Viața lui Plácido Domingo. De la primele acorduri de zarzuela cântate de părinți, la experiența vieții de tată la numai 16 ani și până la marile scene ale lumii

Cum sună viața lui Plácido Domingo, unul dintre cei mai mari tenori ai lumii, cel care a făcut o artă din vocea sa pentru a bucura milioane de oameni?

Plácido Domingo a fost descris în presa internațională ca fiind „Regele operei”, „un adevărat om renascentist în muzică” și „cel mai mare artist al operei din timpurile moderne”.

Simțindu-se acasă pe scenele lumii mai mult de o jumătate de secol, a cântat în peste 3.800 de interpretări din 147 de roluri, a realizat peste 500 de spectacole și alte sute de înregistrări audio și filme video.

Plácido Domingo a fost inclus în Cartea Recordurilor pentru mărimea repertoriului lui și pentru că a primit de peste 100 de ori cererea de a se reîntoarce pe scenă după căderea cortinei la finalul spectacolelor cu opera lui Verdi, Otello, la Opera de Stat din Viena.

Aparițiile sale în întreaga lume alături de colegii săi, José Carreras și Luciano Pavarotti, în concertele de acum legendare „Three Tenors” au fost una dintre marile povești de succes muzical din anii 1990.

De asemenea, ca administrator de operă, Domingo a jucat un rol esențial în transformarea companiilor regionale americane în ansambluri recunoscute la nivel internațional, în calitatea sa de director general, în primul rând, de la Opera Națională din Washington și, în prezent, ca director general al Operei din Los Angeles.

Dar câți oare știu cum arată viața lui Plácido Domingo?

Viața și copilăria lui Plácido Domingo

Plácido Domingo Embil s-a născut la Madrid pe data de 21 ianuarie 1941. Tatăl său, Plácido Domingo Sr. și mama sa, Pepita Embil au fost celebri artiști de zarzuela, forma spaniolă de operetă, pe care fiul lor o iubește până în prezent. În 1949, părinții lui au fondat propria companie de teatru în Mexic, și micuțul Plácido, pe atunci în vârstă de 8 ani, împreună cu sora lui, erau mai tot timpul în culise. Mexico City a rămas orașul lor timp de 13 ani. Acolo a început școala și era mare pasionat de fotbal, dar și de luptele de coridă.

Fotbalul a rămas una dintre marile pasiuni ale lui Plácido Domingo, pe care a urmat-o din postura de spectator, în special al echipei Real Madrid, chiar dacă a cântat în acțiuni de binefacere și pentru alte echipe, dar și pentru concursurile de Formula 1.

Plácido Domingo a primit primul pian la vârsta de 8 ani, iar la vârsta de 14 ani a fost acceptat la Conservatorul Național din Mexic. Însă, curând avea să înfrunte dificultăți majore.

Plácido Domingo s-a căsătorit la numai 16 ani, iar un an mai târziu devenea tatăl unui băiețel, pe nume Jose. Această căsnicie nu a durat mult, însă responsabilitățile timpurii explică de ce a fost nevoit să muncească din greu de la o vârstă fragedă. A acceptat orice job i s-a oferit în lumea colorată a muzicii și a teatrului și, datorită faptului că lucra cu ansamblul părinților lui, a învățat tot ce era important în teatrul muzical, inclusiv crudele realități financiare. Aceste experiențe i-au fost de mare ajutor mai târziu, în pozițiile pe care le-a ocupat, inclusiv aceea de administrator de operă.

Tânărul Plácido Domingo acompania cântăreții la pian, în baruri clasice, dar nu atât de elegante; cânta la pian pentru trupe de balet ambulante; și-a aranjat propriul program muzical cu un nou post de radio cultural în Mexico City; a acceptat mici roluri actoricești în producțiile de televiziune ale pieselor lui Pirandello, Benavente, García Lorca și Cehov; și a compilat muzică de fundal pentru serialele radio. De asemenea a cântat și în musicalul The Redhead, a pregătit coruri pentru operete, a produs aranjamente în limba spaniolă de muzică pop americană pentru înregistrări mexicane și s-a pus la dispoziție ca fiind cântăreț de muzică de fundal.

A devenit cel care o acompania pe mama sa la pian în timpul spectacolelor ei și a acceptat mici roluri de bariton în producțiile companiei părinților lui, precum și un rol foarte mic în prima producție mexicană a spectacolului „My Fair Lady”, care a fost jucată de 185 de ori. De asemenea, a apărut în 170 de reprezentații ale spectacolului „Văduva veselă”. Toate aceste activități se vor fi dovedit mai târziu extrem de benefice pentru experiența sa profesională.

Anul 1959 a fost unul decisiv în viața lui Plácido Domingo. La numai 18 ani, a dat o audiție pentru bariton la Opera Națională din Mexic. Comisiei i-a plăcut vocea sa foarte mult și i-au permis să cânte o arie de tenor, lucru ce l-a făcut să-și dea seama că vocea lui se potrivește mult mai bine pe cea a unui tenor, decât a unui bariton.

Debutul său a venit în toamna aceluiași an, în rolul lui Borsa, în opera de Verdi, Rigoletto. Primul rol principal a venit doi ani mai târziu, la Monterey: Alfredo în La Traviata.

Viața și cariera lui Plácido Domingo

Plácido Domingo a început să cânte roluri mici, dar în noiembrie 1961 și-a făcut debutul în America, la Dallas, în rolul lui Arturo în Lucia di Lammermoor de Donizetti.

