Versatilitatea wok-ului

Ploi nenumărate, zile cenuşii, lipsă de vitamine şi o depresie care ameninţă să se instaleze încă de la Sfântul Ion.

Am reuşit totuşi să o ţin în frâu cu ateliere culinare, gătit pentru prieteni şi râuri de cupcakes, ecleruri şi tarte. Care va sa zică  prin metoda „chocolate all over the place” care nu dă greş niciodată, dar impune refacerea rezervelor de ingredient vital în repetate rânduri. Aşadar, patru kilograme de ciocolată – Callebaut, întrucât modestele mize domestice nu pot aspira la Valrhona – urmează să-şi găsească loc la mine în casă. Mai precis, în dormitor, fiindcă singurul spaţiu disponibil este sertarul înalt din centrul şifonierului – rămas liber după plecarea ultimului ocupant. 

De ce nu în cămară? Pentru că e plină de cratiţe, oale şi tigăi de diferite forme şi capacităţi, majoritatea cu etichetele pe ele. Căci, deşi am un impuls irepresibil de a cumpăra articole de bucătărie la fiecare drum la Ikea, de folosit folosesc în cea mai mare parte a timpului wok-ul – unul  dintre cei mai vechi locatari ai bucătăriei mele, care nu se află în cămară, ci pe frigider, adică la doi paşi şi o ridicare pe vârfuri.
De ce am nevoie de-atâtea oale, când pot să pregătesc senină o masă folosind doar wok-ul?

Mă pot gândi  la o supă Thai de pui, dacă vreau să îmi readuc wokul la rădăcinile-i asiatice. Călesc puţină ceapa dulce sau roşie, un pic de ghimbir proaspăt bine tocat şi un căţel de usturoi, apoi pun bucăţile de pui şi după ce se întrepătrund aromele, pun lapte de cocos, câteva frunze de kaffir,  un strop de sos de stridii, acopăr cu apa şi las să fiarbă până se frăgezeşte puiul. Sting focul, pun supa în boluri şi presar pe deasupra coriandru proaspăt, frunze de ceapă verde tăiate rondele, ardei iute proaspăt şi pun alături câteva felii de lime pentru cine vrea o supă mai vibrantă.

Şterg bine wok-ul cu o lavetă umedă şi apoi cu una uscată (căci wok-ul nu se spală!), pun două pahare de apă şi un strop de sare şi dau pe foc. Spăl bine un pahar de orez basmati şi când fierbe apa îl pun în wok, dau focul mic de tot, acopăr orezul şi îl las să freamăte până când absoarbe tot lichidul. Pun orezul într-un bol, îl acopăr cu un şervet.

Şterg iar wok-ul, îl pun pe foc cu puţin ulei, adaug ghimbir tocat, ceapă şalotă, un căţel de usturoi, o frunză de kaffir, o tulpină de lemongrass, o lingură de green curry paste şi le călesc bine, apoi pun 250 g de creveţi mai mărişori, o lingură de fish sauce, 2 linguri de sos soia light, 50 ml apă şi zeama unui lime. Le las sa dea un clocot şi servesc curry-ul pe pat de orez, alături de o salată de fenicul proaspăt cu lămâie.

Dacă nu am chef de curry pot să fac o tocăniţă, o friptură cu sau fără sos, peşte pane sau natur, o omletă spaniolă cu cartofi, ceapa şi bacon, ori un papricaş de pui. Aş putea face şi o cremă de vanilie sau o răsturnată cu prune, dar mă tem că iau mirosul de peşte sau usturoi :). Atâtea feluri de mâncare şi-un wok!

Şi mă-ntorc iar la cămară şi-mi zic: „Uite cum Ikea prosperă neabătut şi ciocolata mea stă în şifonier!”