„Am învățat că a face un om bine nu înseamnă un anume tratament, ci un drum pe care acel om îl are de făcut, iar noi trebuie să fim ghizi”. Cum a reușit doctorul Rareș Nechifor să ajute mii de femei din toată lumea să-și recâștige fertilitatea pierdută

Dr. Rareș Nechifor este medicul român cu cea mai mare experiență la nivel european în terapia fibromului uterin prin embolizare, este medic primar radiologie intervențională, cu peste 20 de ani de experiență, unul dintre pionierii radiologiei intervenționale din România și membru fondator al Societății Române de Neuroradiologie și Radiologie Intervențională din România (2009). 

Cu peste 10,000 de intervenții endovasculare realizate prin proceduri minin-invazive, non-chirurgicale de Radiologie Intervențională, considerată a fi „chirurgia” viitorului, dintre care 8,000 de intervenții de embolizare a fibromului uterin, dr. Rareș Nechifor este un reper profesional internațional și formator a peste 300 de radiologi intervenționiști din 27 de țări ale lumii. Dar de unde a venit pasiunea sa pentru medicină? Cum a ajuns să profeseze în Franța? Și care a fost primul caz din cariera sa?

Înainte de a vorbi despre fibromul uterin, puteți să ne explicați ce este radiologia intervențională. În ce constă aceasta şi care este rolul ei?

Radiologia intervențională este una dintre cele mai noi ramuri ale medicinei. Rolul radiologiei intervenționale este acela de a completa, pentru multe afecțiuni, golul existent între tratamentul medicamentos și cel chirurgical. De multe ori medicul spune pacientului „ia aceste pastile și să sperăm că vor fi eficiente. În caz contrar soluția este una chirurgicală si va trebui să-ți asumi riscurile asociate. Altfel nu se poate!”. Noi venim și spunem: „Ba da, se poate!”. 

Dacă tratamentul medicamentos nu este eficient, intervenția chirurgicală nu este absolut obligatorie! 

În foarte multe cazuri, dacă intervenim la timp, tratamentul poate consta într-o soluție minim invazivă ce aparține radiologiei intervenționale. 

Cum facem asta? 

Tehnologia actuală ne permite, fără durere, fără anestezie și fără incizii, sa călătorim prin interiorul vaselor de sânge în întregul corp și astfel putem trata diferite afecțiuni care altfel ar necesita intervenții chirurgicale, uneori ample, care pot fi riscante. Sunt peste 120 de afecțiuni ce se pot trata prin proceduri de radiologie intervențională, iar numărul lor crește în fiecare an odată cu evoluția acestei specialitați.

Când și cum v-ați dat seama că vreți să deveniți medic? Și cum ați ajuns să practicați această ramură a Medicinii?

De mic mi-am dorit să fiu medic, impresionat fiind de unchiul meu din Cluj. Credeam că voi face medicină generală pentru că nu voiam să fiu un doctor ce repară doar inimi sau creier sau picioare. 

Credeam și cred în continuare că omul este o ființă unitară pe care trebuie să o înțelegem, să o respectăm și să o tratăm unitar. Când eram student, am realizat că medicina generală este frumoasă, dar prea puțin pentru mine. Fascinat fiind de complexitatea corpului uman, mi-am dorit să devin radiolog, astfel încât prin diferitele metode imagistice să pot explora această complexitate. 

În ultimul an de rezidențiat în radiologie, profesorul Popescu, șeful meu de la Spitalul Universitar, m-a întrebat dacă vreau să învăț radiologie intervențională. Acum 20 de ani radiologia intervențională era la început și aproape nu exista în România. Am spus „DA” fără să clipesc cu toate că nu știam foarte multe despre ea. A fost însă dragoste la prima vedere. 

Am descoperit cu mare surprindere că eu, ca radiolog, pot nu numai să identific anumite afecțiuni, ci și să le tratez prin soluții minunate, moderne, ce nu fac rău, ce nu sunt prea invazive. Și astfel am ajuns să tratez întregul corp uman, mi-am împlinit visul din copilărie.

Ați lucrat atât în România, cât și în Franța. Cum ați ajuns acolo? 

Am fost la Paris în cel mai mare spital din Franța pentru a învăța radiologie intervențională. A fost o experiență extraordinară cu atât mai mult cu cât veneam dintr-un sistem sanitar ce suferea de multe lipsuri. 

Acolo am învățat multe, dar mai ales că în medicină compromisul este periculos și inacceptabil. Rigoarea medicală, pregătirea de calitate și efortul susținut în a ajuta pacientul este tot ceea ce contează. Așa că am învățat și am muncit din greu.

Și de ce v-ați întors în țară? 

Pentru că, așa cum am învățat, nu am acceptat compromisul! Profesorul Shiraz, șeful departamentului de neuroradiologie intervențională mi-a propus să rămân la Paris și să lucrez cu el. Dar cum să fac asta când eu ardeam de nerăbdare să vin acasă pentru a face intervenții noi pe care nimeni în România nu le făcea la acea vreme și de care mulți, foarte mulți români aveau nevoie? Și a fost o alegere bună! 

După mine și alți colegi au plecat în Franța la pregătire. Unii s-au întors, alții nu. Împreună, noi, cei din țară, am reușit să construim o comunitate încă mică, dar entuziastă, puternică și pasionată de meseria pe care au ales-o, aceea de radiolog intervenționist. 

În plus, este un domeniu care unește țările de pretutindeni, nu ne lasă „să stăm locului”, ni se întâmplă foarte des să mergem în lume pentru a iniția alți medici în radiologia intervențională, dar și să primim aici medici pentru a fi trainuiți. De exemplu, am fost în Irak, în Trinidad Tobago să fac emolizări și să-i învăț pe medicii de acolo. Am lucrat și inițiat medici radiologi intervenționiști și în Africa de Sud, în spitalul în care s-a făcut primul transplant de cord din lume. Iar la noi, în București au venit în practică și perfecționare medici din Australia, Brazilia, Pakistan și toată Europa. 

Cel mai emoționant a fost să merg în Irak. E o poveste frumoasă. Un medic tânăr din Bagdad mi-a scris la un moment dat că este radiolog și își dorește foarte mult să învețe radiologie intervențională, că nimeni din țara lui nu face acest lucru (asta mi-a amintit de mine acum 20 de ani) și că mă roagă să-l primesc la un stagiu de pregătire. L-am primit cu bucurie și a stat în București două luni. A învățat mult și s-a întors hotărât în țara lui. Câteva luni i-a luat să organizeze totul acolo: echipamente, materiale, selecția pacienților etc. Când a venit momentul să facă primele intervenții mi-a scris „Rareș, sunt nerăbdător, dar tare aș vrea să fii alături de mine. Nu vrei să vii aici pentru primele cazuri?”. Nu era visul meu să merg în Bagdad… dar entuziasmul lui m-a convins. Am stat în Bagdad o săptămână, am operat noaptea, am trecut prin filtre în care câte 3-4 mitraliere erau ațintite asupra noastră și am văzut o țară în mare suferință. Și m-am bucurat că cineva dintre ai lor se luptă să-și poată ajuta semenii și cu atât mai mult m-am bucurat că și eu, cu ani în urmă, am ales să mă întorc în țara mea și să încerc să fac ceva aici. 

Dr. Rareș Nechifor: „Am învățat că cel mai important este să asculți omul din fața ta și să înțelegi pentru ce îți cere ajutorul”

Ați ajuns astăzi la 8,000 de embolizări de fibrom uterin realizate cu succes, un record pe plan mondial. Dar vă mai amintiți primul caz? 

Sigur că da! O fată tânără din Ploiești cu un fibrom mare de 9 cm ce o împiedica să rămână însărcinată. Acesta a fost primul nostru caz, acum 20 de ani. Și da, fata a devenit mamă! 

Care a fost cel mai dificil caz pe care l-ați avut până acum? 

Din punct de vedere tehnic o procedură medicală este dificilă atunci când îți atinge limitele de pregătire, de competență. Este momentul în care înveți și în care te dezvolți profesional. Îmi amintesc de o pacientă din Arad cu un fibrom de 40 cm. Tehnic a fost simplu și a fost un succes, un caz incredibil! Decizia de a accepta pacienta la embolizare a fost însă partea grea, foarte complicată. De fapt, pacienta a fost cea care s-a luptat și a convins în final întreaga echipă. 

Atunci am învățat că cel mai important este să asculți omul din fața ta și să înțelegi pentru ce îți cere ajutorul. Am învățat că a face un om bine nu înseamnă un anume tratament, ci un drum pe care acel om îl are de făcut, iar noi trebuie să fim ghizi. Pentru mine cazurile dificile sunt cazurile în care așteptările nu sunt formulate, drumul de parcurs nu este stabilit, încrederea și comunicarea nu sunt suficiente.

Dar cea mai emoționantă poveste? 

Fiecare pacient își are povestea lui. Fiecare pacient vine la medic cu încredere, își pune în mâinile acestuia sănătatea, viitorul. Îmi amintesc de un cuplu în care ambii parteneri erau infertili. Doamna avea un fibrom mare în cavitatea uterină ce o împiedica să rămân însărcinată, iar domnul avea un varicocel ce-i afecta serios fertilitatea. Șansele de a face un copil erau foarte mici, dar ei continuau să spere și să caute ajutor. Doamnei i-am făcut embolizare, iar soțului o procedură numită scleroterapia varicocelului. La aproape doi ani distanță au venit în cabinet fericiți cu un cadou, o icoană a Maicii Domnului. Doamna era însărcinată! Păstrez icoana cu drag, mă rog la ea și-i mulțumesc pentru credința ce nu a murit din sufletul oamenilor.

Citește și: Cum slăbești atunci când nu mai ai nicio soluție? De vorbă cu doctorul Șerban Vasile, medicul ce a operat mii de cazuri de cancer la Fundeni și care azi dă o mână de ajutor pacienților ce suferă de obezitate

De la primul caz, de la începutul anilor 2000, și până astăzi, dvs. împreună cu echipa cu care lucrați ați înregistrat inovații și premiere mondiale, recunoscute în toată lumea. Care sunt acestea? 

În primul rând este vorba despre abordul brahial. Tratăm fibroamele uterine, adenomioza uterină și adenoamele de prostată printr-o mică înțepătură la mâna stângă și nu la picior, așa cum se făcea în mod obișnuit. Această tehnică a făcut procedura mai simplă tehnic, a redus timpul intervenției, a crescut rata de succes procedural, a oferit pacienților un confort superior. Am tratat pentru prima oară în lume prin embolizare sarcinile ectopice tubare și am folosit un material emboligen resorbabil. Am standardizat procedurile astfel încât experiența acumulată să poată fi mai ușor transferată medicilor noi ce ni se alătură.

Cine sunt oamenii cu care lucrați? 

Lucrez cu oameni minunați, cu medici entuziaști ce vor să aducă medicina acolo unde trebuie să fie: să facă bine fără să facă rău, să pună pacientul în centru, să lucreze în echipe multidisciplinare, să ofere alternative terapeutice, să comunice eficient și să nu-și abandoneze pacienții. Acestea sunt valori esențiale. Sunt medici de familie, medici specialiști de diferite specialități și desigur medici de radiologie intervențională din întreaga țară.

Revenind la subiectul principal al discuției noastre, fibromul uterin, ce este acesta şi care sunt simptomele care ar trebui să ne trimită la medic?

Fibromul uterin este cea mai frecventă tumoră benignă de la nivelul uterului. Jumătate dintre femei au fibroame uterine. Sigur nu toate ajung să supere, să creeze probleme, însă atunci când ciclul devine abundent, când pacienta nu poate să rămână însărcinată, când volumul abdomenului crește cu senzația de urinare frecventă, de durere în burtă, de constipație sau balonare, atunci trebuie mers la medic. O ecografie de pelvis pune cu ușurință diagnosticul de fibrom uterin.

Care sunt cele mai frecvente cauze ale apariţiei fibroamelor uterine? 

Fibroamele au o cauză genetică, adică sunt moștenite. În peretele uterin, încă de la naștere, există grupuri mici de celule musculare uterine cu sensibilitate mult crescută la hormonii feminini. 

În cursul vieții femeii, există perioade de dezechilibru hormonal ce stimulează creșterea fibroamelor. Sarcina, premenopauza, stresul, alimentația incorectă, viață de cuplu dezechilibrată, toate acestea sunt cauze ce pot stimula creșterea fibroamelor.

Cât de bine informate sunt femeile din România referitor la acest subiect?

Fiecare pacient merge la medic cu încredere sau cel puțin cu speranța că va obține cel mai bun sfat și cel mai bun tratament pentru el. Din păcate, în realitate, nu se întâmplă întotdeauna acest lucru. Medicina modernă înseamnă diferite soluții terapeutice la aceeași problemă medicală. Prezentarea alternativelor terapeutice cu avantajele și dezavantajele fiecărei metode intră în sarcina medicilor. Nu putem cere pacienților să se informeze medical singuri, iar noi să ne abandonăm rolul de sfătuitori, de suport. 

Încă de acum 20 de ani am desfășurat campanii de informare și de educare a femeilor cu fibrom uterin. Este un efort continuu. Din fericire în ultimii ani tot mai mulți medici ginecologi ni s-au alăturat, în sensul că oferă pacientelor informații despre alternativele terapeutice ale fibromului uterin între care și embolizarea. 

În curând vom lansa o platformă online dedicată femeilor cu fibrom uterin. Va fi un loc minunat de informare și comunicare în care atât experiența medicilor, cât și a pacientelor ce au trecut prin diferite forme de tratament, va fi împărtășită femeilor ce încă sunt în căutarea unui răspuns la problema lor de sănătate.

Cât de bine cunosc medicii ginecologi aceste soluții pe care le propuneți dvs.? 

Procedura de embolizare a fibromului uterin nu mai este o procedură nouă, se practică în lume de peste 20 de ani. Din anul 2008, Societatea Americană de Ginecologie a inclus procedura de embolizare între procedurile de primă alegere în tratamentul fibromului uterin. Numeroase alte societăți similare din lume și în particular din Europa au inclus în ghidurile lor embolizarea. În aceste condiții teoretic toți medicii ginecologi cunosc procedura de embolizare. Există însă surprinzător de multă necunoaștere și un „folclor” medical ce este departe de realitate. 

Citește și: Andreea Romaniuc, doctorița ce a învins cancerul. Și povestea studenției unei mediciniste, pacientă în „Rețeaua citostaticelor”

Cât durează şi în ce constă mai exact procedura de embolizare uterină?

Procedura durează o jumătate de oră timp în care pacienta este trează și nu are niciun fel de durere. Există doar o mică înțepătură la nivelul brațului stâng. De la acel nivel navigăm prin interiorul vaselor de sânge cu un cateter (un tub fin cu diametrul de 1 mm) până la nivelul uterului. Acolo identificăm vasele de sânge ce hrănesc fibroamele și le închidem. Pare SF, însă este o practică medicală curentă pentru noi, este meseria noastră. Pacienta pleacă la salon cu un pansament la nivelul brațului, iar a doua zi se externează. 

Cât de dureroasă este? Și care este perioada de refacere de care avem nevoie? 

Procedura în sine nu este deloc dureroasă. După intervenție există însă un interval de două – trei ore în care fibroamele devascularizate produc o durere intensă la nivelul pelvisului, durere pe care însă o controlăm medicamentos. Administrarea corectă a medicației analgezice poate să facă din embolizare o procedură confortabilă.

Dr. Rareș Nechifor: „Gândiți-va ce se întâmplă cu o femeie care își dorește un copil, dar își pierde uterul? Ce se întâmplă cu o femeie ce nu se mai simte întreagă și care se teme că soțul o va respinge? Ce se întâmplă cu o femeie peste care vin brutal toate tulburările hormonale asociate?”

Care sunt riscurile unei intervenții de extirpare a uterului? 

Histerectomia este o procedură chirurgicală majoră ce nu este lipsită de riscuri și complicații. Unele sunt locale, anatomice și țin în mare măsură de experiența profesională a chirurgului, de atenția lui. 

Există însă o altă categorie de riscuri asupra cărora nu se spune pacienților mare lucru: 60% dintre femeile ce fac histerectomie dezvoltă depresie sau alte tulburări de relaționare. Nu numai corpul, dar și sufletul femeii are de suferit. Iar această suferință este greu de tratat. Gândiți-vă ce se întâmplă cu o femeie care își dorește un copil, dar își pierde uterul? Ce se întâmplă cu o femeie ce nu se mai simte întreagă și care se teme că soțul o va respinge? Ce se întâmplă cu o femeie peste care vin brutal toate tulburările hormonale asociate?

Ați lucrat atât în Franța, cât și în România. Cunoașteți, de asemenea, foarte bine ce se întâmplă peste ocean. Există vreo diferență între cum se raportează medicii, pacienții și sistemul în sine, față de embolizările uterine? 

Da, cunosc aceste aspecte. Există numeroase studii care au dovedit pe lângă eficiența medicală a procedurii și rentabilitatea economică, întrucât procedura necesită doar o zi de spitalizare, este lipsită de riscuri pentru complicații majore, iar recuperarea este rapidă. Sistemele de sănătate îmbrățișează procedura, însă există o rezistență la nivelul medicilor practicanți. 

Este rezistența oferită de soluțiile medicale vechi în fața celor noi, moderne, ce au tendința să le înlocuiască. Este de înțeles această rezistență, dar nu este de acceptat în primul rând din respect pentru pacient și pentru jurământul depus.

Citește și: Povestea unui învingător: doctorul Constantin Stan, zeul sânilor din România, și-a sacrificat familia, timpul, nopțile, somnul, energia pentru a împlini frumusețea femeii

Și, ultima întrebare, ce i-ați spune unei femei care tocmai a descoperit că are un fibrom uterin?

În primul rând că există o procedură nouă, că funcționează și că foarte probabil o poate ajuta să-și salveze uterul. Apoi că este o procedură simplă, fără anestezie și fără tăieturi ce durează o jumătate de oră, iar spitalizarea este de numai o zi. Recuperarea este de trei zile, iar după o săptămână nu mai există nicio restricție, se revine la programul obișnuit. Rezultatele se văd din prima lună și se instalează complet în 3-6 luni în funcție de mărimea fibroamelor. 

Procedura vă garantează că nu există recidivă după embolizare și tratează simultan toate fibroamele, indiferent de numărul lor. Sunt șanse mari ca prin embolizare să-și recâștige fertilitatea pierdută. Este o procedură prin care pacienta rămâne întreagă, rămâne femeie.