Şi taţii pot suferi de depresie postnatală

Bărbaţii nu cunosc experienţa sarcinii şi a naşterii. Habar nu au de transformările hormonale prin care trece o femeie care urmează să aducă pe lume un copil. Şi atunci, ce anume îi face pe mulţi bărbaţi care devin taţi să fie depresivi? Căci, în cazul în care nu ştiaţi, mai mult de un sfert dintre cei supuşi tranziţiei la paternitate, suferă de depresie. Acest detaliu este dovedit ştiinţific, prin studii care şi-au propus să arate că depresia postnatală este o formă de depresie care are toate şansele de a afecta şi taţii, şi mamele în egală măsură, mai ales în primul an de viaţă a copilului lor (se poate întâmpla treptat sau dintr-o dată şi poate varia de la o depresie uşoară la una îngrijorătoare).

Deşi se estimează că 10% din mamele noi suferă de depresie postnatală, este de asemenea recunoscut faptul că aceasta poate fi experimentată şi de taţi.

Potrivit unor studii recente ale cercetătorilor suedezi, spre exemplu, în ultimii 10 ani, un număr semnificativ de bărbaţi s-au luptat cu acest aspect. Dacă studiile anterioare arătau între 4% şi 10% bărbaţi care sufereau de depresie postnatală, ultimele studii aplicate pe 447 de taţi suedezi care s-au oferit voluntari, arată că 28% dintre bărbaţi au avut simptome care au înregistrat niveluri mai mici depresie. În ansamblu, 4% aveau depresie moderată. Mai puţin de unul din cinci taţi care au fost deprimaţi a căutat ajutor, chiar dacă o treime dintre aceştia s-au gândit să-şi facă rău singuri.

Elisa Psouni, de la Departamentul de Psihologie de la Universitatea Lund, demonstrează, în cea mai nouă cercetare a ei, că pot exista niveluri mai ridicate de depresie la bărbaţi decât la femei, aceasta identificând câteva simptome „masculine” de depresie, cum ar fi agitatia, furia, iritabilitatea, multele ore de lucru şi consumul prea mare de alcool.

Psouni crede că taţii se confruntă din ce în ce mai mult cu aceleaşi dileme cu care se confruntă şi mamele – inclusiv încercarea de a combina parenting-ul cu munca. În general, depresia este declanşată de evenimente emoţionale şi stresante şi având un copil poate fi o experienţă extrem de provocatoare. Presiunile crescânde la care se simte supus, o mai mare responsabilitate financiară, schimbările în relaţii şi stilul de viaţă, combinate cu lipsa somnului şi creşterea volumului de muncă, preocuparea faţă de partenerul de viaţă pot afecta bunăstarea mentală a proaspătului tată.

Aşa încât, cercetători precum Psouni trag un serios semnal de alarmă cu privire la depresia postnatală la bărbaţi încurajându-i pe toţi cei care trec prin aşa ceva să ia măsuri. Un tată care suferă de depresie nu va zâmbi şi se va juca cu copilul său, ceea ce înseamnă că, pe lângă faptul că el însuşi este serios afectat, şi ceilalţi membrii ai familiei sunt victime colaterale ale depresiei lui (studiile arată probleme comportamentale la copiii cu vârsta de şapte ani).

Terapia cognitivă comportamentală poate ajuta, spun cercetătorii, la fel şi antidepresivele. Dacă depresia nu este recunoscută, crede Psouni, „unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri este că realizaţi acest lucru abia după un an, când vă daţi seama că suferiţi serios de despresie şi că aţi ratat un an din viaţa copilului vostru”.

Aşa încât, orice tată care realizează că suferă de depresie, trebuie să ceară ajutor. Ceea ce spunea cândva Robert de Niro despre depresie – ”Orice depresie trebuie tratată cu un zâmbet: depresia va crede că eşti un idiot şi va pleca” – nu poate fi aplicat, din păcate, decât atunci când simţi de la o poştă că această boală perfidă îţi dă târcoale.