Carmen Brumă: „Când am hotărât să fac un copil cu Mircea, am ştiut la ce mă aştept!”

Carmen Brumă este o femeie care şi-a clădit cariera cu mult efort şi cu multă pasiune. Este definiţia publică a sănătăţii, sportului, vieţii echilibrate, proaspete. Este şi o femeie asumată. Plină de energie, dar şi de sensibilitate. Am întrebat-o de toate. Mi-a răspuns la toate. Şi nu toate întrebările au fost comode. Când nu a vrut să răspundă, mi-a spus-o. În interviu a fost un moment în care am simţit, mai mult decât am înţeles din povestea ei, cum a învins… punctul acela limită pe care eu, de pildă, nu l-am depăşit niciodată. Cel al efortului suprem în sport, al implicării totale, al dulcelui abandon. Şi-a depăşit mereu limitele, de aceea are respectul industriei media şi al publicului. De curând a postat pe internet poza cu ea la grădiniţă aşteptând ca băieţelul ei să se adapteze programului. Da, Vlad are deja 3 ani!

Zi-mi cum e la grădiniţă…

Carmen Brumă: Avem deja 2 zile de grădiniţă… Bine, avem şi multe luni de spaimă şi nelinişti, gândiri şi răzgândiri. Am mai avut vreo două tentative până acum de grădiniţe, dar nu am fost noi pregătiţi pentru asta…

Nu aţi fost voi pregătiţi pentru grădiniţă?!:))

Da.(râde)… Când avea copilul 2 ani şi ceva nu am fost pregătiţi şi am folosit scuze din astea: „da, mergem,  dar cum să facem exu-dat fa-rin-gi-an??” Dar noi nu l-am dus nici până la poarta grădiniţei să vedem dacă plânge sau nu… ba din contră, când am fost cu el să-şi aleagă grădiniţa, după ce am ales-o noi, copilul nu a avut nicio treabă… Nu voia să mai plece, dar noi, totuşi, am decis că nu e pregătit. Eh, copii sănătoşi, părinţi bolnavi J

Tu eşti mai relaxată ca părinte decât Mircea?

Eu sunt mult, mult, mult mai relaxată decât Mircea! El chiar a avut o perioadă în care s-a gândit cum să îl convingă pe copil să îşi pună în casă genunchiere şi cască de protecţie ca să nu se lovească atunci când cade! Eeee? Eu sunt relaxată, crede-mă…

Faci sport cu copilul?

Carmen Brumă: Da, el a făcut din momentul în care s-a născut înot la noi acasă în cadă plus gimnastică, masaj în pat, pe minge… S-a dezvoltat foarte frumos şi a ajuns să arate ca un copil de 6 ani el având 3. Nu e gras, este perfect normal, are părinţi înalţi deci nu ne-am făcut probleme…

Cântă la pian? Ştie Kant? A început engleza, germana?

Ştie să spună planetele în engleză! E pasionat de cifre, litere, forme, am învăţat şi noi cu această ocazie o grămadă de forme geometrice pe care nu le ştiam, cântă mult… cam asta…

Ce a scos copilul din voi?

Eu pot spune ce a scos din mine… A scos multe lucruri bune, dar şi o doză de sensibilitate pe care nu o conştientizam că o am, nelinişti şi panici despre care de asemenea nu ştiam că există. Eu credeam că sunt o curajoasă, dar de când am devenit mamă, am o tonă de nelinişti, dar doar atunci când vine vorba despre el…

Anxietatea lui Mircea este contagioasă? Lui de ce anume îi e frică?

Îi este frică, exact ca şi mie, de boală, de neprevăzut, de traume emoţionale…

Ce spune şi ce face copilul când este cu voi doi?

Carmen Brumă: El este cel mai echilibrat din familia noastră…  Şi, deşi noi nu i-am spus-o p-asta cu mami, cu tati, cu familia, copilul a simţit-o şi are multe momente de tandreţe, ne ia de mână, sau vrea să stăm toţi 3 în pat… este foarte drăgălaş!

Voi doi vă certaţi?

Da, dar numai pe Whatsapp! Niciodată în preajma copilului! Evităm să facem asta, iar copilul nu a auzit niciodată în casă ţipete. De aceea nici nu suportă asta, dacă se ţipă undeva pe lângă el, sau se plânge, pleacă, nu suportă… Am observat că alţi copii nu sunt aşa sensibili la asta, dar al nostru este…

Ţin minte cum Mircea a povestit demult la tv despre prima lecţie de educaţie socială primită de la tatăl lui. Pleca undeva, pentru prima dată, la o petrecere cred. Şi tatăl lui s-a apropiat de el părând că îi va spune secretul şi maxima lecţie care îl va face să se integreze perfect, dar i-a spus doar atât: „ai grijă ce faci”. Asta a fost tot. El, ca tată, este mai explicit?

Carmen Brumă: În ciuda faptului că în celelalte aspecte ale vieţii sale nu are răbdare, când e vorba de copil, stă ore întregi şi îi explică, îi desenează… Este foarte perseverent!

