Anca Ciliac, femeia care traduce terapeutic, prin dans Parkinsonul și Alzheimerul

A fost orașul tău natal suficient de pregătit pentru un om creativ ca Anca?

Și da și nu. Am simțit încă de copil că locul meu nu era niciunde. Oricum, nu acolo. Și-atunci citeam și-mi cream în imaginația mea locul perfect. Ușor, ușor, mi-am dat seama că locul meu este acolo unde sunt eu și nu trebuie neapărat să existe, mi-l fac singură. Poate de aceea am ales mereu căile mai puțin bătătorite, poate mai grele, am făcut pionierat cu multe din activitățile și chiar meseriile mele.

Anca Ciliac: „Fiind un copil fericit în lumea mea de poveste, am căutat cumva și ca adult să <conserv> acea perioadă”

Cum ai ajuns în Iași?

La Iași am ajuns ca orice copil din provincie, în momentul în care mi-am dorit să urmez o facultate. A fost singura opțiune la acel moment și chiar dacă au mai fost momente în care am vrut să plec spre alte zări, iată-mă încă, aici.

Îmi amintesc că ai spus la un moment dat că intenționai să faci o schimbare geografică în viața ta, dar și profesională. Oscilai între Cluj și București. De ce ai rămas în Iași?

Motivația de a pleca atunci era de fapt fuga de o anumită realitate. Am înțeles foarte repede, din fericire, că nu locul trebuia schimbat, ci eu trebuia să fac anumite schimbări cu și în mine. Pe de altă parte cred că nici nu am avut suficient curaj la momentul respectiv și de aceea am și găsit motive să n-o fac.

Vorbește-mi despre copiii care au ajuns sub umbrela ta magică?

Fiind un copil fericit în lumea mea de poveste, am căutat cumva și ca adult să „conserv” acea perioadă, dar într-un fel în care adultul de astăzi să fie perfect integrat. Împreună cu sora mea aveam un vis încă de când eram foarte micuțe, acela de a avea un loc în care copiii, dar și bunicii să fie fericiți. Așa s-a născut Happy Life Center, centrul nostru educațional, unde s-a materializat mare parte din ce visam noi în copilărie. În peste 13 ani, am lucrat cu sute de copii, tipici sau cu nevoi speciale, multe din activitățile propuse fiind foarte noi și puțin cunoscute la acea vreme (art terapie, dramaterapie, dansterapie, public speaking etc)

Ce vezi frumos în oameni?

Văd frumos în oameni ceea ce văd în primul rând în mine.

Ai alți ochi, mi se pare.

Din ce aluat este făcută Anca, mama unui singur copil, dar susținătoarea altor câteva mii?

Cred că mamele sunt de mai multe feluri, iar eu înainte de a da naștere unui copil, băiețelului meu Casian, am fost „mamă în suflet” pentru fiecare copil pe care am ajuns să-l iubesc, să-l ocrotesc, să-l îngrijesc. De multe ori mă minunam de ceea ce simțeam și mă întrebam: ”Dacă pentru un copil care nu este al meu simt așa, oare cum o fi când voi avea unul?” Și am aflat cum este! Am aflat că iubirea sporește și se înmulțește și că-n sufletul meu este mereu loc de „prea-plin”!

Anca Ciliac: „Momentul cel mai așteptat de Crăciun, cel puțin de mine, era acela când bunicul începea să recite poezii și să cânte romanțe și tangouri”