Anul următor a adus schimbări importante în viața lui Plácido Domingo: S-a căsătorit cu soprana Marta Orneals, cu care se cunoscuse la conservator. S-au mutat împreună la tel Aviv, unde au cântat pe scena Operei Naționale Evreiești timp de trei sezoane. În tot acest timp, Marta și prietenul cuplului, Franco Iglesias – un bariton mexican care activase în ansamblul părinților lui – l-au ajutat pe Plácido să-și dezvolte tehnicile de canto.

Astfel a fost deschisă calea pentru una dintre cele mai mari cariere din istoria operei. După întoarcerea din Israel, Marta a renunțat la cariera sa de artistă și s-a devotat în totalitate creșterii celor doi copii (Plácido Jr. și Alvaro) și carierei soțului ei. Ea a rămas confidenta și sfătuitoarea lui până azi, iar după ce au crescut copiii, a obținut un post în lumea operei, ca director de scenă, lucru de care Plácido este foarte mândru.

La numai șase luni de la plecarea lor din tel Aviv, Domingo a fost chemat la New York: Opera din New York îl voia pentru premiera americană a spectacolului Don Rodrigo. În urma acestui spectacol, Plácido Domingo a primit o mulțime de propuneri și oferte.

În 1967 a debutat la Opera de Stat din Hamburg și apoi la Opera de Stat din Viena. În 1969 a cântat la Verona Arena, la Opera din San Francisco și la Scala din Milano. Au urmat toate marile scene și aproape toate rolurile în operele majore cunoscute, ocazie cu care Plácido Domingo și-a câștigat o reputație de neegalat în lumea întreagă.

Viața lui Plácido Domingo: trăirile unui artist complet

În 1983, în memoriile sale (My First Forty Years), Placido Domingo s-a apărat împotriva criticilor care l-au acuzat că-și asumă prea multe riscuri vocale cântând prea mult și interpretând roluri care nu sunt potrivite vocii sale. Desigur, fiecare cântăreț are seri de succes și altele de mai puțin succes, însă Domingo – care poate privi în urmă la multe mii de repetiții și spectacole de-a lungul a aproape jumătate de secol și la cel mai înalt nivel artistic – poate afirma cu mândrie că deciziile sale au fost cele corecte. Vocea sa a căpătat anduranță în condiții minunate, mult peste durata medie de viață profesională a majorității cântăreților. În plus, printre multe alte realizări, interpretarea sa din Otello rămâne neegalată.

Din 1993, Domingo a promovat tineri cântăreți foarte talentați prin concursul de voce Operalia. În fiecare an, într-un oraș internațional diferit, patruzeci de cântăreți preselectați au ocazia de a-și demonstra abilitățile în fața unui juriu internațional, iar Operalia a ajutat la lansarea carierei unor artiști precum Joyce DiDonato, Eric Owens, Rolando Villazón, Erwin Schrott, Joseph Calleja, Isabelle Bayrakdarian și mulți alții.

Plácido Domingo a fost recompensat cu Presidential Medal of Freedom și este membru de onoare al Kennedy Center din SUA; el este, de asemenea, comandant al Legiunii de Onoare în Franța, Cavaler onorific al Imperiului Britanic și atât un Grande Ufficiale, cât și un Cavaliere di Gran Croce din Ordinul de Merit al Republicii Italiene. A primit doctorate onorifice de la Universitatea Oxford și Universitatea New York pentru angajamentul său pe tot parcursul vieții și contribuția sa la muzică și arte. În octombrie 2009, regele Suediei, Carl Gustaf i-a oferit primul premiu Birgit Nilsson (un milion de dolari, cel mai generos premiu din lumea muzicii clasice) pentru realizările sale remarcabile în operă; premiul a fost donat pentru a ajuta la finanțarea Operalia.

Domingo a strâns milioane de dolari prin concertele sale pentru a ajuta victimele cutremurului devastator din 1985 din Mexic, victimele inundațiilor provocate de uraganul Paulina în Guerrero și Yucatán (în Mexic și în El Salvador) și uraganul Katrina în New Orleans, unde, în 2009, scena Teatrului Mahalia Jackson a primit numele lui. În 2006, el a condus Requiem-ul lui Verdi la Varșovia, pentru a comemora prima aniversare a trecerii în neființă a Papei Ioan Paul al II-lea.

Multe dintre înregistrările lui Domingo – inclusiv unele de muzică ușoară și latino – au vândut peste un milion de exemplare, iar această realizare i-a adus mai multe discuri de aur și platină, precum și douăsprezece premii Grammy.

În plus, a colaborat la trei celebre filme de operă: La Traviata și Otello sub regia lui Franco Zeffirelli și Carmen în regia lui Francesco Rosi.

Cu ani în urmă, un fan a sugerat ca Plácido Domingo (al cărui nume se traduce literalmente ca „Duminică Plăcută”) să folosească zicala „Dacă mă odihnesc, ruginesc ™” ca motto.

De fapt, Domingo a activat de la vârsta de șaisprezece ani – și cu cât a studiat, a călătorit și a interpretat mai mult, cu atât s-a simțit mai împlinit și cu atât mai profundă i-a devenit dragostea pentru muzică.

Una peste alta, se consideră cea mai fericită persoană pe care o cunoaște, de când a văzut o mare parte din lume și a putut să ofere plăcere unor milioane de oameni prin arta sa. Se gândește la talentul său și la vocea sa ca daruri care trebuie împărtășite și de aceea lucrează în prezent la o carte, „Bucuria operei”, în care va transmite măreția artei pe care a slujit-o cu atâta devotament de-a lungul vieții sale profesionale.