A suferit un accident în timp ce era într-o vacanță în Franța cu prietenii și a rămas în scaun rulant. S-a luptat cu sindromul victimei și a pus pasiunea pentru alpinism pe pauză. Cum a reușit David Mitran să facă diferența între un învingător și un învins

Sunt aproape trei ani de când David Mitran a suferit un accident în timp ce era într-o vacanță în Franța cu prietenii. Nu vrea să mărturisească prea multe despre întâmplarea de atunci, nu pentru că nu acceptă încă ceea ce i s-a întâmplat, ci consideră că nu are timp rezervat să se întoarcă în trecut. 

Sufletul său, după declarațiile pe care ni le-a dat, a fost invadat ceva vreme de sindromul victimei. Acum, nu vrea să-l mai îmbrățișeze și bine face. Nici cu sentimentul de vinovăție nu mai cochetează. Nu-i mai este fidel. Crede cu tărie că nu-i stă bine în acest rol. A înțeles perfect să facă diferența între un învingător și un învins. 

În pofida modalității de a se deplasa, David nu stă pe loc. Este un tânăr care se preocupă mult de business-urile sale și se concentrează 200% pe ceea ce face. Poate și-a pus pasiunea sa față de alpinism în cui, dar contribuie la calitatea cercului de prieteni cu un strop mare de optimism obținut după ore de terapie și de înțelegere că iubirea de sine este esențială pentru o viață împlinită. 

David Mitran: „Sufletul meu a fost mai mult victimă”

 Ce vezi în oglindă când te uiți, David?

Sincer, prima dată când m-am uitat în oglindă știam că în mine există o forță mult mai mare decât pot să îmi dau eu seama, dar nu știam cum să materializez această convingere. Acum, după aproape 3 ani, cu foarte multă muncă și eforturi mari pot spune că știu cu toată ființa mea că depinde doar de mine în ce mod mă vizualizez. Sunt convins că imaginea de sine pozitivă face diferența între un învingător și un învins. Eu am decis să mă văd ca un învingător pentru că sunt un om puternic, un luptător care poate să susțină cu tărie că a reușit foarte multe până în acest moment.

Cum arată sufletul tău în această perioadă?

Inițial, sufletul meu cred că a fost mai mult victimă a ceea ce mi s-a întâmplat, dar când am realizat lucrul ăsta am făcut tot posibilul să îl schimb. 

Cum te-ai ajutat?

M-am înconjurat de oameni dragi și de lucruri care îmi aduc bucurie, iar acum îmi place să cred că sufletul meu s-a umplut de recunoștință și de încredere că ce mă așteaptă pe viitor este ceva extraordinar.

Dacă ar fi să dai o culoare prezentului, ce culoare i-ai da?

Ar fi mai mult o nonculoare. Este alb pentru că albul, după părerea mea, reprezintă binele, onestitatea, pacea și iubirea, iar eu cred că la momentul de față cuvintele astea mă reprezintă. Albul cred că reprezintă și “noul”, iar eu îmi doresc ca prezentul să semnifice un nou început pentru mine.

Dar perioadei în care s-a întâmplat accidentul pe care l-ai avut? 

La început, cu siguranță, a fost negru. În schimb, parcursul a început să se mai deschidă și să apară și nuanțe de gri pentru că am început să văd acea „lumina de la capătul tunelului”. Știam că am nevoie de acel alb despre care vorbeam la întrebarea anterioară pentru a trece peste durere și ca să pot să revin la viața pe care o aveam înainte. Astfel, s-au deschis noi orizonturi și am început să văd viața dintr-o perspectiva pozitivă.

David Mitran: „Nu aș dori nimănui să simtă cum e să privești vestea că nu mai poți merge”

Cred că ai povestit de atâtea ori ce s-a întâmplat…Mai ai răbdare și pentru noi să o mai faci? Ce-ți aduci aminte?

Trecutul prefer să îl dau uitării, pentru mine important este prezentul și viitorul. Chiar cred că totul se întâmplă cu un scop, iar eu sunt împăcat cu tot ceea ce mi s-a întâmplat și mereu privesc partea plină a paharului. De altfel, am legat multe prietenii și chiar mi-am întâlnit și sufletul pereche la spital. 

Cum ai primit în viața ta adevărul despre starea ta? Cine a fost însărcinat să-ți dea vestea?

În prima fază, nu cred că toată lumea poate măcar să își imagineze și nici nu aș dori vreodată cuiva să simtă cum e să primești o asemenea veste. Cei care mi-au dat primii vestea au fost medicii atunci când eram imobilizat la pat fără să pot face ceva. A fost o perioadă extrem de dificilă, dar am crezut și cred în continuare că timpul le rezolvă pe toate.

Momentul în care ai aflat că o să depinzi de un scaun rulant nu a fost ușor, garantat. Care a fost reacția ta, David?

Reacția pe care am avut-o la aflarea veștii că nu voi mai putea merge nu a fost una tocmai bună. M-am luptat și prin nenumărate ore de terapie, stres și durere, dar mi-am dovedit că situația mea poate să nu fie una permanentă Asta contrar spuselor unor persoane din jurul meu. Cel mai bun lucru pe care îl putem face în aceste cazuri e să avem încredere în puterile noastre și cel mai important, să avem credință.

