Aldo Moro, important om politic italian, prim ministru în perioada 1963-1968 și 1974-1976 și lider al Partidului Creștin Democrat, a rămas în istorie atât prin meritele sale ca premier, dar și prin destinul său tragic. Viața lui Aldo Moro a luat sfârșit în mod brutal, după ce a fost răpit de teroriști și ulterior ucis. Cadavrul lui a fost găsit în portbagajul unei mașini, ciuruit de 11 gloanțe, pe 9 mai 1978. Responsabili de asasinat au fost membrii grupului Brigăzile Roșii.
Viața lui Aldo Moro: un politician educat și iscusit, cu abilitați de negociator
Născut în 1916, în Maglie, lângă Lecce, Aldo Moro provenea dintr-o familie educată: tatăl lui era inspector școlar, iar mama lui învățătoare. Din cauza obezității de care suferea în copilărie, era adesea victima răutăților colegilor. Familia sa l-a crescut într-un spirit creștino-catolic, Moro făcând parte din diverse grupuri de tineret cu orientare religioasă la scoalile pe care le-a urmat. A studiat Dreptul la Universitatea din Bari, acolo unde era membru al “Federazione Universitaria Cattolica”.
În 1939 s-a mutat la Roma, unde a devenit președintele național al grupării religioase Federazione Universitaria Cattolica Italiana, dar a renunțat la poziție după ce în 1942 a fost chemat pentru serviciul militar. Astfel a intrat în armată ca infanterist, iar apoi a făcut parte din forțele aeriene.
La scurt timp după asta, Moro a devenit activist într-o grupare secretă anti-fascistă, de orientare catolică. O parte din membrii grupării au format ulterior Partidul Creștin Democrat, care va juca un rol crucial în guvernarea Italiei în perioada postbelică, după căderea fascismului.
În 1948, Moro a ajuns în Parlamentul Italiei, ca reprezentant al Partidului Creștin Democrat – a fost ales subsecretar în cabinetul de externe al guvernului Alcide De Gasperi.
Între timp, pe plan personal, Moro se căsătorise cu Eleanora Chiavarelli, în 1945, cu care a avut patru copii. Pe lângă cariera politică, acesta era profesor la Universitatea din Bari. În ’63 s-a transferat la cea din Roma.
Viața lui Aldo Moro: artizanul “compromisului istoric” cu comuniștii, menit să aducă stabilitate țării
Aldo Moro era cunoscut și pentru abilitățile sale de negociator. Politicianul italian a oferit șansa Partidului Socialst Italian, condus de Pietro Nenni, să facă parte din guvernare, în ciuda dezaprobării din partea unor colegi de-ai săi de partid.
In anii ’70, acesta a reușit, datorită acestor abilitați, să creeze o alianță între Partidul Comunist, condus de Enrico Berlinguer, și Partidul sau Creștin Democrat. Acestei alianțe i se mai spune și “compromisul istoric” – o decizie care i-a nemulțumit atât pe americani (care îi susțineau pe democrați), cât și pe ruși (suporterii comuniștilor).
Viața lui Aldo Moro: răpire misterioasă și asasinat sângeros
În ziua de 16 martie 1978, când a avut loc răpirea sa, Aldo Moro se afla în drum către Camera Deputaților, unde urma să își arate sprijinul față de guvernul format de Giulio Andreotti (membru al Partidului Creștin Democrat), susținut, pentru prima oară, și de către Partidul Comunist.
Astfel, în dimineața zilei de 16 martie 1978, mașina în care se afla Aldo Moro a fost prinsă într-o ambuscadă pe Via Fani din Roma. Cei cinci bodyguarzi ai săi au fost uciși, iar politicianul a fost răpit de teroriști care făceau parte din grupul Brigăzile Roșii. Teroriștii cereau la schimb eliberarea unor membri ai grupării care se aflau la închisoare.
Cât timp a fost prizonier, Aldo Moro a scris 86 de scrisori, destinate familiei, colegilor de partid sau Papei Paul al VI-lea. O parte din ele au fost expediate, altele nu.
Din păcate, tratativele de eliberare au eșuat și nici ancheta autorităților nu a avut succes. Presa vremii ar fi scris că unii politicieni nu și-ar fi dorit eliberarea lui Moro. Erau mulți extremiști care nu vedeau cu ochi buni “compromisul istoric” realizat de acesta.
După 55 de zile de captivitate, pe 9 mai, cadavrul lui Aldo Moro a fost găsit ciuruit de 11 gloanțe, în portbagajul unei mașini. S-a spus atunci că Moro ar fi făcut niște dezvăluiri importante în timpul prizonieratului, de care politicienii vremii s-ar fi temut, însă înregistrările acestora nu au fost niciodată găsite.
Deși s-au făcut o mulțime de investigații, răpirea și moartea lui Aldo Moro rămân în continuare un mister.
