Actrița Cătălina Mihai și fascinația pentru vârsta de 27 de ani: „Cine spune că iubirea, cu timpul, se face mai mică, minte”
Cătălina Mihai a terminat UNATC în 2019, iar primul rol important a fost în filmul Heidi pentru care a primit două nominalizări la Premiile Gopo 2020 – pentru cea mai bună actriță și pentru tânără speranță, pe ultimul dintre acestea câștigându-l. Acum o vedem în multe proiecte – unele pe scenă, la Metropolis, la Comedie, la TNB și la Bulandra, altele pe micul ecran, la Pro TV.
În curând o să împlinească 28 de ani și abia așteaptă să sărbătorească à la grande pentru a depășit vârsta de 27 de ani, una care o fascinează, o inspiră, dar o și obsedează. Așa cum o face și muzica lui Janis Joplin. La 27 de ani s-a căsătorit cu Alex Bogdan, omul despre care spune este exact acel „cineva care să-mi cânte-n piept cele mai frumoase solo-uri”. Cătălina Mihai a crescut în iubire, într-o familie în care s-au făcut declarații de dragoste, s-a vorbit deschis despre sentimente și în care „ai mei, după atâția ani, pare că sunt mai îndrăgostiți și mai puștani ca niciodată”.
Dar cum arată viața unui artist precum Cătălina Mihai? Ce spune despre relația cu Alex Bogdan, omul cu care împarte, nu de puține ori, scena? Și de ce spune că i-ar „plăcea să nu fim betegiți de impostură și prostie, mi-ar plăcea să nu existe răutate în noi”? Aflați din interviul de mai jos:
Ai deschis, într-o postare de pe Instagram, cutia de amintiri cu tatăl tău. Și ai povestit cum te-a făcut să scrii, la douășapte de ani, în Club27, că „iubirea se traduce așa: într-o zi ai să-ntâlnești un om și o să-l iubești atât de tare că o să ai senzația că-ți cântă John Bonham la tobe-n piept, solo-ul de la Moby Dick”. Cum vezi acum iubirea?
La fel. Pe cuvânt. E cum zice personajul Arti din piesa mea: când știi că ea e, îți face inima bum-bum. Am trăit în iubire, în sânul unei familii în care s-a vorbit despre. S-au spus povești, s-au compus cântece, s-au spus te iubesc-uri după șprițuri lungi de vin. Ai mei, după atâția ani, pare că sunt mai îndrăgostiți și mai puștani ca niciodată. Asta e dragostea în care cred și găsindu-l pe Alex, am găsit pe cineva care să-mi cânte-n piept cele mai frumoase solo-uri. Și cine spune că iubirea, cu timpul, se face mai mică, minte. Sau n-a întâlnit omul potrivit. Mie mi se pare că se face tot mai mare și mai încăpătoare. Deci da, iubirea e subiect și-un sentiment inepuizabil care cred că stă la baza tuturor lucrurilor.
Cătălina Mihai: „Cine spune că iubirea, cu timpul, se face mai mică, minte. Sau n-a întâlnit omul potrivit. Mie mi se pare că se face tot mai mare și mai încăpătoare”
„Bebelușii cică n-au amintiri. Și totuși cum se face că-mi amintesc chestii din burta mamei? De exemplu, știu că inima lui mami bătea pe ritm de ACDC”… aceasta este descrierea pentru spectacolul Club27, pe care îl putem vedea la Teatrul Metropolis. Povestește-ne puțin despre acest spectacol…
Noi i-am spus Club 27 sau anatomia dorului. E o poveste pe ritmuri de Janis Joplin, în care trecutul se dilată a amintire. E un spectacol nostalgic. E pentru cei care-au pierdut pe cineva. E pentru cei cărora le e dor de cineva pe care nu-l mai pot suna. E despre relația dintre părinți, despre prietenie, despre alegeri, despre ratare. E despre gap-ul dintre generația părinților mei și generația mea, cei care ne confruntăm cu anxietate și atacuri de panică. E despre curaj.
Acțiunea are loc într-un bar care se numește club27. Janis (personajul principal), tocmai a închis barul și vrea să bea o bere pentru că împlinește 27 de ani, aniversare care coincide cu comemorarea unui an de la moartea tatălui ei. Doar că-n cârciumă intră Arti – prietenul ei cel mai bun din copilărie și, de acolo, lucrurile iau o turnură neașteptată.
