Tradiții de Crăciun din vremea bunicilor noștri și până azi

Românii au multe tradiții de Crăciun și în fiecare zonă a țării găsești mereu ceva nou, ceva păstrat din bătrâni, ceva ce face cinste locului.

Dar, în principiu, sunt cam aceleași: împodobitul bradului, colindatul și pregătirea unei mese bogate. Toate acestea s-au păstrat din moși strămoși, unele au fost adaptate, altele înlocuite cu variante mai moderne sau… de ce nu, mai sănătoase.

Este un clișeu deja să spunem că perioada noastră preferată din an e Crăciunul. Încă din timpuri străvechi, această sărbătoare a fost parcă menită să încălzească suflete, să înmoaie inimi, să șteargă greșeli, suferințe, necazuri și să lase loc bucuriei și veseliei.

Citește și: Cum ne împodobim bradul și casa de Crăciun? Aflăm de la Andreea Uceanu, creative director Floria

Azi o să vă vorbesc de tradițiile din familia mea, de la bunici până azi, tradiții de Crăciun într-o familie absolut obișnuită, cu bune și cu rele, așa cum sunt majoritatea.

Pentru mine Crăciunul este, ca probabil pentru fiecare dintre noi, perioada aceea pe care o aștept încă de la sfârșitul vacanței de vară. Și mă pregătesc intens pentru ea. Oricât de multă treabă cotidiană aș avea, niciodată nu mi-a bătut Crăciunul la ușă și m-a găsit fără brad, cadouri, preparate tradiționale și miros de portocală și scorțișoară în casă. Pe toate le-am învățat de la mama, iar ea, la rândul ei le-a învățat de la mama ei. Atât eu, cât și mama am adus mici îmbunătățiri acestor tradiții de Crăciun moștenite, transformându-le după timpurile moderne pe care le trăim.

Tradiții de Crăciun în vremea bunicilor

Am petrecut de două sau trei ori Crăciunul la bunici. Fac parte din acea generație cu bunicii la țară, la sat, unde tradițiile sunt veșnic nealterate. Bunicii mei erau țărani simpli și duceau acea viață autentică „în bătătură” cum spuneau ei. Munceau pământul și făceau din fiecare sărbătoare o bucurie.

Când se apropia Crăciunul, începeau să se pregătească. Nu vă imaginați că dădeau buzna în magazine să cumpere cadouri, obiceiul acesta era necunoscut pentru ei, în schimb munceau pe brânci ca să aibă ce pune pe masa de sărbătoare. Aveau, nu aveau porc, era musai să taie unul ca să nu-i vorbească lumea în sat de calici. Iar tăiatul porcului se făcea cu mare fast. Venea măcelarul satului și două, trei vecine să ajute la „porcării”. Chiar dacă eram și noi acolo și am fi putut să ajutăm, nimeni nu trebuia să sară peste obiceiul acesta deoarece…gura lumii era slobodă.

Pe masa de Crăciun trebuia să fie mereu tobă, cârnați, caltaboși și tot felul de astfel de produse, ușor de neînțeles pentru mine azi. Dar având în vedere că în restul anului mâncau carne de cel mult două ori pe săptămână, de Crăciun trebuia să fie fală.

Mamaie nu împodobea brad, decât foarte rar, atunci când veneam noi în vacanța de iarnă și rămâneam mai mult. Pentru ea lucrurile acestea erau „ifose de oraș”, dar ne făcea pe plac până la urmă. Tot ce trebuia să facem era să împodobim bradul „pe sală, nu în drumul lumii”.

Dar ce respecta cu sfințenie era obiceiul colindatului. Jar mânca tataie dacă nu se ocupa din vreme să aibă mere gustoase, nuci și colaci pentru colindători. Dacă îi mai aduceam niște „ifose de la oraș”, adică ciocolată sau napolitane, era cea mai fericită să le ofere colindătorilor ca apoi să o vorbească lumea în sat că s-a ajuns.

