Când dragostea pentru predat întâlnește forța de a învinge cancerul. Marcela Stanciu, profa de franceză ce nu s-a lăsat învinsă de boală și și-a ținut promisiunea făcută elevilor

O să ne întoarcem puțin în urmă, la momentul la care dumneavoastră ați decis să vă faceți profesor. Vi-l amintiți? De ce profesor, de ce profesor de franceză?

Când aveam 4 ani, primul cuvânt pe care l-am auzit eu în franceză a fost de la un medic. Am avut hepatită, eram internată în spital și când medicul venea la vizită, intra în salon și spunea: „Bonjour!”. Acesta a fost primul meu contact cu limba franceză 😊.

Am avut apoi, în gimnaziu o profesoară foarte bună. Cred că aveam și puțină înclinație, a fost și potrivirea pentru că în clasa a VIII-a am avut o profesoară care mi-a zis: „Tu o să te faci profesoară de franceză”. Cumva am mers așa în direcția asta pentru că într-adevăr îmi plăcea, aveam rezultate foarte bune și am hotărât să merg la Filologie, să fac franceză.

Părinții ce meserie aveau?

Mama mea a fost funcționară, iar tatăl meu a fost lăcătuș în mină.  

Ce muncă grea!

Da, foarte grea.

Știu că ați avut niște probleme de sănătate în ultimii ani. Sper că sunteți bine acum…

Da, mai sunt încă lucruri de rezolvat, anul trecut am fost mai grav, dar e spre bine acum.

Când s-a întâmplat și ce anume?

Primul diagnostic l-am primit în decembrie 2021. În toamna acelui an am făcut niște investigații pentru că aveam niște semne, în urma lor s-a descoperit o tumoră și a trebuit să fiu operată.

Erați încă în școală?

Da. 2021-2022 a fost ultimul meu an școlar.

Vorbim de ce fel de cancer?

La colon.