Tipsuri pentru cei care fug de singurătate

„Una dintre cele mai grave boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru nimeni”, spunea cândva Maica Tereza dând glas unui adevăr pe care l-ar putea recunoaşte oricine. Simţim nevoia să fim remarcaţi (cu cât sunt mai mulţi cei care te apreciază cu atât mai bine), să fim alintaţi, adoraţi, iubiţi. Dar ce facem atunci când nu avem parte de toate astea ? Cu ce rămânem atunci când îmbrăcăm haina singurătăţii şi când nu mai e nimeni care să ne zâmbească, să ne admire, să ne aplaude?

Singurătatea este ceva ce simţim cu toţii în grade diferite şi la anumite intervale de timp. Pentru unii poate fi o stare necesară, de respiro, în care au şansa să se întoarcă din nou spre ei reconciliind cu sinele. Pentru alţii, poate înseamnă vremea încercărilor când neputinţa, neîncrederea şi tot felul de temeri dau târcoale sufletului.

Avem nevoie de prieteni, este clar, de unii adevăraţi care să fie lângă noi atunci când avem nevoie, să fie sinceri atunci când trebuie. Iar a-ţi face prieteni ca adult poate fi mult mai greu şi poate necesita un timp mult mai îndelungat decât sudarea prieteniilor în copilărie. Şi într-un fel este firesc, anumite contexte în care ne desfăşurăm (job, familie etc.) izolându-ne de mediile propice prieteniilor.

Un studiu recent de la Universitatea din Kansas a constatat, spre exemplu, că doi oameni trebuie să petreacă 90 de ore împreună pentru a deveni prieteni sau 200 de ore pentru a se califica drept prieteni apropiaţi.

Un alt studiu publicat în revista Personal Relationships a constatat că investiţia în relaţii strânse a fost asociată cu o mai bună sănătate, fericire şi bunăstare la vârsta adultă. Şi potrivit unui studiu recent realizat de Crucea Roşie în parteneriat cu Co-op, mai mult de nouă milioane de adulţi din Marea Britanie sunt adesea sau întotdeauna singuri. ”Ne confruntăm cu o epidemie de singurătate”, scrie The Guardian făcând trimitere şi la premierul britanic Theresa May care a numit chiar un „ministru al singurătăţii” pentru a aborda problemele sociale şi de sănătate cauzate de izolarea socială.

„De obicei, a-ţi face un prieten este o experienţă comună”, spune  psihologul Linda Blair care explică: ”Intrarea într-un grup sau o clasă bazată pe ceva ce iubiţi cu adevărat sau pe voluntariat pentru ceva ce vă interesează poate fi un prim pas important spre a-ţi face prieteni”.

”Nu vă fie teamă să încercaţi ceva nou”, spun toţi cei care au făcut tot posibilul pentru a nu rămâne singuri. Aşa este, spre exemplu, Jacqueline Thomas, o femeie care a depins toată viaţa de scaunul cu rotile, dar care a ajuns să practice arte marţiale (e adevărat, adaptate nevoilor ei) cu Carl Hodgetts, primul instructor de kickboxing din Marea Britanie, reuşind astfel să-şi facă şi prieteni.

Prieteniile, spune Blair, sunt „ca o ceapă”: există toate aceste straturi de prieteni iar stratul interior este reprezentat de cei mai buni prieteni. „Este posibil să nu câştigaţi un nou prieten bun, ci să găsiţi prieteni pentru diferite interese în viaţa dvs., ceea ce poate fi pozitiv”, ne încurajează Linda Blair care are şi câteva tipsuri în ceea ce priveşte legăturile de prietenie:

Construiţi-vă încrederea în sine! A lucra la acest aspect înseamnă din start a crea fundamentul unor relaţii sănătoase.

Găsiţi ceva care vă pasionează! Faceţi orice credeţi că vă poate trezi interesul: de la a învăţa o limbă străină până la a face plimbări în aer liber.

Daţi-vă întâlnire într-un loc neutru! O dată ce aţi făcut primul pas şi vă deplasaţi la întâlnirea din afara mediului iniţial, unde aţi creat o conexiune, alegeţi un spaţiu public neutru. Acest lucru poate diminua presiunile pe care le poate aduce, de exemplu, întâlnirea la domiciliu, şi vă oferă timp să interacţionaţi.

Puneţi întrebări! Dacă vrei să fii popular, întreabă oamenii despre ei înşişi şi ascultă sincer când răspund. Un bun ascultător este rar în aceste zile. Este cel mai bun paşaport pe care l-aţi putea avea pentru prietenie.

Nu vă aşteptaţi la prea mult! O greşeală pe care o repetă foarte mulţi, din păcate, este aceea de a avea aşteptări prea mari de la o singură persoană. Este mai realist şi mai sănătos să ai o varietate de prieteni care ţi-ar putea satisface astfel şi o varietate mai mare de nevoi.