Citește și

▶️ Când medicii i-au prezis că va rămâne spectator în propria viață, Marius Stratulat s-a ridicat în scaunul cu rotile, a terminat trei facultăți și și-a dedicat energia recuperării persoanelor cu dizabilități

▶️ „Dacă Dumnezeu m-a lăsat să trăiesc, înseamnă că am mai avut ceva de făcut pe acest pământ”. Ionuț Butoi, militarul rănit în Afganistan, azi campion Invictus la TIR cu arcul din scaun cu rotile

Erai un tânăr care purta aspirații. Ai făcut cunoștință cu depresia?

Depresia nu există, depresia tu o creezi indiferent de cât de greu îți este. Depinde din ce perspectivă vezi lucrurile. Aș putea să intru în super multe amănunte și dacă ar fi așa, înseamnă că eu, probabil, nu aș mai termina aici. Pe scurt, depresia îți pune capăt zilelor în timp, iar eu nu pot să accept așa ceva în viața asta. Consider că viața trebuie trăită din toate punctele de vedere. 

Te-ai învinovățit?

Posibil că am făcut-o pentru un moment, dar când am realizat că de fapt viața nu îți dă niciodată mai mult decât poți duce. În momentul în care am înțeles că totul se întâmplă cu un scop, nu am mai făcut-o. Să mă învinovățesc înseamnă o pierdere de timp pentru mine, nu mă ajută cu nimic, nu schimbă nimic.

David Mitran: „Nu mi-a plăcut niciodată să depind de ceilalți”

Cât a durat refacerea ta emoțională? Cum ai reușit să negociezi cu psihicul tău?

Refacerea mea emoțională a fost un fel de rollercoaster. La început, a fost jos, deoarece la o anumită clinică mi se administrau niște medicamente destul de rele pentru psihic și chiar nu mai puteam gândi coerent, dar odată trecută această perioadă, am ajuns în familie. Atunci a fost momentul când a ajuns sus și refacerea a devenit benefică pentru mine pentru că am primit toată susținerea de care aveam nevoie.

Ai negociat și cu acceptarea, cred cu tărie. Cine ți-e alături?Familia?

Fără familia mea sunt sigur că nu aș fi ajuns în punctul ăsta. Cred cu tărie că, în primul rând, trebuie să fie familia în astfel de cazuri. 

Te asociez podiumului pentru că acolo te-am văzut și admirat. Cine ți-a oferit invitația?

Invitația a fost făcută de către Spitalul de recuperare Arcadia. Sincer, nu aș fi reușit super multe fără ajutorul lor, de la sprijinul pe care mi l-au acordat în recuperare până la această participare la evenimentul Atipic Beauty.

Și bărbații plâng câteodată? Ți-au fost captate emoțiile într-o poză, iar mie mi-au fost furate aprecierile pentru autenticitatea ta. 

Plânsul de fericire este cel mai bun lucru ever. Nu e ca și cum avem parte de el în fiecare zi. A fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată. 

N-ai vrut să rămâi spectator în propria viață. Îți îndrepți energia toată către partea profesională care, se pare, este în ascensiune. Cum a venit ideea afacerii tale?

Ideea afacerilor mele a venit din dorința de a lăsa în urma mea ceva, o văd ca și amprenta mea în această lume. Iubesc din tot sufletul ceea ce fac 🙂 Știți că se spune că trece altfel când faci ceea ce îți place, iar eu sunt implicat cu adevărat în tot ceea ce fac. 

Este, într-un mic procent, și ideea de a demonstra că poți să acționezi și fără să aștepți de la alții?

Niciodată nu mi-a plăcut să depind de ceilalți și niciodată nu am făcut lucruri demonstrative. Nu cred că trebuie să demonstrez cuiva, ceva. Tu trebuie să fii schimbarea, tu trebuie să iei măsurile necesare că să se întâmple acel ceva, asta dacă chiar îți dorești cu adevărat.

David Mitran: „Mulți au spus că n-o să-mi revin niciodată”

Au fost glasuri în viața ta care ți-au spus că nu vei reuși, că nu vei mai face mare lucru cu viața ta și că vei rămâne țintuit la pat?

Multe persoane chiar și oameni apropiați au spus că asta a fost, și că nu o să-mi revin niciodată. Dar sunt aici și peste puțin timp le voi demonstra contrariul.

David, te mai înduioșează povestea ta?

Cu privire la povestea mea, tind să nu mai simt acest lucru. Nu știu să explic care este motivul, dar cel mai probabil are legătură cu faptul că este o experiență personală. 

Dar poveștile altora?

Da, evident că sunt înduioșat de majoritatea poveștilor pe care le aud sau le întâlnesc pe la spital pentru că aici am tendința de a îmi lăsa latura empatică să își facă prezența. Au fost multe povești care  m-au emoționat, dar în continuare aleg să cred că fiecare dintre noi a venit pe acest pământ cu o misiune.

Ce ai învățat de la viață până la anii tăi? Ce lecții ți-ai extras pentru suflet?

Să iubesc și să apreciez mai mult persoanele din jurul meu deoarece viața ba e lungă, ba e doar o clipă. 

Ce vorbești cu tine noaptea, înainte să pui capul pe pernă și să adormi?

Mă rog la Dumnezeu indiferent cum este ziua, că e bună sau e rea. Mereu am fost și sunt recunoscător pentru tot și doresc binele la toată lumea indiferent dacă unii din noi uită, uneori, să fie oameni.