Un român şi un drum la piaţă

Zilele trecute am întâlnit într-o carte un personaj care manca gem de zmeură cu ciocolată şi trăia într-un penthouse in New York – Upper West Side.

Fiindcă la mine în Bucureşti, sectorul trei (etajul unu) e sezonul căpşunelor, m-am gândit să încerc o adaptare şi să văd ce iese. Cum nu ştiu pe nimeni să întoarcă spatele unui desert cu căpşune învelite în ciocolată sau scufundate într-un ganache onctuos şi catifelat din aceeaşi ciocolată, nu văd de ce varianta gem ar genera strâmbat din nas. Pus pe o felie de pâine densă, cu coajă crocantă, pe un strat generos de unt…. Ce poate să dea greş???

Aşa că, azi dimineaţă m-am grăbit spre piaţă înainte să apară alte chefuri care să mă deturneze.

Doar ca odată intrată printre tarabele cu roşii ţuguiate şi dolofane, vinete lucioase si lunguieţe, fasole galbenă untoasă, verdeţuri de toate felurile (la mine în piaţă găsesc inclusiv coriandru, maghiran, mentă şi tarhon proaspete!), cireşe mari şi roşii , ceapă verde… toate bunătăţile colorate şi parfumate ale începutului de vară înşiruite rânduri, rânduri, m-am pierdut.

Şi am cumpărat cam tot ce mi-a furat ochii.

Ajunsă acasă, am golit sacoşele şi m-am hotărât ce mi-e poftă să fac: fasole galbenă scăzută, cu roşii, usturoi şi verdeaţă; salată de paste cu legume proaspete şi ton şi gem de căpşune cu ciocolată.

Am spălat bine căpşunele şi apoi le-am scos codiţele; pe jumătate din ele le-am zdrobit, iar pe restul le-am tăiat în două. Le-am acoperit cu zahăr (880 g pentru un kg de fructe, fiindcă mie nu-mi plac gemurile gelatinoase, cu puţin zahăr şi adaos de pectină), am stors o lămâie peste ele şi apoi le-am lăsat în pace vreo trei ore.

Între timp, m-am apucat de salata de paste. Am fiert 250 g de fusili, le-am scurs şi le-am stropit cu puţin ulei de măsline.

Am scos codiţa de la două roşii mai mărişoare şi mai cărnoase, le-am crestat puţin în vârf şi le-am opărit 10 secunde, ca să pot să le decojesc uşor. Le-am tăiat cubuleţe şi le-am pus peste paste. Tot cubuleţe am tăiat un ardei capia şi rondele subţiri două cepe verzi. Am desfăcut o cutie de ton în suc propriu, o conservă mică de porumb şi am pus totul peste paste. Am făcut un dressing din lămâie, un strop de busuioc tăiat fâşii (en chiffonade, cum zic francezii) şi o mână zdravănă de frunze de pătrunjel întregi, sare, piper şi ulei. Apoi, am amestecat delicat, dar hotărât toate ingredientele şi am pus salata într-un bol tapetat cu frunze mari şi crocante de lolo rosso.

Am trecut apoi la mâncarea de fasole. Am călit o ceapa mare-mare, am pus fasolea tăiată bucăţi si am călit-o şi pe ea până a devenit translucidă, am pus apoi trei roşii tăiate cubuleţe, cinci căţei de usturoi zdrobiţii şi o jumătate de pahar de apă, sare şi piper. Am acoperit cu capac şi am lăsat mâncarea să fiarbă la foc foarte mic, până s-a făcut fasolea moale ca untul. Şi fiindcă mi-era poftă de ouă ochiuri, am împărţit fasolea din cratiţă în două. Într-o parte am pus încă patru caţei de usturoi tocaţi şi o legătură mică de pătrunjel, am mai lăsat-o să dea un clocot şi i-am stins focul.

În cealaltă parte, am pus o jumătate de linguriţă de cumin pudră, o linguriţă de paprika dulce, un vârf de cuţit de cardamom pudră şi altul de coriandru pudră. Am pus la sfârşit un căţel de usturoi tocat mărunt şi câteva frunze de coriandru proaspăt. Şi a ieşit o tajina. Pe care o pot pune peste orez basmati fiert simplu doar cu sare şi deasupra termin cu două ouă ochiuri şi iac ‘aşa mi-am mai bifat o poftă.

Mă întorc la căpşune şi le pun pe foc iute, unde le las să fiarbă vreo 20-25 de minute până se leagă şi arată a gem. Apoi dau cratiţa deoparte şi pun 200 g de ciocolată neagră. O las să se topească în gem, apoi amestec energic cu un tel şi trec la turnatul în borcane. Acopăr borcanele cu capac, le întorc cu susul în jos, le acopăr cu câteva prosoape şi le las aşa până se răcesc. Le etichetez şi mă pregătesc să le fac cadou. Căci săptămâna viitoare vreau să fac un gem de căpşune cu ananas şi am nevoie de spaţiul din cămară.