Citește și: De la „Dumnezeul de a doua zi”, la „Las Fierbinți”. Cum arată viața actriței Mirela Oprișor: „n-am avut numai noroc. Au fost ani de muncă, de chin, de frustrare”
Ce te-a făcut să scrii Club27?
Obsesia mea pentru artiștii care au murit la 27 de ani. Faptul că anul ăsta eu am împlinit 27 de ani. Că-s fană înfocată a lui Janis Joplin. Că-mi place muzica al naibii de tare. Că am vrut să-nțeleg puțin mai mult de unde vine frica mea pentru această vârstă. Am scris-o și-n amintirea unor oameni care au plecat prea devreme din viața mea și cărora le-o dedic. Am scris-o dintr-un dor cu care n-am mai știut ce să fac și atunci l-am scris. Și asta a ieșit.
Spectacolul este regizat de Alex Bogdan. Cum este să lucrezi cu soțul tău?
Nu e prima dată când lucrăm. Am făcut împreună și PAM, la Teatrul de Comedie, am lucrat și ca actori, parteneri de scenă împreună. Și-n ambele ipostaze a fost o plăcere uriașă, un entuziasm foarte mare, dar ca regizor, rămâne omul meu preferat din lume, care m-a văzut jucând în tot, mă cunoaște atât de bine, încât știe cum să mă ghideze, cum să-mi dea libertate, cum să creștem împreună și-n viața personală, dar și-n cea profesională.
Cătălina Mihai despre relația cu Alex Bogdan: „dac-aș scrie despre dragostea de tine aș scrie despre recunoștință”
Povestește-ne, te rog, puțin despre relația voastră. Anul trecut v-ați și căsătorit 😊
O să răspund la întrebarea asta cu un text pe care l-am scris nu cu foarte mult timp în urmă: Despre dragostea mea pentru un om sunt aproape incapabilă să scriu o pagină, uneori. Alteori, aș scrie sute, mii de cuvinte. De cele mai multe ori le-aș tăcea, pentru că-i prea a noastră, prea se-ntâmplă între apusuri, între plimbări, în bucătării, în camere de hotel, în spital, la cimitir, la bunicii mei, printre post-it-uri amestecate în propoziții scurte de genul să nu uiți să iei lapte și mi-e dor de tine, prea e lipsită de extravaganță și pompoșenie, prea e simplă și întreagă, prea e atât de liniștită încât îmi spun că despre liniște nu scrii, ai cum s-o faci. Și totuși, dac-aș scrie despre dragostea de tine aș scrie despre recunoștință. Dar ăsta e deja un alt capitol. Citiți mai mult aici.
V-ați căsătorit chiar de ziua ta. Și ai scris atunci că „Ziua nunții a și coincis cu ziua ei de naștere: „La 27 de ani m-am luat de mână cu Alex și ne-am dus să ne-nsurăm, casătorim, mărit(ăm), cum s-o zice, și asta-i suficient cât să nu uit niciodată, peste ani, ce făceam io când am împlinit 27. Când eram mică, 19 iunie mi se părea o zi nașpa să te fi născut, că școala se termina pe 15 și toți copiii plecau care-ncotro la bunici, Năvodari, Mamaia, la bulgari sau mai știu eu unde, oricum, nimeni nu rămânea ca să vină la ziua mea să mâncăm pizza și să bem suc cu paiu, așa că an de an, trebuia să-mi fac ziua cu familia, ce plictisitor, cum ar veni”. Cum crezi că o să fie de acum ziua ta de naștere?
O să mă-mbăt că împlinesc 28 de ani și-am scăpat cu bine de vârsta de 27! 😊 Și sper ca de ziua mea să joc CLUB 27.
Ce nu știe nimeni despre relația ta cu Alex Bogdan?
Păi dacă nu știe nimeni, de ce aș zice aici? 😊 Că mâncarea noastră preferată e cartofi prăjiți cu pipote și-un kil de sos cu usturoi.
Dar despre tine? Ce nu ai spus nimănui, niciodată?
Nu e ceva ce să nu știe despre mine măcar un om, adică mama. Nu știu. Cum să răspund la întrebarea asta? Nici măcar nu cred să am un secret atât de mare. Că am trac la cântat, na. Sunt terorizată să cânt în public. Lucru care se va întâmpla în Club 27. Am emoții!
