Povestea unei doctorande la Sorbona. Ionela Pădure, femeia a cărei culoare a pielii i-a pus piedici în societate, s-a întors în România să ajute copiii de aceeași etnie ca ea

Nu:) M-am întâlnit apoi cu dumneaei, i-am spus că am fost acceptată la liceu, m-a sărutat pe frunte și atât a fost. Cred că mai tare i-a părut rău că nu i-am îndeplinit așteptările:)). 

Ai mai avut astfel de întâmplări amare?

După ce am terminat prima mea licență în România. Îmi căutam de muncă, îmi găsisem un post de asistent social. La un telefon mi-au spus că sunt acceptată și urma să mă duc la birou. Când am ajuns la birou, mi-au zis că postul nu mai e valabil. Dintr-odată, postul nu mai era vacant. 

Etnia ta a fost de vină?

Nu cred, sunt sigură.:) 

Ionela Pădure:„Infracțiunile nu au nicio treabă cu etnia”

Îngrijorarea asupra romilor, în accepțiunea ta, trebuie să mai fie? Încă mai sunt romi care cerșesc, care fură. 

Cred că aceste infracțiuni nu au nicio treabă cu etnia. Și mai cred că organele de ordine trebuie să-și facă treabă, fără să aibă legătură cu etnia sau naționalitatea. 

Ajută-i pe oamenii care se perindă în jurul cuvântului „rasism” să-și schimbe percepția. 

Aș spune că ar fi bine să fie ei ok cu ei, să se uite în interiorul lor. Dacă tu nu ești ok cu tine, pui etichete. De fapt, comportamentul nu scoate în evidență decât că trebuie să te apleci tu asupra nemulțumirilor tale, nu ale celorlalți. Fii tu ok cu tine ca om! Caută bunătatea în interiorul tău, apoi în ceilalți. 

Care este superputerea ta, Ionela?

Ionela își ia forța pe a doua zi din faptul că pune capul pe pernă seara liniștită și împăcată sufletește. 

.