Profesoara premiată Merito, Laura Felea, un nume în sistemul educațional care predă zilnic elevilor „de la palat” lecția generozității și a altruismului

Pe ce se bazează relația cu ei?

Pe lipsa mea de prejudecăți și întelegere, pe răbdarea de a-i asculta și pe simțul umorului, pe faptul că reușesc să creez o atmosferă plăcută în sala de clasă, dar totuși impun reguli. Nu cred că putem funcționa fără norme de conduită.

Laura, ești directorul Palatului Copiilor din Tulcea. De când?

Din decembrie, 2016. Am participat la mult mediatizatul concurs de directori organizat de guvernul tehnocrat, am promovat cu nota cea mai mare. Fostul director (și contracandidat) și-a dat demisia și așa am preluat funcția cu o lună mai devreme decât prevedea calendarul concursului.

Cum ai îmbrățișat această titulatură? Voiai acea funcție?

Laura Felea:„La Palat, activitatea este foarte diversă. Suntem un fel de Școala Altfel în permanență”

Așa cum spuneam, în urma unui concurs (în ambele mandate). Nu îmi doream neapărat o funcție, știam cu ce responsabilități vine la pachet, dar consideram că direcția în care mergea instituția în care sunt titulară nu este una potrivită. Și pentru că eu cred că dacă vrei o schimbare, te implici să o faci, nu stai doar pe tușă să critici, m-am implicat.

Ce faci mai concret acum?

Uneori am impresia că doar hârtii și situații. Lăsând gluma deoparte, activitatea în Palatele și Cluburile Copiilor este foarte diversă. Împreună cu colegii mei gândim activități extrașcolare atractive, transdisciplinare, concursuri, activități în parteneriat cu alte instituții. Suntem un fel de Școala Altfel în permanență.

Ce învață copiii?

Activitatea Palatelor și Cluburilor copiilor este foarte diversă și, important de știut, gratuită. Se împarte în mai multe domenii: cultural, artistic, științific, sportiv, turistic, tehnico- aplicativ. Copiii învață foarte mult să pună în practică teoria din școală, petrec timpul liber în mod plăcut, dar organizat, se aplică foarte mult principiul învățării experiențiale. De exemplu, în Palatul Copiilor Tulcea avem cercuri de pictură, artă decorativă, informatică, teatru, jurnalism, dansuri, electronică și robotică, ecologie, șah, orientare turistică, muzică vocală și instrumentală, educație pentru cetățenie democratică, dezbateri. În alte Palate din țară întâlnim și alte specialități. Organizăm mereu schimburi de experiență, concursuri, toate acestea venind ca o completare a educației formale și avem o relație foarte bună cu majoritatea palatelor din țară.

Este vreo diferență între a fi profesor și a fi director? Cu ce vine în plus ipostaza din prezent?

Da, timpul.

Ca director ai libertatea, dar și responsabilitatea de a stabili direcțiile în care vrei să se dezvolte instituția pe care o conduci. De exemplu, mi-am dorit ca activitățile Palatului să meargă mai mult spre școli, spre copiii defavorizați, care nu au alte oportunități de petrecere a timpului liber. De asemenea mi-am dorit creștearea vizibilității Palatului. Și am avut pârghiile prin care să realizez acest lucru. Ca profesor, e mai greu dacă nu ai susținerea conducerii. În rest, eu sunt până seara târziu în Palat, dacă lipsesc o zi toată lumea se gândește că sunt  bolnavă, dar am mai puțin timp pentru a face unele activități pe care mi le doresc.

Dar în minus ce ai putea puncta? Timpul?

Da, lipsa timpului personal. După primul meu an de directorat, o fetiță pe care o aveam de mică la cerc mi-a spus ”era mai distractiv la tine când nu erai director, acum mereu ne tot întrerupe câte cineva”. A cam durut, cei mici sunt mereu sinceri, dar am învățat că am nevoie să pun limite.

Laura Felea:„Eu am fost o adolescentă „avocata poporului”, deși nu eram mereu încrezătoare în mine”

Cum sunt copiii din ziua de azi, Laura, în accepțiunea ta?

Nu îmi place generalizarea ”copiii din ziua de azi sunt…” .Sunt exact cum eram și noi: curioși, sinceri, cu pulsee de personalitate, rebeli, cu temeri, neîncredere în ei și în ceilalți. Mult mai pragmatici decât eram eu la vârsta lor, foarte pricepuți în ale tehnologiei, o bună parte mai introvertiți, poate și datorită pandemiei și a comunicării excesive prin intermediul tehnologiei. Dar sunt fantastic de creativi, de spontani și foarte faini dacă le dai oportunitatea să îți arate ce știu și ce pot.

Cum eran noi, în vremea copilăriei noastre, față de ei?

Nu știu alții cum erau, dar eu am fost o adolescentă „avocatul poporului”, deși și eu eram neîncrezătoare în mine, dar crezând în prietenie. Citeam mai mult, ieșeam mai mult afară, dar asta pentru că nu aflasem de calculator și internet. Dar și noi am avut momente în care am vorbit urât, în care am testat limitele părinților și ale adulților din viața noastră.