fbpx

Căutare

Share this article

Teodora Ilie are 25 de ani și anul acesta a obținut cel mai bun punctaj la examenul de rezidențiat. Nu-și amintește să fi spus vreodată în copilărie că vrea să fie doctoriță, însă, din clasa a IX-a, de când a participat prima dată la olimpiada națională de biologie, a știut că acesta este drumul ei. A învățat zi și noapte, a obținut medalia de bronz la olimpiada internațională de biologie și astfel a fost admisă la Medicină fără examen. A venit la București unde a făcut ce a știut ea mai bine: a învățat și s-a dedicat voluntariatului. Trei ani a fost voluntară a asociației Little People și a interacționat cu copiii bolnavi de cancer internați la Fundeni. De atunci a știut că va fi pediatru și a depus tot efortul de care era capabilă pentru a obține o notă bună la examen și pentru a-și alege specializarea.

Am povestit cu ea despre toate acestea, dar mai ales despre cum se nasc medicii în România și care sunt șansele lor, indiferent de muncă și dăruire.

Teodora, ești prima pe țară la rezidențiat. Tu acum îți alegi specialitatea?

Ideea e următoarea: după cei șase ani de facultate, toți absolvenții de Medicină ca să poată profesa în țară este obligatoriu să susțină examenul de rezidențiat. Altfel, chiar dacă ai diploma de medic nu prea ai ce să faci cu ea. Așadar, toți absolvenții de anul acesta sau toți cei din anii trecuți care poate vor să-și schimbe specializarea susțin examenul de rezidențiat, examen ce se susține în fiecare an în luna noiembrie. În urma acestui examen se face un clasament unic pe țară și apoi se fac repartițiile. Repartițiile se fac efectiv în ordinea punctajului obținut. Eu având cea mai mare medie am putut să-mi aleg prima din toate locurile și posturile disponibile, iar următorii și-au ales din ceea ce a rămas.

Adică cine a avut punctajul mai mare a putut să aleagă, ceilalți, nu?

Da, am avut mai multe opțiuni. Pe măsură ce se ajunge la poziții mai joase în clasament rămân mult mai puține opțiuni din care poți alege.

Să ne imaginăm că eu am avut un punctaj mic la examen și mi-a mai rămas de ales între două specializări în care nu mă regăsesc, pot să mai stau un an pe bară și să susțin din nou examenul anul viitor?

Da, se poate. În plus, chiar dacă îți alegi o anumită specializare despre care ai impresia că-ți place și după un an constați că nu ți se potrivește, se mai poate schimba. Am colegi, de exemplu care și-au dorit foarte tare o anumită specializare și care, pentru că nu au mai prins loc în București, au acceptat undeva în țară, sperând să se transfere ulterior. Adică se poate schimba și specializarea și orașul, dar nu știu exact în ce condiții.

Adică tu pe lângă specializare, ai putut să alegi și orașul?

Exact. În funcție de medie se poate alege atât specializarea, cât și orașul și se mai poate alege dintr-o listă cu posturi care sunt într-un spital anume. În București nu prea se scot posturi decât pe anumite specializări. Anul acesta s-au scos foarte multe pe Terapie Intensivă și pe Boli Infecțioase. Foarte multe însemnând cinci-șase posturi ceea ce oricum e foarte puțin față de numărul absolvenților.

Cinci-șase posturi? Dar auzim zilnic la televizor că e nevoie de medici ca de aer pe aceste specializări…

Au suplimentat foarte mult numărul de locuri, loc însemnând că după ce termini rezidențiatul practic ești șomer. Aștepți să deschidă spitalul un post ca să ai unde munci și după ce termini rezidențiatul. E o problemă destul de sensibilă.

Pe boli infecțioase au scos vreo 60 de locuri ceea ce înseamnă foarte mult deoarece, după ce va trece pandemia, nu știm ce se va întâmpla cu atâția specialiști pe boli infecțioase pentru care nu sunt posturi în spital.

Cumva îi folosesc pe perioada pandemiei ca medici rezidenți…

Putem spune și așa. Să sperăm să se scoată și posturi în spitale ulterior.

Teodora Ilie în timpul stagiilor de pregătire din facultate

Hai să revenim la tine. Tu ce ai ales?

Eu mi-am ales un post, ceea ce înseamnă că voi avea un loc de muncă asigurat și după ce termin rezidențiatul. Îmi doream neapărat pediatrie, eram convinsă de lucrul acesta de vreo trei ani și singurele posturi de pediatrie în București erau doar la institutul Matei Balș și la Institutul Fundeni. Cum la Institutul Fundeni erau doar cazuri oncologice nu mi-am dorit să mă ocup cu așa ceva, așa că am ales Institutul de Boli Infecțioase.

Adică tu acum ești pediatru ce urmează să fie specialist în boli infecțioase?