Pe tine nu te deranjează că despre Mircea se spun atâtea lucruri urâte? Copilul va citi pe net în viitor lucruri urâte despre tatăl lui şi despre ce face el şi ce i se răspunde…

Carmen Brumă: Eu nu pot veni acum ca o floricică şi să spun că acum am făcut cunoştinţă cu tatăl copilului. Suntem împreună de atâţia ani! Când am hotărât să fac un copil cu Mircea, am ştiut la ce mă aştept! Mi-am asumat aceste aspecte. Sigur că nu e o fericire… Sper ca atunci când copilul va fi mare, să-i explicăm şi el să înţeleagă meseriile părinţilor lui. Meseria tatălui şi meseria mamei… Ca atunci când va citi să înţeleagă… Sigur, nu va fi uşor din prima. Dar, dacă voiam să îl protejăm total, el nu mai exista!… Eu m-am băgat în această situaţie cu bune şi relele asumate…

Dar tu eşti vreodată de altă părere decât el?

Da.

Spune-mi, pe tine, toată lumea, când te vede, numai despre sport te întreabă?

Carmen Brumă: În 98 la sută din cazuri, da! (râde)

Cu toate că tu nu eşti instructor de sport…

Carmen Brumă: Ba da, printre multele patalamale pe care le am la mână, este şi una de instructor. Dar nu mai fac asta, pentru că nu mai am timp. Fac workshop-uri din când în când cu femei care îşi doresc să slăbească. Stăm împreună, vorbim, identificăm greşelile pe care le facem, facem sport, iar la final evaluăm rezultatele! Şi plângem de fericire când ele apar şi efortul este răsplătit!

Este enervant să te asocieze cineva cu sănătatea perfectă?

Cum să fi enervant? Eu am muncit ani de zile pentru a ajunge aici. Lumea mă asociază cu ceva pentru care pledez şi muncesc de mult timp! Am construit brandul acesta, dacă îi pot spune aşa cu multă muncă, cu efort, cu dorinţă…

Când ai fost ultima oară bolnavă?

Nu mai ştiu… Mă îmbolnăvesc rar.

Ce studii ai?

Carmen Brumă: Master în jurnalism, jurist la bază, dar am devenit şi tehnician nutriţionist şi instructor de fitness. Dar eu nu fac caz de aceste diplome, eu doar vorbesc oamenilor despre ceea ce fac eu practic.

 

Nu te întreb din punctul meu de vedere, pentru că eu, deşi doresc, nu fac sport, nu pot trece de punctul mort, punctul de efort şi abandon. Dar cred că există acest punct. Vorbeşte-mi despre el..

Carmen Brumă: Gândeşte-te că peste 1 milion de oameni pe această planetă au alergat un maraton. De ce? Sunt oare masochişti? Nu. În momentul în care începi să alergi pe distanţe lungi, atunci când ajungi la punctul mort, când corpul tău urlă de durere, când simţi că…

Mori…

Da, că mori, şi că te prăbuşeşti, abia atunci descoperi în tine forţa de a te ridica. Din capul tău vine ordinul „poţi, trebuie să poţi”! Capul tău, mintea ta comandă că poţi şi dintr-o dată eşti alt om. Şi apare o senzaţie de putere de care ajungi să fii dependent. Şi apoi descoperi că poţi aplica această tehnică în alte aspecte ale vieţii tale. Şi vezi că punctul limită, cel pe care îl credeai aşa, nu e acolo, că îl poţi depăşi, că poţi trece peste el după ce da! ai renunţat şi căzut de sute de ori! E cea mai bună formă de terapie, nici un psiholog nu cred că poate reuşi să inducă asta…

Eşti dependentă de această putere?

Da. Mă echilibrează, îmi dă forţă pentru ce am de trăit în restul vieţii mele.

Ce ai tu de trăit în restul vieţii tale?

Păi… Am de trăit ca toţi oamenii: griji, nelinişti, nesiguranţa zilelor viitoare, dispariţia celor dragi… Eu aşa am fost crescută… Din primii mei bani câştigaţi ca model, am pus jumătate deoparte şi aşa am rămas de atunci. Din tot ce câştig, jumătate economisesc! Indiferent de suma câştigată, am pus deoparte un bănuţ. Aşa sunt! Mi se spunea du-te, cheltuie-i, ia-ţi nu ce vrei1!… Nu am vrut.

Aţi fost vara asta în vacanţă?

Nu…

Când plecaţi?

Carmen Brumă: Nu ştiu, eu aflu mereu cu două zile înainte J. Şi noi mergem mereu în cele mai scumpe vacanţe, pentru că nu ne organizăm din martie, de exemplu… De aia găsim tot ce e scump că, dacă pleci peste 2 zile… Şi asta pentru că programul nostru şi în special al lui Mircea este foarte imprevizibil…

În vacanţă cum vă relaxaţi? Voi vă relaxaţi vreodată? Păreţi gata să faceţi sport şi efort şi…

Asta este relaxarea noastră, de fapt, treaba asta cu sportul, oricât de ciudat ar părea. Asta este doza noastră de relaxare.

