Atunci când tăierile salariale din educație te provoacă să devii antreprenor - Mirela Ursu (Flying Colours): Principalul scop al educației este să-i înveți pe copii să gândească

Pentru Mirela Ursu pasiunea pentru predat a fost dintotdeauna. De mică se visa profesoară. Iar dorința ei a pornit dintr-o întâlnire cu destinul. Profesoara de engleză pe care o avea în gimnaziu i-a fost model, era blândă, cu o pronunție superbă, elegantă, luminoasă. Și din momentul acelei întâlniri a știut că vrea să fie profesoară, să ajute viitoarele generații să crească frumos.

Însă atunci când lucrurile s-au schimbat în sistemul de învățământ românesc și criza a adus cu sine tăieri salariale, Mirela Ursu a fost nevoită să facă o schimbare. Să aibă curajul de a lua o decizie și de a porni pe cont propriu. Așa a lansat centrul de limbă engleză Flying Colours care pregătește astăzi copiii, tinerii și adulții pentru viața reală, cea în care limba engleză este deja o aptitudine obligatorie.

Dar care este povestea sa? Cine este Mirela Ursu? Și de ce ar trebui să ne întâlnim cu Flying Colours? Aflăm în interviul de mai jos:

Cum a început povestea Flying Colours?

Totul a pornit din anul în care salariile din învățământ au fost reduse, când m-am întrebat ce stă în puterea mea, adică să schimb ceva în jurul meu. Acela a fost punctul de inflexiune care m-a provocat să mă gândesc ce vreau să realizez în viitor – la nivel personal, dar și la nivelul societății.

Astfel am pus bazele Centrului de limbă engleză Flying Colours, în care mi-am propus de la început ca obiectiv principal „calitatea” și nu „cantitatea”. Însuși numele brandului în traducere înseamnă „examene luate cu brio”.

Dar de unde a venit pasiunea pentru limba engleză?

Pasiunea pentru predat a fost dintotdeauna. De mică mă vedeam profesoară, iar pasiunea pentru engleză a început încă din gimnaziu, datorită profesoarei mele de engleză. Ea avea profilul profesorului de engleză ideal: blândă, cu o pronunție superbă, elegantă, luminoasă. Nu mi-o amintesc ridicând vocea, ci cel mult încruntându-se.

Cum arată sistemul de învățământ de la noi?

Grea întrebare! Prea teoretic, prea concentrat pe acumulare de cunoștințe și nu pe gândirea integrată.

Și cum ar trebui să îl schimbăm pentru a fi adaptat la nevoile copiilor din ziua de azi?

În primul rând să pornim de la noi, de la mentalitatea noastră și să ne dăm seama că acești copii au alt start în viață, cu asimilarea altui volum și nivel al informațiilor din mediul lor înconjurător. Totul trebuie să fie interactiv, iar faptul că unii părinți sau profesori îi catalogează ca nefiind cuminți sau că se plictisesc prea repede – asta trebuie să se înțeleagă – acești copii sunt peste media inteligenței generațiilor anterioare și gândesc critic!

Care este relația pe care, în mod tradițional, o au profesorii cu elevii lor și cum ar trebui ea schimbată?

Profesorii, în mod tradițional, vor să aibă în clasă copii care să stea „cuminți” și să răspundă doar când sunt întrebați. Personal, nu sunt adepta cumințeniei la ore, pentru mine o oră reușită este aceea în care copiii sau adolescenții răspund spontan, pun întrebări, își opresc profesorul ca să ceară detalii, sunt curioși. Aceasta este o oră în care se întâmplă lucruri, iar lucrurile se întâmplă exact atunci când nu este liniște deplină.

Ce înseamnă un bun profesor?

În viziunea mea, profesorii buni sunt cei pe care îi avem în centrul nostru de limba engleză – profesori care apreciază interacțiunea, vor întrebări, vor dialog. Nu sunt speriați că li se pun prea multe întrebări și au mereu capacitatea de a se adapta fiecărui cursant. Autoritatea vine atunci când ești un mentor adevărat, iar copiii simt asta instant.

Mirela Ursu: Principalul scop al educației este să-i înveți pe copii să gândească – critic, logic, analitic, sintetic etc. Să dezvolți inteligența fără a uita de valorile care-i conduc în viață, înseamnă de fapt că ai reușit. Și poți avea satisfacția unui modest creator de personalități.

De ce ai ales acest drum al antreprenoriatului?

Poate părea ușor desuet, dar cred în schimbare pe verticală, de jos în sus, în sensul să ne întrebăm ce putem face mai bine, din poziția în care suntem și să acționăm în consecință. Am pornit acest business cu entuziasm și încredere în ceea ce pot să ofer ca antreprenor, profesor și mentor, am vrut să vad dacă pot mai mult. Să îmi demonstrez că și în Romania se pot crea lucruri bune. Auzeam de prea multe ori: „în România asta nu poți realiza nimic”, totul e „deja luat” sau „țara e frumoasă, păcat că este locuită”.

