Povestea unei doctorande la Sorbona. Ionela Pădure, femeia a cărei culoare a pielii i-a pus piedici în societate, s-a întors în România să ajute copiii de aceeași etnie ca ea

Ce te-au învățat ai tăi pe tine în sânul familiei?

Ce mi-a rămas mie în suflet, care m-a urmărit, a fost faptul că ei m-au susținut să urmez facultatea, dar nu m-au susținut financiar. Dar, m-a urmărit în mod pozitiv. 

Ionela Pădure:„Soțul meu era profesor universitar la Sorbona, eu predam franceza la stat”

Ce ai lucrat, Ionela, în paralel?

Am lucrat de la ospătărie la cercetări academice. În primul an, îmi aduc aminte că am lucrat la o asociație, Romani Cris, care promova cultura romilor. Acela a fost primul meu job. Apoi, a urmat o altă asociație. Am avut și joburi sezoniere. 

Ai fost susținută moral și sufletește de către părinți, în schimb, cele mai mari mulțumiri pentru susținere îi revin soțului?

Ideea este că noi am plecat la facultate împreună și tot timpul ne-am împins unul pe altul. Eu sunt astăzi de vorbă cu tine pentru că am avut un om lângă mine un om extraordinar. A crezut în noi. 

Ați vrut să obțineți amândoi o meserie ca să faceți România mândră?

De asta ne-am întors de la Paris. Soțul meu era profesor universitar la Sorbona, eu eram profesor în sistemul de educație. Predam franceză. Am intrat prin concurs. 

Și atunci de ce v-ați întors?

Vrem să punem și noi umărul. Ofertele de muncă nu au încetat să curgă. Noi am ales, în schimb, să venim înapoi și pentru noi, ca familie, ca profesioniști, și pentru Milanco. În momentul acesta, da, încercăm să construim în sat cu comunitatea aproape. În momentul în care participi la construirea a ceva, simți că e și părticică din tine și atunci interesul, motivația e alta. 

Simți că romii încă au nevoie de toleranță? Simți că există în jurul lor un aer de superioritate din partea românilor?

Simt că e nevoie de o altă perspectivă atunci când ne uităm la comunitatea de romi. 

Crezi că ar trebui să se plece din prima cu premisa că merită o șansă și nu de la o premisă sceptică?

Ar trebui să se vorbească, în primul rând, mai mult despre istoria romilor. Pentru a înțelege prezentul, trebuie să ne uităm în trecut. Și atunci, îi invit să cunoaștem trecutul, să construim un viitor demn pentru toți. Acesta ar trebui să fie un prim aspect. Un alt aspect, i-aș invita pe toți să-și formeze propria părere, nu să o ia de-a gata. Ar trebui să dea timp, energie să cunoască omul din fața sa fără să-i pună etichetele pe care le-a luat din toate părțile. Un ultim aspect, este acela de modele, dar nu văzute ca excepție. Cum nici eu nu vreau să fiu o excepție. Eu am avut contexte și m-am dezvoltat. 

Ionela Pădure:„Profesoara de română mi-a spus clar că nu am nicio șansă, să optez pentru o profesională”

Dacă tot ai adus vorba despre oamenii care ți-au creat situații unde ți-ai arătat abilitățile, unii dintre ei sunt profesorii pe care i-ai avut. Ai întâlnit și profesori care evidențiau în școală că tu ești de etnie romă?

Știi cum îmi spunea o profesoară în școală?! Madonna. Era felul ei de a-și manifesta părerea despre romi. Îmi spunea foarte clar că nu am nicio șansă, să mă duc la profesională. Asta se întâmpla în clasa a VIII-a, când pe mine mă aștepta un examen. 

Ce liceu ai ales?

Mate-info. 

Te-a felicitat? I-a părut rău că a fost sceptică în privința ta și că nu a avut încredere?