Puterea de a te lupta cu proprii balauri. Actrița Mălina Manovici: „Mă lupt cu un sentiment de neîncredere în mine. Mă lupt de mult cu el și nu știu când și dacă am să ies învingătoare”

Mălina Manovici: „Asta e o problemă cu mine. Nu simt că-mi găsesc locul nicăieri într-un spațiu fizic. Pentru mine locul meu e cu omul pe care îl iubesc și cu animăluțele mele, nu contează unde suntem. Doar cu ei mi-am găsit locul”

Te-ai gândit vreodată să pleci din țară? Să încerci poate visul hollywoodian?

Nu m-am gândit niciodată până când nu s-a întâmplat. Nu, pentru că nu concepeam că aș putea să fac meseria asta în altă țară, în altă limbă, cu engleza pe care oricât aș fi studiat-o la școală, nu puteam să o vorbesc ca un nativ. Dar a venit, peste ani, experiența cu „Lemonade” și am văzut că pot lucra în altă țară și în altă limbă și îmi pot face și meseria pe care o iubesc. A fost ca o revelație, dar bineînțeles că lucrurile nu sunt așa de simple. Dar mi-ar plăcea foarte mult să mai lucrez în altă țară, în engleză sau în altă limbă, de ce nu?

În „Lemonade” ai jucat rolul cuiva care pleacă din România pentru a-și găsi rostul în altă țară. Cât de greu ți-a fost să intri în pielea unui personaj care pleacă din țară și încearcă să-și facă o viață departe de acasă?

M-am folosit de relatările unor persoane pe care le cunosc și care mi-au povestit cât de grea a fost experiența emigrării pentru ei. Dar și de propriile mele sentimente în timpul petrecut chiar acolo în Montreal înainte să începem filmările. 

Un timp pe care l-am petrecut mai mult singură pentru că echipa noastră era ocupată. Te cuprinde un sentiment foarte ciudat când ești singur într-o țară străină, când nu mai e nimic familiar în jur și nici nu ai petrecut destul timp acolo ca să-ți devină familiar, când ești departe de persoana iubită, de animăluțe, de familie, prieteni. 

Te învăluie o singurătate care poate fi paralizantă dacă nu schimbi ceva, dacă nu intri în contact cu cineva măcar un pic. Și nici asta nu-mi venea ușor. Am resimțit mediul acela ca fiind agresiv, neprimitor, deși nu era. Mi-am imaginat că dacă ar fi să emigrezi, toate stările astea s-ar intensifica și că ar dura mult până să te reechilibrezi.

Tu simți că ți-ai găsit locul aici, în România?

Asta e o problemă cu mine. Nu simt că-mi găsesc locul nicăieri într-un spațiu fizic. Pentru mine locul meu e cu omul pe care îl iubesc și cu animăluțele mele, nu contează unde suntem. Doar cu ei mi-am găsit locul.

Citește și: Ioana Flora, de la o copilărie plină de poezie, dorul de Serbia natală, la viitorul filmului românesc și șansele unei cariere în străinătate

Ce îți stimulează creativitatea, imaginația?

Natura, sportul, cărțile, muzica, filmele… 

Care a fost cel mai greu moment pe care a trebuit să-l depășești – artistic și personal?

Cel mai greu mi-a fost și cred că încă îmi este să învăț să mă protejez. Să nu mai las ca tot ce se întâmplă în jurul meu, ce mi se întâmplă sau nu, să mă afecteze atât de mult.