Cât de greu este să fii antreprenor în România?

Nu pot face comparație cu alte țări. Pot doar să spun din punct de vedere personal că nu este un drum foarte ușor. Trebuie să fii echipat de la mama natură cu putere foarte mare de muncă, atenție la detalii și viziune. Să poți cuprinde întregul și în același timp să ai curajul să delegi, să ai încredere în echipa pe care ai format-o și o ai alături. În fapt, nu cred că este mai greu sau mai ușor comparativ cu alte țări.

În acest moment ești parte dintr-un start-up foarte solicitant, cum arată o zi din viața ta?

Bună întrebare. Agitată și solicitantă. Întâlniri, decizii, dialog, zâmbet. 

Ce nu uiți niciodată să faci dimineața?

Să le urez celor doi oameni cei mai importanți din viața mea – soțul și fiul, gândurile mele cele mai bune pentru ziua pe care o vor avea.

Apoi încep ziua și la centru, unde dimineața începe cu un zâmbet și cu o scurtă ședință cu colegii mei și o cafea bună, iar de cele mai multe ori lucrul se termină spre seară. Toată atmosfera ne reprezintă, cei care ne trec pragul simt vibe-ul pozitiv și faptul că aici este viața noastră.

Care este primul lucru pe care îl faci seara când ajungi acasă?

Seara de obicei nu am o oră fixă de ajuns acasă, programul meu este în funcție de business, pot avea evenimente sau întâlniri. 

Astăzi muncești să-ți transformi afacerea într-un succes, dar ce voiai să te faci când erai mică?

Să fiu profesoară. Dintotdeauna m-am văzut în mijlocul copiilor. Așa că sunt norocoasă să conduc un business-hobby.

Care a fost materia preferată în școală?

Engleza. Apoi urma matematica.

Dar profesorul cel mai special?

Profesoara de limba engleză din gimnaziu, care de fapt, fără să aibă vreo intenție, mi-a influențat în mod categoric toată viața.

Dacă ai putea să schimbi o alegere pe care ai făcut-o din traseul profesional pe care l-ai avut, care ar fi aceea?

Nu aș schimba absolut nimic. Îmi dau seama că fiecare alegere din trecut m-a condus către ce sunt acum aici și este exact ce mi-am dorit mereu. Cea mai mare bucurie a mea este să fiu lângă copiii și tinerii cu care lucrez. Ei mă încarcă cu energia de a face lucruri extraordinare. Cred în autentic, în perseverență și bun simț. Și mai cred că oamenii se definesc prin deciziile pe care le iau.

Care a fost cea mai importantă decizie pe care ai luat-o în viață?

Să fiu mamă.

Lăsând puțin în spate munca, ce îți place să faci în timpul liber?

Să fiu alături de familia mea, de soțul și fiul meu, să petrec cât mai mult timp cu ei. Să merg la petreceri cu prietenii, să călătoresc. Lucruri care te inspiră și îți aduc energie bună. 

Unde a fost cea mai faină vacanță pe care ai avut-o până acum?

Toate vacanțele sunt frumoase. Când prindem un pic de timp liber, plecăm și vizităm cât mai mule locuri în țară și în străinătate. Avem pe listă locuri pe care să le vizităm, pentru o întreagă viață.

Cum a renunțat o profesoară de matematică la catedră pentru scenă? Talentul față în față cu sacrificiul: Teodora Enache, una dintre cele mai mari artiste de jazz din România

Recomandă-ne o carte …

Start With Why a lui Simon Sinek sau Siddhartha a lui Hermann Hesse. Sau cel puțin aceste cărți au venit în viața mea la momentul la care au avut un impact major.

Și un film sau un serial:

Ender’s Game – despre Leadership. Este și carte. Mi le-a recomandat soțul meu.

Care este cea mai mare frică a ta?

Să nu greșesc. Perfecționismul îmi este și prieten și dușman. Am căpătat această teamă în școală și mă străduiesc să nu o duc mai departe celor din jurul meu.

Dar cea mai mare realizare?

Sunt mândră de acest business, Flying Colours, pentru că mă reprezintă.

Și cea mai mare dorință?

Să transmit celor din jurul meu că pun suflet în tot ce fac.

Și, la final, spune-ne, de ce ar trebui să învățăm o limbă străină:)

Vă pot spune de ce cred eu că ar trebui să învățăm limba engleză! Cred în puterea limbii engleze de a transforma visele fiecărui copil, adolescent sau adult în realitate. Cunoașterea limbii engleze vine la pachet cu o mai bună încredere de sine, dezinvoltură, curaj. Joburile actuale deja implică multă engleză, studiul în străinatate e din ce în ce mai accesibil, călătoriile în afara țării nu mai sunt un lux, așa că în lumea de mâine engleza pare să fie nenegociabilă.