Terapia durerii sau cum scăpaţi de dureri cronice ce nu trec cu nimic

Terapia durerii este modalitatea prin care o durere persistent, cronică, poate fi redusă sau oprită, prin metode minim invazive. Mai mult decât atât, prin terapia durerii se pot evita cazuri de intervenţii chirurgicale. Ce înseamnă în teorie, dar şi în practică terapia dureri, unde se aplică, cum şi în ce cazuri? La toate aceste întrebări ne-a răspuns Dr. Monica Sandu, specialist Terapia Durerii în cadrul Centrului de Diagnostic şi Tratament Provita.

Cum anume ajungem să simţim durerea în organism?

Când ne referim la durere la modul general, vorbim despre acea senzaţie şi experienţă neplăcută asociată unei leziuni tisulare.

Trebuie însă diferenţiată durerea acută de cea cronică, prima find o experienţă  pe care cu toţii am trăit-o la un moment dat. Ea are un rol bine definit de protecţie, motivaţie şi supravieţuire. Protecţie poate suna paradoxal, dar este mecanismul datorită căruia dacă  am atinge un fier de călcat încins, vom reuşi să îndepărtăm mâna într-o secundă şi nu în cinci minute, iar senzaţia legată de această durere ne va determina să nu mai repetăm experienţa. În ceea ce priveşte durerea cronică, lucrurile stau cu totul diferit, ea neavând un rol biologic de protecţie şi putând să persiste luni de zile, chiar şi ani. Durerea cronică poate fi rezultatul unor leziuni tisulare sau se poate întâmpla ca ea să apară fără un context medical.

În ce situaţii nu există tratament pentru durere, altul decât terapia durerii?

Prin terapia durerii înţelegem orice măsuri aplicate de medic pacientului cu o formă de durere cronică, în scop antialgic. La ora actuală dispunem de o gamă bogată de tratamente pentru  patologiile dureroase cunoscute. În realitate, nu lipsa mijloacelor terapeutice este cea care ne împiedică să tratăm un pacient cu durere, ci lipsa abordului multidisciplinar şi înţelegerea implicaţiilor durerii asupra calităţii vieţii acestuia. O persoana care altminteri este calmă şi activă din punct de vedere social, daca este supusă în mod constant unei dureri chiar şi de intensitate medie, se va defocusa, va deveni irascibilă şi va încerca în timp să limiteze activităţile fizice şi contactul social, fapte care ar putea împinge persoana respectivă către depresie. Toate acestea, plus un tratament anterior eşuat, vor da pacientului un sentiment de neajutorare. Mai mult unii pacienţi preferă să rămână cu durerea cronică, fără să se mai adreseze unui medic. În concluzie, un tratament corect, suportul moral acordat de medic şi reluarea cât mai rapidă a activităţii pacientului, vor creşte substanţial şansele de reuşită în orice patologie de durere cronică.

Ce înseamnă concret metodele minim invazive de terapia durerii? Dacă mă doare capul, de exemplu şi să presupunem că sunt alergică la antinevralgic sau la alt analgezic, ce îmi veţi face dumneavoastră ca să-mi treacă?

Dacă ne referim strict la tratamentul minim invaziv, atunci prin asta înţelegem orice procedură aplicată în scop curativ sau pentru ameliorarea simptomelor. Aceste proceduri nu necesită incizii largi, anestezie generală sau zile de spitalizare. În urma unei astfel de proceduri, pacientul trebuie să vină şi să plece în aceeaşi zi şi să fie capabil să înceapă recuperarea medicală în ziua urmatoare.

Durerile de cap sunt clasificate în mai multe tipuri şi subtipuri, cu etiologii şi tratamente diferite care de multe ori vor răspunde la un tratament cu medicamente din diverse game precum: antiepilepticele si antidepresivele. În cazurile în care tratamentul nu a dat roade sau pacientul nu poate tolera oricare dintre medicamentele menţionate, se poate trece la o treaptă superioară şi anume la tratamentul minim invaziv. Pentru durerile de cap se fac infiltraţii şi ablatii.

Cum adică se pot evita operaţii prin terapia durerii? Îmi puteţi da un caz concret?

Vom lua ca exemplu hernia de disc, o patologie des întâlnită între pacienţii noştri. Discurile intervertebrale au rolul de a amortiza şocurile la care coloana este supusa frecvent prin mişcare, suferind în cele din urmă un proces de degenerare. Astfel se dezvoltă durerile de spate. Uneori, discurile bolnave pot începe să împingă structurile nervoase învecinate dând naştere durerilor radiculare, un exemplu fiind durerea sciatică.

În anumite cazuri, herniile pot determina suferinţa severă a nervilor spinali, necesitând astfel o procedură urgentă de decompresie. Până de curând, singura metodă de decompresie cunoscută era cea chirurgicală, o metodă ce implică anestezie generală, o incizie destul de largă şi tăierea tuturor structurilor întâlnite până la discul incriminat.

Terapia durerii schimbă tactica, în sensul că pacientul se află sub efectul unei minime sedări pe toată durata intervenţiei, cu anestezie locala la nivelul plasării trocarului (un ac de grosime mai mare) cu care sub ghidaj fluoroscopic se ajunge în dreptul herniei în scopul de a elibera nervul. Dacă vreţi o comparaţie între cele 2 metode atunci gândiţi-vă la a intra în casă prin spargerea uşii sau la deschiderea uşii prin folosirea cheii.

Aceste terapii pot fi urmate şi acasă? Adică pacientul îşi poate aplica şi acasă o terapie a durerii sau e nevoie de un specialist?

Ceea ce recomandăm totdeauna pacienţilor este să urmeze şedinţele de kinetoterapie într-un centru specializat, după care să continue exerciţiile învăţate în permanenţă acasă.