Viforel Dorobanțu, directorul care vrea să transforme o școală de la țară după modelul universităților americane, în care fiecare elev alege ce materie vrea să studieze: „În sistemul ăsta de învățământ, cred că niciun copil nu poate să învețe”

Esența acestei pilotări este că fiecare școală devine propriul Minister al educației. Noi am văzut potențialul copiilor noștri, care nu e foarte ridicat, dar ca să fiu sigur am dat niște teste Brio – iar acolo nu ai cum să spui că nu a făcut profu testul bine, că l-a cunoscut pe Vasilică și i-a dat notă mai mare – am trecut printr-o sită și ne-am dat seama că nivelul este foarte jos. Ei bine, dacă nivelul este foarte jos, trebuie să încercăm să facem lucrurile altfel sperând că ridicăm nivelul. Credem că în patru ani de zile îl vom ridica.

Am coborât studiul fizicii de la clasa a VI-a la clasa a V-a și al chimiei de la clasa a VII-a, la clasa a VI-a. Toată lumea a spus: „Cum să înveți științele așa de mic?”. Științele se predau de la clasa a III-a, dacă e să fim corecți. Și dacă e să fim și mai corecți, sau pragmatici, materia pe care noi o aveam de parcurs în clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a la fizică, acum o facem în patru ani de zile. Evident, am structurat-o în așa fel, încât copiii să înțeleagă ce învață.

O altă chestiune extrem de importantă pe care am aplicat-o și în cazul limbilor, la matematică, fizică și chimie, am încercat să corelăm aceste programe pentru a nu fi obligat proful de fizică sau chimie să predea noțiuni de matematică înaintea profului de mate, pentru că erau în programă.

La geografie, domnul profesor a considerat că materia de clasa a VII-a e mai potrivită în clasa a V-a și într-a VIII-a o să avem doar o oră de geografie, pentru că interesul mai mare atunci este pentru evaluarea națională, celelalte materii în afară de mate și română fiind cumva pe lângă. Nu mai avea sens să încărcăm degeaba materia.

Iar acum revin la întrebarea dumneavoastră.

În clasă există de dinainte de pandemie un calculator și un televizor smart, conectate la internet pentru că avem wireless în toată școala. Lucrul acesta ne-a ajutat să putem să facem ora mai atractivă pentru copii. La gimnaziu, pot să vă spun că majoritatea orelor se predau cu ajutorul tehnologiei. În cazul științelor avem laboratoare virtuale și în felul acesta nu mai dăm bani pe o mie și una de substanțe, pe care oricum nu ni le-am putea permite. La geografie se mai duce domnul profesor cu harta, dar doar ca să mai păstreze puțină melancolie în mintea copiilor, pentru că și acolo folosim toate aplicațiile digitale. Cu Google Earth i-am învățat să-și măsoare aria casei lor, să înțeleagă cât teren au.

Într-adevăr, multă lume ne înjură, chiar și colegi de-ai noștri, care consideră că ținem copiii prea mult în fața ecranelor. E deja o manie asta cu „copilul să nu stea pe telefon”. Ok. Nu stă pe telefon, nu stă pe tabletă, dar dacă stă să învețe, eu cred că nu e un timp pierdut, pentru că niciunul nu va sta 6 ore să facă un test.

Noi am luat hotărârea că e bine să nu ne mai mințim și să înțelegem că acești copii sunt nativi digitali și dacă nu aducem învățământul în zona digitală, rămânem acolo și nu am făcut nimic: ei se fac că vin la școală, noi ne facem că le predăm și avem impresia că ne înțeleg. Nu mai merge așa.

Colegii dumneavoastră de cancelarie cum au primit inițiativa asta? Că una era să vii la școală, să iei catalogul, să intri la oră și apoi să-ți vezi de treabă, alta e sistemul ăsta care presupune cam multă muncă și documentare…

Oarecum. Noi începând lucrurile puțin înainte de pandemie, au fost obligați să-ți găsească alte modalități de exprimare în perioada pandemiei. Prima dată, școala online am început-o pe Google Classroom. Am făcut acolo o mie și una de foldere cu o mie și una de resurse educaționale pe care și acum le folosesc.

Atunci erau wow, acum au devenit normale.

Unde am avut noi oarecare reticență a fost la istorie. Doamna profesoară nu e o persoană foarte în vârstă, dar a avut așa o teamă în a tăia pisica în două. Aici a durat puțin mai mult pentru că în primul an de pilotare, dânsa nu a făcut modificări foarte mari. Anul acesta, deja îmi spuneau diriginții claselor unde predă, copiii vin cu mai mare plăcere pentru că începe să folosească și alte lucruri. Cum să nu folosești niște pastile de istorie pe care colegul nostru, Marcel Bartic le pune pe net și copiii ăștia pot înțelege un fapt istoric?

La un moment dat devine penibil tot ceea ce explic, dar noi nu am făcut decât să aducem învățământul ăsta pe înțelesul copiilor, să nu rămânem într-un turn de fildeș în spatele catedrei și să spunem: „Voi trebuie să veniți către noi!”. Nu, noi trebuie să ne ducem către ei.