Vișinel Bălan a fugit de abuzurile din centru și a ajuns la câțiva centimetri de o moarte pe șina de tren: „Una dintre pedepse era să te dezbrace în pielea goală, să te plimbe pe toate coridoarele centrului și apoi lovit. De-aia mulți ajungeau să se sinucidă”

Cum ai ajuns tu pe stradă?

Vișinel Bălan: Am fugit din centru. Erau abuzuri, voiam libertate. Eram fascinat de șina de tren, după mirosul de rășină de acolo. Chiar era să mor de 3 ori călcat de tren. Stăteam culcat pe șină. Odată m-a salvat o femeie care a urlat când a văzut că vine trenul. Acolo am simțit cum mă trage sub el trenul.

Eram fascinat de stradă, pentru că în centru aveam doar patru pereți. La Casa de Copii preșcolari, măcar erau pereți desenați. Mai târziu erau albi, goi.

Apartamente mici, unde stăteam câte 6, și unde trăiam într-o atmosfera tensionată, cu multă violență. Nu am mâncat bătaie de la colegi, dar am mâncat de la adulți. De la educatoare: ba că nu dormeam, ba că făceam pipi. Iar frica cea mai mare era dezbrăcatul. Una dintre pedepse era să te dezbrace în pielea goală, să te plimbe pe toate coridoarele centrului, pe toate etajele și apoi lovit. Te loveau în fața tuturor. De-aia mulți ajungeau să se sinucidă. Era tortură psihică și fizică. Eu am fost norocos, am scăpat de asta.

Dacă crești într-un astfel de mediu, cum înveți să iubești autentic?

Vișinel Bălan: Am fost un copil care a plâns și a suferit foarte mult, dar care nu a putut să urască.

Vișinel Bălan: „În situații de criză iei măsuri de criză. Am salvat astfel 5 copii care voiau să se sinucidă”

De ce ai venit la București?

Vișinel Bălan: Eram la Tineretul Liberal și, într-o seară, am stat la un pahar cu Tudor Chiuariu, care mi-a spus că, dacă vin în București, voi lucra pentru el. A fost un imbold pentru mine.

Politica mi-a schimbat viața.

Acum încerc să rezolv lucrurile cât mai repede atunci când e nevoie de mine. Asta încerc să fac cu copiii care îmi cer ajutorul. Nu mă luați pe mine cu proceduri. Eu dacă vreau să salvez viața unui om o fac acum, fără proceduri. Procedurile nu îmi garantează că voi reuși. Acestea uneori îngreunează, frustrează și îl înrăiește pe om și mai mult decât dacă eu aș interveni punctual și aș reduce orice formă de birocrație. În situații de criză iei măsuri de criză. Am salvat astfel 5 copii care voiau să se sinucidă.

Cum te-a schimbat copilul, Thomas?

Vișinel Bălan: A fost o perioadă când plângeam. Îl vedeam așa de mic și îmi plăcea foarte mult de el. Mi se părea foarte fragil și încercam să proiectez cât de mișto e să fii părinte și cât de tâmpiți sunt unii care nu profită de șansa asta și ajung la o vârstă să regrete că nu au fost părinți, deși au avut această șansă.

Oricum, eu cred în reîncarnare, dar mai cred că nu plecăm de aici până nu ne învățăm lecția. Și tot aștept să văd care e lecția pe care trebuie să o învăț de la Thomas.  

În Autoritate, am fost privit ca un activist. Sunt primul om din instituție care le-a spus că trebuie să fim un model de leadership și, pentru că reprezentăm interesele copiilor, să plece fiecare cu o oră mai devreme de la serviciu și să-și dedice acel timp copiilor lor. Iar dacă nu au copii, atunci părinților. Pentru că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. A fost emoționant.