu cea care exista în vest. Însă, diplomele și medaliile spun altceva😀. Ce ați reușit?

Pot să zic că la nivel de Europa sunt în primii 10% probabil și acesta este un rezultat foarte bun pentru noi. În Austria, de exemplu, la Destillata, care este cel mai mare și serios concurs din Europa la distilat, avem primele medalii pentru România și un alt exemplu, acum trei-patru ani, în condițiile în care din România a participat o singură distilerie – noi – am reușit să fim pe locul 4 în concurs. Din celelalte țări erau zeci de distilerii.

Care a fost cea mai mare recunoaștere, cel mai important premiu pentru dumneavoastră?

Cel mai important premiu este medalia de aur de la Destillata. În 2014 am avut primul aur pentru caise, acum ar trebui să mă uit pe pereți ce a fost în anii următori. La nivel de medalie de Destillata suntem prima distilerie din România care a obținut medalii acolo.

Din ce trăiți? Mi-ați spus că nu reușiți să faceți mare profit cu distileria 😀

Sunt în mediul privat din 1991. Am reușit cumva ca în fiecare an să realizăm puțin mai mult decât ne-am propus. Asta nu înseamnă că ne-am propus foarte mult, dar am și reușit să realizăm și astfel ne-au rămas bani și pentru investiții, de exemplu să facem distileria. Activitatea de bază este în continuare în domeniul construcțiilor, partea de tâmplărie, dar pe termen lung sperăm ca distileria să-i ia locul ca activitate de bază.

Pentru ce v-ați pregătit? Ce facultate ați făcut?

Prima formare a fost TCM-ul (n.r. Tehnologia Construcțiilor de Mașini), dar acolo nu am studiile complete pentru că, la vremea respectivă – vorbim de 1992, 1993 – eram student la seral, aveam un loc de muncă la stat și între timp am început și primul business privat, iar cele trei erau puțin prea multe. A apărut și familia și am rămas până la urmă cu business-ul. Ulterior am făcut profilul economic.

Aveați nevoie?

Nu știu ce să zic. Am mai structurat ceva din partea de studii economice pe care oricum le făceam în viața de zi cu zi. O bază teoretică structurată îți mai reduce costurile. Multe lucruri le învățăm vrând nevrând în mediul privat, dar le învățăm cu mici eșecuri și cu costuri.

Fustos imre: „Am lucrat în fiecare vacanță la cules de morcovi”

De ce ați ales prima facultate? V-au trimis părinții sau așa era moda? 😀

Legat de prima alegere a studiilor, părinții au încercat să ne ajute în ce vrem să facem – asta încercăm și noi cu copiii noștri, să-i dirijăm într-o direcție anume. Eu am terminat liceul înainte de ’89 și atunci să faci studii superioare te ajuta puțin și la Armată și la viața de după. Eu eram obișnuit cu munca și înainte, am lucrat în fiecare vacanță la cules de morcovi, la câmp sau în altă parte, dar facultatea îți dădea o perspectivă. Informația mea fiind mai mult tehnică am ales să încep studii pe profil tehnic.

Ce meserie aveau părinții?

Tata era tot economist, mama a fost dactilografă, au început amândoi la Textila, la fabrica de textile. Tata ulterior a mers spre zona de conducere operativă, a fost secretar cu agricultura, a fost primar în Sfântu Gheorghe…

Ok. Familie bună 😀

Da. 😀

Cine v-a fost alături în toți anii aceștia?

Și în relația de a face business-ul și susținerea sau să-i dea un sens să facem efortul acesta a venit în toți anii aceștia în primul rând de la familie, de la soție și de la copii.

Sunteți parteneri în business?

Cu soția, din momentul căsătoriei lucrăm împreună, ea se ocupă de partea financiară a business-ului – știm că avem banii ținuți în siguranță și gestionați bine 😀. Este și un dezavantaj, dar și un avantaj. Un avantaj pentru că e un om foarte de încredere și lucrează foarte precis, un dezavantaj pentru că de multe ori ajung și acasă problemele de serviciu pentru că lucrând în același mediu, același loc și având aceleași provocări e puțin mai dificil.

Credeam că e un dezavantaj că nu vă lasă să investiți în ce v-ați dori 😀

Nu, aici ne-am înțeles totuși pentru că la un moment dat deciziile trebuie luate relativ unitar. Trebuie să fie un decident în business pentru că altfel se blochează. Chiar dacă uneori unele decizii sunt greșite, întotdeauna am zis că dacă tragem linie la final de an și vedem cum a fost anul, vedem dacă am reușit să facem un pas înainte, ceea ce e foarte bine. Aici sunt incluse uneori și decizii, poate nu perfecte, dar după părerea mea așa este viața reală și contează rezultatul și să poți avansa puțin.

Unde ați cunoscut-o?

Ne-am cunoscut la primul loc de muncă. Era o întreprindere de stat cu multe filiale în tot județul, cu cariere de piatră și fabrică de teracotă și la un moment dat am ajuns să lucrăm în același birou de informatică și facturare. Ne-am cunoscut la primul loc de muncă și ne-am împrietenit după ce am plecat de acolo.