Ţi-ai imaginat vreodată ziua în care te retragi? Cum arată colţul în care te-ai retrage?

Aproape de mare… Să aud marea şi să fac lucruri care mă bucură.

Ce te bucură?

Să alerg, să văd seriale până nu mai pot ţine ochii deschişi, să citesc cărţi pe care nu mai am timp să le citesc, fiindcă mereu mai am ceva de citit despre hormoni, despre ciclul Krebs, şi mai trebuie să fac documentarea pentru nu ştiu câte articole…

V-aţi gândit vreodată să plecaţi din ţară?

Nu. În acest moment alt vieţii mele, ar fi foarte greu spre imposibil… Sigur că aş vrea să trăiesc într-un loc mai civilizat, dar nu ne-am gândit să plecăm…

Ai ales şcoala copilului?

Încă nu, suntem în căutări. Mă cam dezorientează sistemul acesta de învăţământ, iar tot ce pot spune este că am tentaţia să îl duc la o şcoală de stat. Nu m-a entuziasmat până acum nicio poveste auzită despre vreo şcoală particulară…

Găteşti?

Defineşte gătit… Da, mai gătesc, dar nu-ţi imagina că stau ore în bucătărie..  De exemplu pentru copil fac lucruri rapide, nu te gândi la vreo reţetă masterchef.

Zahăr i-a dat?

Carmen Brumă: Puţin, pentru că medicamentele pentru copii conţin zahăr, să fim serioşi, dar nu i-am dat sistematic… Foarte rar… I-am mai făcut eu câte o îngheţată…

Cum comentezi faptul că oamenii ascultă tot felul de alţi oameni de pe net care dau sfaturi legate de sănătate?

Treaba lor, sănătatea lor, riscul lor, beneficiile lor. Trăim într-o lume în care informaţia circulă liberă. Dacă tu decizi să încerci lucruri care îţi pot afecta sănătatea urmând sfaturi de o calitate îndoielnică, e treaba ta, nu sunt eu în măsură să judec. Fiecare este responsabil de sănătatea sa şi de cea a copilului.

Ţi-ai vaccinat copilul?

Da.

Ţi-l vei mai vaccina?

Da.

Ce mănânci în fiecare zi?

Încerc să mănânc în fiecare zi legume diferite. În general mâncăm maximum 10, nu-i aşa?  Eu mă străduiesc ca la fiecare masă, să adaug cel puţin 5, 6 legume diferite.

Carne?

Da, mănânc. Cred în necesitatea proteinei animale în viaţa noastră, este net superioară celei vegetale, orice ar spune oricine şi stă la baza sistemului nostru imunitar. Punct.

Ce nu mănânci?

Mănânc cam tot, cu anumite restricţii. Acuma sigur, dacă nu punem la socoteală alimentele pe care nu le mai mănânc de ani de zile şi despre care am şi uitat că mai există: crănţănele, mezeluri, fast-fooduri, sosuri, pane-uri, caşcaval, brânzeturi grase…  În general mănânc simplu… Mănânc carne cu salată, orez cu legume, mămăligă cu brânză…

Când i-ai spus ultima oară lui Mircea că îl iubeşti şi cum?

Şi tu te aştepţi să răspund la întrebarea asta?

Mmmm… da!

Greşit! Sunt anumite lucruri pe care nu le spun niciodată public! Nici prietenilor nu le spun! Nu sunt genul… Simt nevoia să am o parte a mea şi doar a mea… acesta este felul meu de a proteja lucrurile la care ţin, deci nu ai nicio şansă să îţi răspund la întrebarea asta…

Spre ce se îndreaptă speranţa ta?

Sper că într-o bună zi voi avea o capacitate mai mare de a controla lucrurile… Mi-ar plăcea să am iluzia controlului un pic mai pronunţată, să am stabilitate sau, mai exact, iluzia stabilităţii mai pregnantă!

Ce să controlezi?

Da, ai dreptate… Ce? Nu ai ce să controlezi, dar eu cochetez cu asta, mai ales de când a apărut copilul… Sunt mult mai canalizată de când am devenit mamă să îmi consolidez iluzia că pot controla lucrurile…

Ce lecţie de viaţă ai învăţat tu din meseria ta?

Carmen Brumă: Sunt mai multe: una e că nu nimic nu durează, că totul e trecător, că în carieră, profesie, nu te poţi relaxa, apoi că e foarte important să fii flexibil, să ai capacitatea de a te adapta. Nu contează cât de talentat eşti, dacă nu eşti adaptabil…

Crezi în ceva?

Da, cred. Cred în puterea noastră puţin exploatată. Cred că avem o doză de putere pe care nu o conştientizăm. Şi mai cred că noi, oamenii, putem face orice!