Amintiri din copilărie, povești de dragoste și crâmpeie de soare și veselie din viața actriței Monica Bîrlădeanu: „Cred că pe la 19 ani, când un fotograf mi-a propus să pozez pentru o linie de pijamale, am devenit conștientă că oamenii mă consideră frumușică”

Era un lucru nou, angoasant într-un fel și care te făcea să simți foarte greșit că valorezi mai mult decât altul. 

Povestește-mi cum ai luat decizia de a pleca în America? Cu ce visuri ai pornit acolo și ce ai găsit în schimb?

N-a fost nici asta o decizie, ci un lucru care a venit natural pe măsură ce începeam să studiez acolo și îmi plantam rădăcinile. Adică nu am urmat parcursul cuiva care decide într-o zi să se mute, lichidează tot aici și pleacă fără un plan și fără să cunoască pe nimeni în altă țară. Mutarea mea definitivă (care s-a dovedit a fi, iată, temporară) s-a întâmplat în timp, în câțiva ani, de aceea nici nu a existat un vis a priori, ci unul care s-a format studiind actoria. 

Ți-ai pus vreodată problema că ai putea să nu reușești în cinematografie și televiziune? Ai avut un plan de back-up?

N-am gândit niciodată în termenii ăștia, de „reușită”. Mi se pare că asta pune o presiune care îți ia din libertate. Deși sunt un om foarte ambițios, nu funcționez pe targeturi carieristice. Nu urmăresc să „reușesc” nimic în punctul ăsta al vieții mele, ci să mă bucure mereu ce fac. „Reușita” e un concept impus de societate. Când se consideră că ai reușit? Când joci în filme? Ok, am jucat în 25. Se poate considera că am reușit? Nu știu… dar întrebarea cea mai importantă e: pentru cine contează asta? Că pentru mine nu.

Ce altă meserie crezi că ți s-ar fi potrivit?

Psiholog.

Dacă dai un search pe Google (eu așa am făcut, recunosc), afli că Monica Bîrlădeanu nu a avut noroc în dragoste. Cel puțin până ultima dată :). Tu ce spui?

…că nu mă googlesc niciodată și că respect părerile oamenilor. Doar că reperele altora vis-a-vis de norocul în dragoste, așa cum îl definesc ei, nu-mi afectează cu nimic viața sau alegerile și deci nu mă simt tentată să dezvălui nimic din viața mea personală, pe care simt s-o păstrez privată.

Cred că fiecare dintre noi am văzut la un moment dat un film ce ni s-a părut că spune povestea vieții noastre. Al tău care ar fi?