Sunt doar pediatru ce va lucra pe o secție de boli infecțioase la Institutul Matei Balș. Însă, pe parcursul rezidențiatului fiecare rezident are nevoie de un coordonator de rezidențiat, dintr-un anumit spital, de pe o anumită secție. Coordonator de rezidențiat pe pediatrie nu există la Matei Balș, așa că voi face rezidențiatul într-un spital de copii, sper la Marie Curie. Mi-aș fi dorit foarte mult să existe un post pe pediatrie la Marie Curie și acesta a fost unul dintre motivele pentru care am învățat atât de mult. Am avut tot timpul speranța ca se va scoate un post la Grigore Alexandrescu sau la Marie Curie, dar nu a fost așa.

Adică tu nu știai ce posturi vor fi în momentul în care te-ai apucat de învățat?

Nu. Lista cu posturi s-a afișat în jur de 1 octombrie, cu doar o lună înainte de rezidențiat, așa că toată vara am învățat foarte multe ore pe zi, în speranța că voi lua notă mare și îmi voi putea alege un post într-un spital de copii. Când am văzut că nu există posturi la nici un spital de copii am fost puțin dezamăgită, dar apoi m-am pus din nou pe învățat.

Teodora Ilie alături de iubitul ei, amândoi absolvenți de Medicină

Teodora, unde ai făcut facultatea?

La Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București.

Nu în străinătate?

Nu.

Pentru că ai făcut facultatea aici vrei să rămâi în București și nu te întorci în Constanța? Că bănuiesc că erau posturi și în Constanța…

În București sunt mai multe oportunități de a învăța fiind mai multe spitale, mai mulți medici. Cred că pentru a mă pregăti profesional cât mai bine mă ajută să rămân în București. Nu iau în considerare să mă întorc în Constanța.

Și părinții ce spun? Nu te vor acasă?

Am mai zis ei câte ceva de-a lungul timpului, însă i-am convins să se mute ei la București mai încolo 😀

Teodora Ilie alături de părinții ei

De ce medic pediatru. Pentru părinți pediatrul e un fel de Dumnezeu, dar pentru copii… e bau-bau 😀

Nu vreau să sune clișeic, dar chiar îmi plac foarte mult copiii și mi-au plăcut dintotdeauna. În primii ani de facultate mă gândeam să-mi aleg ori pediatrie, ori cardiologie, însă, cu timpul am ajuns să am o singură opțiune: pediatria.  Cred că asta se datorează și faptului că am făcut mai multe acțiuni de voluntariat în timpul facultății care presupuneau interacțiunea cu copiii. Am fost trei ani voluntar al Asociației Little People și în perioada aceea mergeam săptămânal la copiii internați pe secția de oncologie de la Fundeni și desfășuram diferite activități cu ei pentru a-i sprijini moral, să le arătăm că e cineva alături de ei și că nu au de ce să se teamă de medici. O altă activitate de voluntariat pe care am făcut-o a fost în legătură cu proiectul „Micii Sanitari”, un proiect al studenților mediciniști din țară. Eu am fost coordonatoarea locală în București și timp de doi ani m-am ocupat de multe părți organizatorice, am selectat voluntari, i-am repartizat la clase, am fost în foarte multe școli pentru predarea noțiunilor de prim ajutor, de alimentație sănătoasă sau de igienă. A fost un proiect foarte drag mie deoarece mi se pare extrem de important să le predăm copiilor aceste noțiuni de la vârste cât mai mici.

Teodora Ilie în timpul voluntariatului pentru Asociația Little People

Și ai făcut voluntariat pentru Little People și nu ai ales postul la Fundeni?

Nu. Mi-am dat seama că mi-ar fi fost foarte greu din punct de vedere emoțional să tratez doar copiii cu boli grave.

Acum mai faci voluntariat?

Acum nu și nici nu am reușit în ultimul an de facultate deoarece m-am concentrat foarte mult pentru examene. Dar mă bucur foarte mult că în timpul facultății am reușit să fac voluntariat deoarece m-a ajutat să mă dezvolt, am învățat foarte multe lucruri noi și chiar cred că e foarte important pentru orice individ.

Teodora Ilie în timpul programul ”Micii sanitari”

Ce sunt părinții tăi?

Tata este inginer și mama este economist.

Deci nu ești fată de medic…

Nu.

Când ai ales tu Facultatea de Medicină, în ce moment al vieții ți-a apărut drumul acesta?

În clasa a opta știu că mă gândeam să dau la Litere, aveam alte pasiuni, însă în clasa a IX-a am participat prima dată la olimpiada națională de biologie și astfel am început să cunosc mai îndeaproape domeniul medical și științele vieții. Apoi, în fiecare an de liceu am participat regulat la olimpiadele de biologie și am realizat că sunt foarte atrasă de acest domeniu. Dintotdeauna știu că mi-am dorit să fac ceva cu care să ajut cât mai mulți oameni și cred că Medicina este cea mai potrivită.

