Cine au fost Tache, Ianke și Cadâr – Povestea reală din spatele celebrei comedii românești

Cine au fost Tache, Ianke și Cadâr în realitate? Și cum arată povestea adevărată din spatele celebrei comedii românești? „Tache, Ianke și Cadâr” este una dintre cele mai iubite comedii din dramaturgia românească. Totuși, puțini știu că inspirația pentru acest trio emblematic vine dintr-un loc real: Bârladul interbelic.

Dar cine au fost, în realitate, cei trei negustori care l-au inspirat pe Victor Ion Popa?

Cine au fost Tache, Ianke și Cadâr: Copilăria scriitorului și universul târgovețesc din Bârlad

Victor Ion Popa, autorul piesei, a copilărit în zona Podului Pescăriei din Bârlad. Era un loc aglomerat și plin de viață, tipic orășelelor moldovenești de la începutul secolului XX. Acolo funcționa o zonă comercială animată, un adevărat furnicar de prăvălii. Se vindeau pește, produse coloniale, lumânări, săpun, unelte și multe alte lucruri utile pentru gospodărie.

În mijlocul acestui haos organizat trăiau români, evrei și turci. Printre ei se aflau și cei trei negustori care l-au inspirat pe Victor Ion Popa. Mai târziu, aceștia aveau să devină personajele principale din piesa sa celebră.

Kadâr – „Turcu” care nu era turc

În realitate, personajul Kadâr ar fi fost inspirat de Gheorghe Bizim, un negustor cunoscut în târg pentru faptul că vindea gaz, borș și mărunțișuri. Deși era cunoscut sub porecla „Turcu”, Bizim era de fapt român. Porecla provenea de la numele său – „Bizim” – cuvânt care în limba turcă înseamnă „al meu”. Era o formă de respect și încredere pe care comunitatea i-o acordase.

Gheorghe Bizim a avut nu mai puțin de zece copii. Singurul băiat a rămas mai puțin cunoscut, însă una dintre fiicele sale avea să devină celebra Aristița Romanescu, o artistă marcantă a vremii.

Există, totuși, și alte variante privind identitatea reală a lui Kadâr. Unele surse îl identifică cu un bragagiu de origine sârbă, pe nume Ristici, care vindea halviță și bomboane. Această ambiguitate nu face decât să întărească farmecul legendar al personajului, care întruchipează negustorul oriental cu suflet mare, umor blajin și spirit de glumă.

Ianke – meșterul evreu cunoscut drept Moș Kaner

Personajul Ianke are la bază o figură reală: Ițic Pincu Finkelstein, cunoscut în Bârlad ca Moș Kaner. Era un evreu harnic și respectat, care deținea o tinichigerie. De acolo, localnicii puteau cumpăra tot ce le trebuia în gospodărie – de la vase la unelte.

Figura lui Moș Kaner a rămas vie în memoria bârlădenilor pentru amabilitatea, înțelepciunea și omenia sa. În piesa lui Victor Ion Popa, Ianke este evreul care își iubește tradițiile, dar care nu ezită să-și arate afecțiunea față de prietenii săi de altă religie sau naționalitate.

Tache – românul care vindea ghete

Românul Tache, al treilea personaj emblematic al piesei, ar fi fost inspirat de un negustor local pe nume Peiu, care vindea încălțăminte: ghete, bocanci și cizme. Acesta reprezintă în piesă omul simplu, pragmatic, dar cald și deschis, care face față cu umor și înțelepciune dificultăților vieții.

Tache este poate personajul care întruchipează cel mai bine românul de rând din perioada interbelică: muncitor, cu valori solide și un respect profund pentru prietenie și conviețuire pașnică.

Citește și: Ce mai fac actorii din Liceenii – vieți după succes și nostalgie

Cine au fost Tache, Ianke și Cadâr: O comedie cu suflet – piesa „Tache, Ianke și Cadâr”

Scrisă în 1932, comedia „Tache, Ianke și Cadâr” este considerată o capodoperă a dramaturgiei românești. Povestea urmărește prietenia celor trei negustori – un român, un evreu și un turc – care, în ciuda diferențelor de religie, cultură și obiceiuri, reușesc să colaboreze, să glumească și să se ajute reciproc într-o lume plină de prejudecăți.

Intriga piesei este fictivă, dar atmosfera, limbajul și detaliile sunt inspirate din realitatea târgurilor moldovenești. Victor Ion Popa reușește să redea, cu un talent remarcabil, umanitatea profundă a personajelor, umorul de situație, dar și tensiunile subtile care există într-o comunitate multiculturală.

Prima reprezentație – un succes răsunător

Piesa a fost jucată pentru prima dată pe 25 martie 1932, la Teatrul „Maria Ventura” din București, sub direcția de scenă a autorului însuși. Reacțiile publicului au fost entuziaste, iar succesul a fost imediat.

În deceniile care au urmat, „Tache, Ianke și Cadâr” a avut parte de puneri în scenă memorabile. Actori legendari ai teatrului românesc le-au dat viață celor trei prieteni. Printre ei: Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Dem Rădulescu și Octavian Cotescu.

Spectacolul nu a rămas doar în România. A fost jucat și în străinătate, mai ales în Israel. Temele piesei – toleranța, prietenia și respectul reciproc – au emoționat profund publicul evreu.

Mesajul piesei: prietenia e mai puternică decât prejudecata

În centrul piesei nu stă doar umorul, ci și un mesaj profund: diferențele dintre oameni nu trebuie să fie bariere, ci punți. Tache, Ianke și Cadâr sunt prieteni care se susțin reciproc, care se tachinează cu umor, dar care, în momentele dificile, dau dovadă de solidaritate.

Într-o lume care se schimbă rapid, în care naționalismul și intoleranța pot oricând reveni, piesa rămâne o lecție actuală despre omenie, empatie și acceptare.

Cine au fost Tache, Ianke și Cadâr: De ce iubim și azi această piesă

Peste ani, „Tache, Ianke și Cadâr” rămâne o comoară a teatrului românesc. Este o piesă ușor de înțeles, cu replici savuroase și personaje care pot fi regăsite în oricare comunitate, chiar și astăzi.

Piesa ne amintește un lucru esențial: o societate sănătoasă se clădește prin felul în care oamenii se tratează unii pe alții. Nu contează religia, etnia sau statutul social. Prin ochii lui Tache, Ianke și Cadâr, putem vedea nu doar trecutul. Vedem și speranța unui viitor mai bun, bazat pe înțelegere și respect.

Citește și: Constantin Diplan – actorul uitat al României care a cucerit ecranele înainte să plece în SUA

Adevărata poveste din spatele piesei ne arată că ficțiunea se naște adesea din realitate. Din oameni simpli, din gesturi, vorbe sau fapte care inspiră. Victor Ion Popa a transformat amintirile din copilărie și scenele din târgul Bârladului într-o operă nemuritoare. O piesă care ne face să râdem, să reflectăm și să învățăm. Mai ales, ne arată că prietenia adevărată nu are granițe și nu ține cont de dogme.

Foto: Distribuţia de la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” București: Marin Moraru, Radu Beligan și Gheorghe Dinică