Brâncuși își părăsea repede femeile, dar nu le uita niciodată

Brâncuși a avut atât de multe iubiri încât îmi este greu să le țin minte. Prin atelierul și patul lui au trecut prințese, aristocrate de viță veche, industriașe, baronese, pictorițe, dansatoare, cântărețe, jurnaliste, scriitoare de avangardă, pianiste, miliardare americane sau pur și simplu femei anonime care au trezit prin ceva al lor un fior în el. Ele, elegante și sofisticate, el cu mânecile suflecate, cu o haină lălăie atârnând pe un tors masiv, hirsut, cu barbă și păr zbârlit, cu palme mari și aspre de la lucrul cu lutul și cu ochi blânzi, dar pătrunzători. Multe dintre aceste întâlniri s-au terminat printr-o operă.

Margit Pogany, pictorița unguroaică a fost model pentru, ghici cine, “Domnișoara Pogany”, “ibovnica nemuritoare” sculptată în 19 versiuni trecute prin marmură și bronz. Cu această sculptură conceptul de portret modern a primit definitiv alte înțelesuri. După ce s-au despărțit, cei doi au corespondat zeci de ani.

Brâncuși își părăsea repede femeile, dar nu le uita niciodată. Cu multe a rămas prieten și a corespondat ani și ani. Domnul scuptor nu a stat pe loc nici cu sculptura, nici cu dragostea. A venit rândul prințesei putred de bogate Marie Bonaparte. Portretul ei, “Printesa X” a stârnit valuri de controverse pentru forma lui pornografică. Prietenia de zeci de ani cu Marcel Duchamp nici nu e greu de înțeles, dacă ne gândim cât sunt de asemănători amândoi în atitudine și concept. Amândoi au scandalizat și amândoi au modificat reperele artei contemporane.

Citește și:

Cine a fost „țiganca” lui Brâncuși, venită din România să cucerească Parisul prin dans și ajunsă creatoarea primului studio de yoga din Europa

Despre “Printesa X” Constantin Brâncuși îi spunea ziaristului Roger Devigne de la revista „L’ère nouvelle”: „Statuia mea, înțelegeți domnule, este femeia, sinteza insăsi a femeii, eternul feminin al lui Goethe redus la esentă (…) Cinci ani am lucrat, și am simplificat, am făcut materia să spună ceea ce nu se poate rosti. Și ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele și fard pe obraji? (…) Nu asta este femeia! Pentru a degaja această entitate, pentru a aduce în domeniul sensibilului acest tip etern de forme efemere, timp de cinci ani am simplificat, am finisat lucrarea. Și cred că, biruind în cele din urmă, am depăsit materia. De fapt e chiar păcat să strici frumusețea unei materii sfredelind mici găuri pentru ochi, (sculptând) părul, urechile. Și materia mea e atât de frumoasă prin liniile acestea sinuoase, strălucind ca aurul curat și care rezumă într-un singur arhetip toate efigiile feminine de pe pământ“.

Citiți întregul material pe catchy.ro!