Teodora Ilie în copilărie, pe când visa un cu tot alt drum în viață

Dar ai avut un model în familie, sau pe cineva care să te îndrume?

Nu chiar.

Și părinții tăi ce au spus? Ai mei ar fi zis să stau liniștită că e prea mult de învățat 😀

Au mai zis și ei, mai ales mama care mă tot întreba dacă nu vreau să mă fac profesoară de biologie că ar fi mult mai ușor. Dar, în general m-au susținut și m-au sprijinit în tot ceea ce am ales.

Să nu-mi spui că ai intrat și printre primii la Medicină…

Nu am dat examenul de admitere pentru că am obținut medalia de bronz la olimpiada internațională de biologie din Indonezia, la finalul clasei a XII-a și am fost admisă fără examen.

Teodora Ilie la absolvirea facultății

Altfel probabil că intrai tot prima 😀

Nu știu. Oricum acum am avut foarte mult noroc. Nu cred că este o diferență între mine și ceilalți colegi ai mei care au avut punctaje foarte mari. Pur și simplu, la examen, eu am reușit să răspund mai bine la mai multe întrebări, dar chiar nu cred că e o diferență de pregătire între mine și ei. E nevoie de multă muncă ca să obții un punctaj mare dar ca să fii chiar primul ține foarte mult de noroc.

Adică ai picat pe subiect? 😀

Ceva de genul 😀. Bine, fiind 200 de întrebări grilă…

Ai picat pe toate 😀

Nu chiar, dar m-am descurcat.😀

Ce notă ai luat?

932 de puncte dintr-un maxim de 945, anul acesta. Tot 932 de puncte a luat și un băiat din Iași însă diferența între doi studenți cu același punctaj se face în funcție de o medie ponderată, ceva cu foarte multe zecimale, calculată după nu știu ce algoritmi.

Adică el a ratat la mustață acest interviu acum 😀

😀

Dar ce și-a ales știi?

Cardiologie, din câte am reținut.

Citește și:

Tammam Youssef, medicul sirian care vine în fiecare lună la București pentru a opera inimioarele ce stau să nu mai bată: „Bucuria cea mai mare este când nu am gustat amărăciunea eșecului sau a morții copilului.”

Când erai mică ce spuneai că vrei să te faci?

Chiar mă gândeam și nu-mi amintesc să fi spus vreodată că vreau să mă fac doctoriță.

Dar de-a doctorul te jucai?

Da, dar mai mult mă jucam de-a învățătoarea. O perioadă lungă de timp am spus că vreau să mă fac actriță.

Cum ți se pare ție că ar trebui să arate sistemul de sănătate astfel încât să consideri că aici trebuie să lucrezi, aici merită să depui orice efort? Lipsește ceva?

Cu toate că sunt și spitale destul de dotate, în majoritatea spitalelor din țară ar fi nevoie de mai multe echipamente, medicamente, consumabile astfel încât medicii să-și facă treaba ca la carte. Ar fi nevoie de multe lucruri ca să se poată ajunge acolo unde fiecare pacient să poată primi cea mai bună îngrijire medicală.

Dar de pacienți ce-mi spui? Ești pregătită pentru situațiile în care îți vor veni mămici cu copii febrili tratați cu șosete cu oțet și cartofi la baza gâtului?

Din păcate sunt conștientă că vor fi și astfel de situații, încerc să mă înarmez cu răbdare, să caut o metodă de a comunica eficient cu fiecare părinte și sper să reușesc să găsesc abordarea cea mai bună pentru fiecare caz.

Doi viitori doctori pentru cei mai mici dintre pacienți: Teodora Ilie și iubitul ei

Te-ai gândit vreodată să pleci din țară?

Eu am terminat liceul Mircea cel Bătrân din Constanța și foarte mulți colegi de-ai mei au ales să studieze în străinătate. Eu m-am gândit că Medicina se face foarte bine și în România și pentru că atât prietenul meu și prietenele mele cel mai bune urmau să dea la București, practic nu am avut de ce să plec.

Dar te gândești să lucrezi în străinătate?

Aș vrea să plec în timpul rezidențiatului. În timpul celor cinci ani de rezidențiat poți să faci până la o treime într-o altă țară. Îmi doresc foarte mult să plec măcar șase luni pentru a vedea cum este sistemul medical în altă parte și pentru a acumula cât mai multă experiență, pentru a învăța cât mai multe și a reveni în țară cu informațiile acumulate.

Adică nu te-ai vedea trăind în străinătate?

Nu, aș pleca doar ca să învăț.

Prietenul tău a dat și el rezidențiatul?

Da. A obținut un punctaj bun și el și a fost primul care și-a ales chirurgie pediatrică în București.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO