Amalia Năstase: „Chiar și eu, care am crescut în Rahova, cu o putere financiară redusă, chiar și eu am fost un copil privilegiat”

Amalia Năstase este femeie de afaceri dar și un activ militant pentru voluntariat și orice acțiune menită să facă lumea un loc mai bun. Amalia Năstase este președinta Fundației pentru copii Ronald McDonald, dar și amasador Salvați copiii, iar pentru Ana Călina este un adevărat mentor în zona de voluntariat dar și… mama celei mai bune prietene ale ei, Alessia.

Descoperă povestea Anei Călina, copilul care a strâns mii de euro pentru Spitalul „Grigore Alexandrescu” din București:

Povestește-mi despre relația Anei cu Amalia Năstase și de ce ar fi vorba de un soi de mentorat în acest sens?

Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Eu sunt prietenă cu Amalia de când eram amândouă însărcinate, eu cu Ana, ea cu Alessia. Practic, fetele noastre au crescut și copilărit împreună, au mers la aceeași școală până acum un an de zile și sunt cele mai bune prietene. Și, fiind atât de aproape de Amalia, a fost foarte simplu și pentru Ana să audă în câte proiecte este angajată și întotdeauna a admirat-o pentru asta: indiferent ce avea de făcut, lăsa totul la o parte dacă o sunai la 3.00 dimineața că un copil are nevoie de ajutor.

E frumos să faci bine. Dar din păcate noi auzim mai mult la modul teoretic, în vreme ce la Amalia chiar se vede din practică. Nu ai cum să nu o admiri și acesta este și unul dintre motivele principale pentru care Ana o admiră foarte tare.

Amalia Năstase, femeie de afaceri: Eu, un om cu o copilărie fantastică, m-am întrebat ce anume m-a ajutat pe mine cel mai mult în viață și mi-am dat seama că m-au ajutat oamenii cărora le-am făcut bine. Nu pentru că mi-au mulțumit, ci pentru că m-au ajutat să cresc făcând bine.

Este singurul fel în care poți să crești.

Poți să te dezvolți pe lumea asta citind, învățând, având experiențe. Dar noi am venit pe acest Pământ să facem bine altora. Nu putem să ne facem bine doar nouă. Chiar și eu, care am crescut în Rahova, cu o putere financiară redusă, chiar și eu am fost un copil privilegiat: am avut ambii părinți, ei m-au iubit, am avut libertatea să fac ce voiam. Dar acesta este un privilegiu pe care nu toți copiii îl au. Exact acest lucru am încercat să îi învăț pe copiii mei, iar Ana pe care o știu din burtica mamei ei, a crescut o dată cu Alessia, fiica mea cea mare, sunt născute la o lună diferență.

Indiferent cât de privilegiați suntem în viață nu o să simțim că suntem împliniți dacă nu ajutăm oamenii care sunt mai puțin privilegiați decât noi. Satisfacția pe care o ai când știi că viața unui om s-a modificat datorită ție nu are egal, eu nu i l-am găsit.

Ana, cum te-a inspirat Amalia Năstase?

Ana Călina: O cunosc de când mă știu și tot timpul o văd implicată în multe cauze caritabile: pentru Salvați copiii, dar și pentru Fundația pentru copii Ronald McDonald. Îmi place faptul că alocă timp pentru a face voluntariat.

Amalia Năstase, femeie de afaceri: Copiii din ziua de azi învață Binele la școală. Noi nu am știut ce înseamnă să fii voluntar, fiindcă pentru noi asta venea forțat: mergeam la cartofi, dar asta nu era o plăcere, ci o obligație.

În școlile în care au învățat fetele noastre, fiind un spațiu cultural în care voluntariatul are tradiție, a fost mult mai ușor să afle că au niște cauze caritabile dintre care pot alege și au primit, practic, un cadru. Numai că fiind inițiativa școlii, parcă tot simți că nu ai făcut ceva.

Eu tot timpul am simțit că trebuie să învăț copiii, și pe Ana, și pe Alessia, copiii cu care eu am interacționat foarte des, că există o lume mult mai mare care are nevoie de ajutor. Că ei se pot implica, fără să se bazeze pe părinți și pot schimba lumea ei înșiși.

Ana, timp de două săptămâni, în loc să mergi la mare, vei sta cu copiii și îi vei învăța matematică și engleză. De ce o faci?

Ana Călina: Îmi imaginez cât de greu a fost pentru acești copii care nu au acces la tehnologie să continue să învețe în toată perioada de carantină, când școala s-a oprit complet.

Școala online este mult mai grea decât cea față în față, iar dacă mie mi-a fost greu să rămân conectată cu colegii din Anglia și să particip la cursuri, pentru că am avut acces la un laptop, îmi imaginez că pentru ei a fost de o mie de ori mai greu, să nu aibă acces la niciun profosor, să fie nevoiți să învețe singuri din cărți sau să aleagă să nu facă nimic și să piardă 3 luni de școală.

Amalia Năstase, femeie de afaceri: Cred că asta este cea mai valoroasă experiență, când știi sigur și singur că ai făcut ceva. Tu, cu cunoștințele pe care le-ai acumulat în școală, fără să câștigi bani de nicăieri, poți să ajuți alt copil care a fost mult mai puțin norocos decât tine, ai ajutat un copil să-și pornească viața în mod normal.

Peste mulți ani te poți întâlni cu un adult care îți spune: „știi, eu am o familie astăzi și o pot întreține pentru că tu m-ai învățat să citesc. Cum ai putea echivala această experiență? Iar eu mă întâlnesc acum cu copii, pe ai căror părinți i-am ajutat și care-mi spun că acum 15 ani, datorită mie nu știu ce s-a întâmplat în viața lor. Nu poți cumpăra acest sentiment cu nimic în lume.