Andreea Alexandru, femeia care a lăsat Bucureștiul pentru „un cal de la Letea” ce a făcut-o să descopere sensul iubirii, al toxicității relațiilor și al femeii Alpha și a învățat-o să renască

Andreea Alexandru: „Perla era un soi de cal de la Letea, sălbatic, aparent imposibil de înșeuat, dar de o frumusețe aparte”

Mulțumesc pentru încredere! O viață cu ups and downs! Ce ai luat frumos din tot?

Am avut multe cumpene în viață și nu rareori, mi-au trebuit ani să înțeleg lecțiile și apoi alți ani să le accept. Am învățat că nu sunt ceea ce am, pentru că știu cum e să nu mai ai nimic peste noapte. Am învățat că nu sunt ceea ce cred alții despre mine, pentru că orice lucru are două fețe și există 365 de nuanțe de gri. Învăț încă faptul că cea mai mare putere este de fapt vulnerabilitatea. Am înțeles că sunt continuu suma propriilor alegeri și că este bine să-mi asum asta. Cred cu tărie în ideea de dream big. Deci, fiecare cumpănă s-a dovedit ulterior o treaptă.

Haide să vorbim despre culori, dacă ai amintit de gri. Care e este culoarea ta preferată?

Culoarea mea a fost și este negru, o nonculoare nu? Oamenii care iubesc negrul au cele mai colorate minți. Crede-mă, mi s-a dovedit de atâtea ori.

Am înțeles despre plăcerea de a călători pe care ai continuat-o cu agenția de turism, apoi ideea de a fi medic veterinar și disponibilitatea emoțională de a iubi pe cei din lumea celor care nu cuvântă, însă tu acum nu ești în București, ci în Moldova și faci altceva. Cum a apărut Perla?

Perla a fost pentru mine acel clișeu, dragoste la prima vedere. Am iubit-o de când am văzut-o. Era un soi de cal de la Letea, sălbatic, aparent imposibil de înșeuat, dar de o frumusețe aparte. În fine, când a apărut în viața mea, doar eu am văzut minunea de cal, că-n realitate perla era un cal fără picioare și vai mama lui, frumos dar în moarte clinică. Perla a fost momentul meu de shift. A fost momentul când mi-am rescris scara de valori. Aici mi-am găsit cele mai creative laturi, aici mi-am dat libertate tuturor ideilor.

Andreea Alexandru: „Am spălat vase în noaptea de Revelion, am curățat bude, am șters geamuri, am făcut curat, am citit manuale pentru aparatele medicale și n studii, de-ți pot face RMN la prima vedere”

Îmi aduc aminte prima mică nuntă din hotel. Nu aveam de nici unele, nimic din care să încropesc un decor. Hotelul era un soi de mărul Albei că zăpadă, adică frumos și luxos tare în exterior, și hiper găunos în interior și era toamnă, octombrie. Așa că am făcut o mică plimbare și am încropit un decor spectaculos din frunze, castane și iederă roșie agățătoare, am legat șervețele cu sfoară groasă. Au fost primele poze care au apărut cu wow pe Facebook. Am făcut job-ul tuturor din hotel. Am spălat vase în noaptea de Revelion, am curățat bude, am șters geamuri, am făcut curat, am citit manuale pentru aparatele medicale și n studii, de-ți pot face RMN la prima vedere. Am pictat mochete pentru că nu aveam bani să le înlocuiesc. Am făcut salina dintr-un vestiar și bazin salin dintr-un jacuzzi. Am strâns din dinți și mi-am simțit sângele în palme de atâtea ori. Am căzut și m-am ridicat de nenumărate ori, și mi-am continuat drumul, pentru că eu cred în acest big dream și știu că voi face din Perla o destinație de recuperare medicală de mare nume, un punct de referință.

Cea mai mare realizare la Perla a fost însă, să încep să aflu cine sunt și să-mi găsesc încet încet dharma. Perla m-a învățat să cresc oameni, să încerc măcar să nu mă mai plâng și să fiu recunoscătoare, să realizez că și dacă poți schimba destinul unui om este ceva enorm.

Ai lăsat capitala pentru ea…

Da, Perla a fost schimbarea drumului. Am lăsat București-ul și m-am mutat într-o găleată de pădure numită Slănic Moldova, un loc de o frumusețe și liniște aparte, pe care însă oamenii l-au uitat. Am avut suportul copilului meu, care deși avea doar 14 ani, mi-a susținut nebunia și s-a descurcat cât a putut mai bine singur.

Am căutat în oameni cele mai bune laturi ale lor, i-am învățat și pe ei să le descopere și i-am ajutat să crească. I-am încurajat să viseze, să vadă mai departe de valea în care stau.

Văd frumosul în lucruri și pot încropi lumi din evidențe pentru mine, care par aparent invizibile pentru ceilalți. Cred în ideea că oamenii pot evolua, că poți să le arăți și alte perspective și să-i faci să vădă și alte lumi.