Când eram mică râdeam de mamaie și tataie și de viața lor simplistă, neînțeleasă pentru mine. Când am crescut am realizat că făceau tot ce puteau cu ce aveau. Când erau tineri și copiii lor erau mici, țara abia își revenea din al doilea Război Mondial. Cine avea timp atunci de decorațiuni de Crăciun și alte „ifose”? Și apoi, cui îi arde să împodobească bradul pe burta goală. Pentru ei era un Crăciun fericit dacă aveau ce pune pe masă și aveau lemne de foc.

Tradiții de Crăciun în vremea părinților mei

Părinții mei au evoluat în gândire și în exprimare, mai ales atunci când venea vorba de tradiții de Crăciun. Ei nu au mai știut ce înseamnă foametea, colectivizarea și nu-și mai puneau problema cum să iasă din iarnă.

Mama, fiind o fire foarte creativă, a făcut din Crăciun un miracol pentru noi. La ea am văzut cât de minunat e să decorăm casa, ea a ținut mereu la tradiția lui Moș Crăciun și mai ales la alegerea celor mai interesante experiențe pentru noi.

Și mama era preocupată de ce pune pe masă, însă diferența era impresionantă. Făcea și ea tradiționalele porcărele, însă era în stare să stea o noapte întreagă și să coacă cele mai gustoase prăjituri pentru masa de Crăciun. Masa ei era împodobită cu salate, maioneze, aperitive care mai de care mai frumos ornate (azi le-aș spune kitsch-oase, dar atunci mi se păreau ca personajele dintr-o carte de colorat, gata să prindă viață).

Se pregătea pentru a întâmpina colindătorii, împodobea bradul împreună cu noi, ascultam colinde (Ștefan Hrușcă, ce-i drept, dar la vremea respectivă emoția și spiritul erau impresionante) și gustam din fursecurile abia ieșite din cuptor.

Citește și: Tradiţii de Crăciun din jurul lumii

Întotdeauna aveam invitați la masa de Crăciun și mereu eram supărați că nu puteam să ne înfigem degețelele în bunătăți înainte de sosirea lor.

Și mai aveam o tradiție de Crăciun, cel puțin în primii ani ai copilăriei mele: întotdeauna ne bătea la ușă Moș Crăciun. Purta masca aceea din plastic, cu obrajii îmbujorați și vată în loc de barbă și aducea cadourile într-o față de masă strânsă la colțuri, însă niciodată nu i-am pus la îndoială autenticitatea.

După ce am mai crescut, probabil din motive logistice, Moș Crăciun venea în noaptea de ajun și lăsa cadourile sub brad.

Am petrecut Crăciunul în felul acesta până ce mama s-a prăpădit.

Tradiții de Crăciun azi

A venit rândul meu să conduc ceremoniile de Crăciun, însă simt că singura tradiție păstrată din bătrâni a rămas împodobitul bradului. În fiecare an, împreună cu copiii, mă apuc cu 10-15 zile înainte să facem decorațiuni. Din bucăți de hârtie colorată, sfori, mărgele și tot felul de astfel de obiecte decorăm casa. Ne rămân decorațiuni de la an la an, dar parcă niciodată nu sunt de ajuns.

Citește și: 5 idei de decorațiuni de Crăciun diy

Când vine Crăciunul sunt mereu fulgerată de dorul de mama și de emoțiile pe care le simțeam în suflet în copilărie. Încerc să reproduc mare parte din rețetele ei și după ce petrecem ajunul împreună cu copiii, acasă, merg și așez masa frumos în casa părintească, în amintirea mamei.

Mă pregătesc în fiecare an cu covrigi și mere pentru colindători și de fiecare dată sunt dezamăgită că au venit prea puțini copii sau poate deloc.

Nu am mai asistat la tăiatul porcului din copilărie, nu am făcut niciodată acele preparate tradiționale de Crăciun, însă știu cu certitudine că trebuie să miroasă în casă a sarmale, apoi a cozonaci, așa că îmi dau toată silința.

Azi Crăciunul nu mai este despre mese îmbelșugate, cu preparate grele, dăunătoare ficatului și siluetei. Azi Crăciunul este mai mult cu salate care să facă loc prăjiturilor. Însă, spiritul e același și mă bucur de fiecare dată ca un copil.