Ai absolvit UNATC în 2019, iar tău primul rol important a fost în filmul Heidi. Rol pentru care ai primit două nominalizări la Premiile Gopo 2020 – pentru cea mai bună actriță și pentru tânără speranță, pe ultimul dintre acestea câștigându-l. Cât de important a fost acest moment pentru tine?
A fost un moment despre recunoștință. A fost neașteptat și binevenit. A fost ca o încununare a muncii mele. A fost cu multă, multă, multă, bucurie. N-am visat niciodată, conștient, premii, sau tipul ăsta de validări. Dar când se întâmplă, e minunat.
Cum îți vedeai cariera după acest moment și cât din această vizualizare s-a împlinit?
Speram să fac mai mult film. Nu s-a întâmplat (hahaha) Dar e ok. Va veni și vremea aia.
Cătălina Mihai: „Iubirea, ea singură, n-ajunge, fără comunicare, fără muncă, fără un efort susținut al micilor detalii prin care ne-o dovedim, ne-o arătăm, ne-o spunem, din când în când”
Pe lângă Club27, te mai putem vedea tot la Teatrul Metropolis și în spectacolul Balena. Povestește-ne puțin despre el…
Nici nu știu despre ce e 𝒃𝒂𝒍𝒆𝒏𝒂. probabil e despre cum uneori, iubirea, ea singură, n-ajunge, fără comunicare, fără muncă, fără un efort susținut al micilor detalii prin care ne-o dovedim, ne-o arătăm, ne-o spunem, din când în când. Poate că-i despre disfuncționalitatea unor oameni separat și împreună. Disfuncționalitea într-o familie, într-o prietenie, într-o relație de cuplu, într-o relație tată-fiică, sau uneori, între un om cu el însuși, care nu mai are forță s-ajungă la binele dinăuntru lui, ș-atunci dă pe-afară, se ascunde pe după vicii, se refugiază în muncă, se-aleargă șleampăt către un bine pe care corpul l-a uitat de mult. Nici nu știu despre ce e 𝒃𝒂𝒍𝒆𝒏𝒂, e despre foarte multă iubire care n-a mai știut să fie trăită.
Iar spectacolul e așa, un fel de maraton emoțional, în care cinci oameni, timp de două ore, se-aleargă pe ei înșiși, ca să primească sau s-apuce să ofere, măcar un strop de dragoste din milioanele de stropi de care suntem capabili, dar uneori, uităm.
„Ai observat vreodată că oamenii nu pot să rămână indiferenți? Ce specie extraordinară” – spectacolul Balena. Cum vezi tu omul? Crezi că este o specie extraordinară?
Sigur că da. Mi-ar plăcea să ne canalizăm uneori, mai des, măreția de-a fi parte a acestei specii, în lucruri care să conteze. Mi-ar plăcea să nu fim betegiți de impostură și prostie, mi-ar plăcea să nu existe răutate în noi, nici invidie sau alte sentimente din această categorie, mi-ar plăcea să dau pe mut capacitatea țățească de-a ne manifesta și de ne-a urî unii pe alții, de-a ne bălăcări la fiece colț de Facebook, într-o lume care oricum e dată cu fundul în sus, dar dincolo de toate aceste lucruri firești, cred că omul este o specie extraodinară.
Citește și: Silvana Negruțiu: „Am copilărit în anii ’90, și la mine în oraș era o cofetărie lângă cinematograf, am și eu doi părinți care nu au avut o viață prea ușoară și un frate în umbra căruia am trăit câțiva ani”. Cum ajunge o fată timidă să joace pe scenele de la Bulandra, Metropolis, Replika sau Apollo111
Cătălina, în ce spectacole / proiecte putem să te vedem acum?
Păi să le luăm pe rând. Club 27 și Balena la Metropolis, PAM, Hello Ceaușescu și Visul unei nopți de vară la Comedie. Casa de la țară și Tango la TNB. Curând, din aprilie, Cum vă place la Bulandra. Scara B la Pro TV și pe Voyo. 😊
Și ce ne pregătești pentru viitor?
Lucrez la trei proiecte acum, Visul unei nopți de vară, Club 27 și Cum vă place. Deocamdată n-am timp să-mi fac alte planuri. În afară de faptul că vreau să m-apuc să scriu următoarea piesă.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
