Rodica Ispas este profesoară de etnologie și folclor la Clubul Copiilor din Avrig (Sibiu) și predă țesut și cusut, de aproape 32 de ani, oricui este îndrăgostit de meșteșug popular și vrea să învețe să creeze ceva frumos cu mâinile sale.
În tot acest timp, generații întregi i-au trecut prin mâini, dar nu a numărat niciodată câți copii a reușit să formeze până acum. Cert este un lucru, de când au început Olimpiadele meșteșugurilor la Sibiu, iar Rodica Ispas a fost printre primii olimpici ai concursului, s-a îndrăgostit de podium și nu se mai dă dusă de acolo, nici ea, nici copiii pe care îi pregătește.
Povestește-mi puțin despre profesoara ta!
Larisa Cioflec, multiplă olimpică națională la țesut și broderie: Profesoara mea, doamna Rodica, este o femeie minunată. M-a ajutat foarte mult. Fără ea nu știu unde aș fi acum. Cred că aș fi în casă și m-aș plictisi foarte tare uitându-mă la televizor.
Ea m-a învățat să cos, să țes, să brodez și multe altele. De fapt, nu am avut pe nimeni altcineva să mă învețe.
Unde îți dorești să ajungi cu acest meșteșug?
Larisa Cioflec, multiplă olimpică națională la țesut și broderie: Vreau să ajung și eu ca doamna Rodica, să fiu profesoară.
Ce înseamnă să fii profesor de așa ceva? Cum te imaginezi tu peste 20 de ani?
Larisa Cioflec, multiplă olimpică națională la țesut și broderie: Aș vrea să fiu într-un spațiu destul de mare, cu multă lumină și să pot învăța copiii ușor, să înțeleagă repede de la mine ce să facă și cum să coasă.
Sunteți una dintre olimpicele acestei olimpiade. Cum e să crești în acest meșteșug?
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: La olimpiadă noi mergem din 1992, pe când era Târgul copiilor meșteșugari. Iar din 1996 se numește așa: Olimpiada de meșteșuguri artistice tradiționale.
Noi, fiind aici, foarte aproape, nu am putut rata, nu aveam voie să lipsim. Vin copii din toată țara și ar fi fost o rușine să nu putem participa noi, de aici, de la 20 de kilometri de oraș.
Concursul e foarte frumos și am evoluat, bineînțeles, în timp. Acum eu încerc să valorific ce avem noi în zonă și am promovat întotdeauna ce e autentic și ce avem noi mai frumos aici. E păcat să strici ceva din modelele pe care le avem în zonă.
Tot ce am schimbat a fost să dăm puțin altă formă ori altă utilitate produselor. Am încercat să le adaptăm pentru zilele noastre.
La ce vârstă ați început să coaseți și cine v-a învățat?
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: Am început foarte devreme, cam pe la 8 ani. Și am învățat cu Maria Spiridon, una dintre creatoarele populare din zonă, foarte cunoscute. Ea avea aici, la Avrig, o clasă externă a Școlii Populare de Artă, de țesut-cusut.
La început, noi, cele mici, învățam să coasem pe etamină foarte măruntă. Apoi am învățat să țes: în două ițe, în 4 ițe, cu lână, cu bumbac, tot ce se putea.
Îmi plăcea enorm. Veneam de la școală, îmi făceam repede lecțiile și fugeam la Arta, așa-i spuneam. De la ora 2.00 până la 6.00 după-masa acolo mă găseai.
Spuneți-mi despre Larisa!
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: Larisa este o fetiță tare drăgălașă și scumpă. Știind că a început să lucreze cu croșeta, am priceput că are îndemânare.
De ce?
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: Deja dacă te apuci să lucrezi ceva cu mâinile sigur ai o anumită dexteritate și poți învăța orice. Sunt copii care se plâng: „ah, mi se pare greu!” Cu Larisa nu e cazul.
Ea a încercat tot ce se putea. E adevărat, copiii, ca și ea, au nevoie să fie încurajați foarte mult. Poate că și eu sunt un pic perfecționistă, dar Larisa a învățat totuși foarte ușor. Eu insist să învețe cum trebuie și le spun ce e bine și ce nu.
