„Sunt o supraviețuitoare a abuzului emoțional”. Violența în școlile românești: 1 elev din 2 amenințat sau agresat. Cum vede Ruxandra Mercea educația românească și cum putem spune STOP violenței

Ruxandra Mercea: „Am învățat că, atunci când copilul suferă, rolul meu este acela de a nu face acea suferință despre mine. Încerc să nu am o reacție exagerată de panică, șoc sau groază, ci să-mi găsesc cumva calmitatea, ca să-i ofer siguranță și să-mi spună ce se întâmplă”

Cum este viața voastră de familie? Viața cu patru copii nu poate să fie decât foarte agitată, colorată și frumoasă…
Plină de iubire, cu multe momente de umor, râsete și, uneori, cu momente de plâns. Cu multe momente de luat copiii de la școală, dus copiii la sport și alte activități, dar ne rămâne timp și pentru momentele de conectare. Toate acestea sunt posibile pentru că dispunem de un sistem de suport atât la școală, cât și acasă. 

Care este relația pe care o ai cu cei patru copii ai tăi?
Fiecare dintre cei 4 copii ai mei este diferit și în etape diferite de dezvoltare. Am două adolescente, un băiat care se apropie curajos de vârsta de 10 ani, iar cea mică, de doi ani și jumătate. Așa că învăț să le dau ce au nevoie în mod individual (sau cel puțin încerc pe cât posibil să văd ce ar avea nevoie). Fac multe greșeli, am reacții exagerate și îmi dau seama tot mai mult de ele chiar și în momentul în care le fac, așa că mi-am găsit liniște prin faptul că știu că pot să-mi asum și să repar împreună cu ei. Avem o relație de încredere și siguranță pentru că am înțeles că responsabilitatea construirii relațiilor mele cu fiecare dintre ei e la mine și că eu trebuie să ofer, fără să mă aștept de la ei.

Tu ce ai face dacă ai simți că unul dintre ei este victima violenței sau a bullyingului?
Am învățat că, atunci când copilul suferă, rolul meu este acela de a nu face acea suferință despre mine. Încerc să nu am o reacție exagerată de panică, șoc sau groază, ci să-mi găsesc cumva calmitatea, ca să-i ofer siguranță și să-mi spună ce se întâmplă. Mă ajută mult cele 6 întrebări pe care le folosim și în școală: „ce s-a întâmplat? cum te-ai simțit? ce te-ai gândit în acel moment? cine a fost afectat? cum ai vrea să repari ce s-a întâmplat? ce vei face diferit data viitoare?”. Și mi-aș mai întreba copilul ce ar vrea ca eu să fac, dar și ce ar avea nevoie de la mine. De cele mai multe ori, prin faptul că îi ascultăm și înțelegem, prin faptul că îi acceptăm și iubim în mod necondiționat și le arătăm asta, îi protejăm de bullying și violență. Un lucru pe care îl aleg adesea este să stau calmă și să petrec timp 1:1 făcând ce vrea copilul, ca el sau ea să-și primească puterea din relația cu mine.

Ruxandra Mercea: „Sunt o supraviețuitoare a abuzului emoțional și este în continuare un proces terapeutic”

Ai ales să părăsești un job bine plătit și de succes pentru a începe propria afacere. Ce te-a motivat să faci această schimbare majoră în viața ta?
În acest moment sunt implicată în toate cele 3 proiecte (Spark, Transylvania College și Școala Încrederii). Motivația mea a venit de la copii, deoarece una dintre fiicele mele va avea nevoie de un altfel de liceu (de acolo nevoia de Spark Hybrid High School), iar Școala Încrederii este, așa cum am mai spus, o motivație personală.

Citește și: Vlad Iancu, „uriașul” ce-ți asigură securitatea electronică trăiește cu semipareză. A refuzat o carieră militară pentru a se dedica antreprenoriatului

Ai vorbit deschis despre lupta ta cu anxietatea și depresia și despre cum ai reușit să faci față acestor probleme. Ce sfaturi ai pentru persoanele care trec prin aceleași probleme și cum le poți ajuta să găsească resursele necesare pentru a se vindeca?
Sunt o supraviețuitoare a abuzului emoțional și este în continuare un proces terapeutic. Lupt în mod constant să nu repet modelul, să nu repet ceea ce mi s-a făcut mie, să mă vindec și să am reacții tot mai sănătoase atunci când simt critică, judecată, umilire. Și da, recomand și vorbesc foarte deschis despre lupta pe care o duc pe canapeaua cabinetului psihologic, pentru că nu văd altă cale de vindecare profundă, mai ales la nivel sistemic. 

Și, ultima întrebare, Ruxandra îți propui să inspiri oamenii să își urmeze visele și să își atingă potențialul maxim. Cum crezi că poți transmite acest mesaj și care sunt cele mai importante sfaturi pe care le poți oferi celor care își doresc să își găsească direcția în viață și să își îndeplinească visurile?
Să își caute un mentor, un model, un acel „cineva” care să-i motiveze, și indiferent ce s-ar întâmpla, să nu se oprească din visat. Oricât de înfricoșătoare par visurile pe care le au, să lupte să își adune în jurul lor oameni care cred în ele și să acționeze zi de zi pentru a fi tot mai aproape de îndeplinirea misiunii lor. Să acționeze nu din frică, ci în ciuda ei, din iubire pentru acel vis. Iar atunci când simt că lucrurile nu se întâmplă așa cum vor, să nu renunțe, pentru că e foarte posibil ca ceea ce le apare în față să fie doar o reconfigurare a traseului către misiunea lor.