Cât de complicat este să învețe ce a învățat ea, de fapt?
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: Nu este complicat. Cere doar timp!
E nevoie de exercițiu, în primul rând. Chiar dacă acum la broderie e mai complicat. Poate că o floare o va face de zece ori până o va putea face… perfect. Cât mai aproape de perfect.
Pe catifea e un pic mai greu. Am început pe pânză întâi, să vedem cum se face. Începem de la simplu spre complicat.
Cum îi ghidați cusătura, astfel încât să fie de locul I la Olimpiadă?
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: Ne-am inspirat foarte mult din lucrările pe care le-am văzut în muzeu. Încercăm să păstrăm cromatica, să fim cât mai aproape de adevăr. Simțim unde putem să facem o mică modificare, iar în loc de un verde mai închis să punem unul mai deschis. Dar, în general, încercăm să ne apropiem cât mai mult de modelele pe care noi le-am văzut.
Unde o vedeți peste 10 ani?
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: Peste 10 ani? O văd studentă undeva, unde să învețe țesutul. Din păcate, la noi nu se prea poate, dar noi sperăm să meargă undeva să studieze, pentru că îi place și cred că e înnăscută să fie un bun pedagog.
Am mai avut câteva ateliere în muzeul Astra din Sibiu, cu ea m-am mai ajutat și toată lumea îmi spunea că ar fi o bună profesoară, iar aceste cuvinte mi-au dat încredere.
Dacă la noi nu se poate învăța țesut, unde ar mai putea învăța?
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: În Europa sunt facultăți, există școli. În Suedia am găsit o școală bună, iar dacă suntem sănătoși și totul va fi bine, eu acolo o văd. Așa mă gândesc la viitorul ei.
De ce ai face o facultate pentru așa ceva?
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: Dacă vrei să înveți și vrei să știi mai multe, de ce nu?
În Suedia se lucrează foarte mult cu in, cu cânepă sau cu cotolin, o combinație de bumbac cu cânepă. Ei fac lucruri deosebite.
Fiind în Suedia, în toamna trecută, am participat la o expoziție, o prezentare de modă, cu câteva obiecte vestimentare țesute și câteva obiecte de lemn. A fost senzațional.
Larisa știe să țeasă?
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: Larisa cu țesutul a început. De obicei, copiii mai mici încep bine cu țesutul și, pentru că a fost mai îndemânatică și au început să vină din urmă alți copii, am zis: „gata, ți-ai luat premiul la țesut, hai să încercăm și altceva!” Așa că am adus o altă fetiță pe țesut, iar pe ea am trecut-o la broderie.
Tot ce știu eu vreau să o învăț, iar după aceea să facă mult mai multe în acest domeniu, de ce nu?!
Ce ar mai putea învăța?
23,22 Ciucuri pe lemn, noduri… noi începem să învățăm prima dată brățări înodate. Ea face foarte bine asta. O să începem și cu ciucuri înnodați, ciucuri pe chelteu, țesut cu acul de cusut și țesut în 4 ițe. Aici aș vrea să învețe mai multe tipuri de năvădeli, dar are timp!
Aveți planuri mari pentru ea!
Rodica Ispas, profesoară de Etnologie și Folclor la Clubul Copiilor din Avrig: Da. Dar asta datorită ei! Dacă tot e așa îndemânatică și dacă tot vrea să meargă pe acest drum…
Mă gândesc la început să facă un liceu pedagogic; o va ajuta foarte mult să aibă pregătirea necesară.
Va face față! Este un copil bun și inteligent. Dacă e de 10.00?!
Iar să înveți să ții acul în mână este mare lucru!
Sunt copii în țară care lucrează diverse meșteșuguri: sculptură, pictură, măști, ouă încondeiate. Aceste hobby-uri din copilărie pot deveni la un moment dat chiar o viitoare meserie, pe care foarte mulți și-o aleg sau sunt inspirați să facă ceva pentru că au învățat un meșteșug.
