Conacul Archia și povestea boierilor contemporani: cum a ajuns Horia Szabo dintr-un rebel care nu voia să fie ca toți colegii săi din Deva, un tânăr cu un curs al vieții drept

Conacul Archia și-a deschis porțile în 2008. Dar povestea lui a început în 1994, atunci când tatăl lui Horia Szabo a cumpărat un pământ la trei kilometri de oraș, în satul Archia. Familia era din Deva, avea o afacere care mergea bine cu două fabrici de textile și se gândea să se mute la țară. Dar planurile li s-au schimbat atunci când le-a venit ideea de a transforma fostul CAP pe care îl cumpăraseră într-un conac pentru boieri contemporani. Le-a luat mulți ani până când au reușit lucrul acesta, dar au făcut-o. Iar astăzi Conacul Archia are porțile deschise pentru toți cei care vor să se bucure de frumos pe-ndelete, în ritm de bun-gust.

În 2006 au accesat un fond european prin Programul SAPARD. Și de atunci au tot continuat, an de an, să investească și să contruiască. Au renunțat la cele două fabrici de textile pe care le aveau și s-au concentrat doar pe Conacul Archia. Iar băiatul s-a întors de la București să îi ajute. Horia Szabo a venit de două ori acasă, prima dată nu s-a putut adapta, dar a doua oară Ardealul l-a convins că aici îi este locul. Acum trăiește viața frumoasă din satul de la trei kilometri de Deva și se bucură să cunoască în fiecare săptămână alți și alți boieri contemporani. Povestea lui Horia și a Conacului Archia o spunem împreună cu prietenii noștri de la Romanian Romance, Alexandra și Răzvan, călători pasionați în România. 

Dar cum a început povestea de la Conacul Archia? De ce s-a întors Horia Szabo acasă? Și ce înseamnă pentru el să fii un boier contemporan? 

Horia, ce faceți acum? Cum sunt lucrurile la Conacul Archia?

Suntem plini de energie, am deschis hotelul din 15 mai. Am decis să închidem pe 16 martie pentru că majoritatea oaspeților noștri sunt totuși din zona de turism și nu aveam foarte multe cereri. Așa că, a fost mai bine și mai sigur să închidem pentru două luni. Acum funcționăm cu restaurantul în regim room service și take away – adică le dăm oamenilor mâncarea și ei pot să se ducă cu ea oriunde pe domeniul nostru. Vom vedea cum o să fie regulile în viitor.

Aveți oaspeți în această perioadă?

Week-endul trecut am avut hotelul jumătate plin, dar în timpul săptămânii avem cam 2-3 camere. Doar sfârșiturile de săptămână sunt mai aglomerate, e clar că turiștii vin cu reținere. Lucrurile încep să se miște, dar foarte, foarte greu. Nici nu se compară cu anii trecuți.

Când a început povestea de la Conacul Archia?
Am deschis pe 10 noiembrie 2008, avem aproape 12 ani. Dar de început … cred că am început în 1994.

Dar cum ați ales satul Archia pentru conac?

Noi suntem din Deva, iar satul Archia este la aproape 3 kilometri de Deva, deși multă lume s-ar gândi atunci când aude de un conac că ar trebui să fim departe de orice oraș sau civilzație. Nu este și cazul nostru. La noi se ajunge foarte ușor din Deva, totul pe un drum asfaltat.

Tatăl meu a cumpărat acest teren în 1994, de asta spuneam că povestea a început cu adevărat atunci. Pe locul unde avem acum domeniul fusese un CAP pe fundația căruia am și construit conacul.

Inițial au vrut să-și construiască o casă aici și să se mute în afara orașului, dar treptat visul lor s-a transformat și a ajuns Conacul Archia. Din 1994 tatăl meu a tot cumpărat teren și în 1998 a ridicat prima casă care acum se numește „Vila de peste râu”. O casă pe care ai mei o foloseau pentru vacanțe și pentru locuri de team building pentru angajații pe care îi aveau la fabriciile de textile din Deva. Ulterior, tatăl meu fiind pasionat de cai, a construit în 2003 grajdurile și apoi în 2005, un duplex de lemn.

În cele din urmă, în 2006 ai mei au accesat un fond european prin Programul SAPARD – 100,000 de euro pe care îi primeam de la fondul european cu 100,000 de euro pe care trebuia să îi punem noi. S-au apucat de construcția conacului și în următorii doi ani au vândut ambele fabrici de textile. Iar în 2008, am deschis.

În plină criză economică …

Da, în plină criză (râde). Dar asta nu ne-a oprit. Am continuat cu investițiile – 2010 am construit piscina și primul pavilion de eveniment, în 2013 al doilea și în 2015 al treilea. Anul trecut am construit o bucătărie unde putem face producție alimentară. Și în viitor ne mai așteptă și alte planuri frumoase. Să vedem cum trecem peste perioada actuală.

Iar acum ai preluat tu afacarea de familie?

Lucrăm împreună. Deși nu avem o afacere cu cifre foarte mari, este una destul de complexă și cu multe părți mișcătoare. Așa că ne împărțim treburile.

Cum a fost trecerea de la domeniul textil, la zona horeca, nu par să aibă prea mare legătură?

Eu m-am întors în afacere în 2013, până atunci am fost la facultate la București, așa că îți pot spune doar ce îmi povesteau ai mei. Îți recunosc, însă, că diferențele sunt foarte mari între cele două domenii. Ei erau obișnuiți să lucreze în producție, cu 1-2 contracte foarte mari pe an, cu comenzi constante pe care trebuiau să le organizeze și să le onoreze. Dar aveau siguranța zilei de mâine. Aici, ai o afacere căreia trebuie să-i dai mereu de lucru. Și niște oameni care depind de asta. Trebuie să te lupți în fiecare zi să găsești și să convingi oameni să vină la tine. Și abia apoi să îi faci să se simtă bine. E un domeniu foarte greu, nici nu se compară cu cel de producție.

Cum de ai ales să faci facultatea la București? Și cum a fost perioada aceasta pentru tine?

Toată lumea din Deva pleca ori în Timișoara ori în Cluj, iar eu nu voiam să fiu ca toată lumea (râde). Aveam și ceva prieteni prin București. Și mi-am dorit să vin într-un oraș foarte mare și cu foarte multe oportunități. Sau așa credeam eu atunci.

Și ți-a plăcut la București?

Iubesc Bucureștiul. Am făcut Marketing și Comunicare, sunt o fire sociabilă, așa că mă pot adapta oriunde. E un oraș mare, poate cu oameni puțini mai răi … sau poate pur și simplu m-am obișnuit eu cu oamenii din Ardeal. Dar îmi place mult orașul, cei mai mulți prieteni pe care îi am sunt de aici. Așa că dacă ar fi să mă mut în altă parte în România, aici ar fi locul.

Când te-ai hotărât să te întorci acasă?

Am avut două întoarceri. Una în 2009, atunci când a trebuit să vin să-i ajut pe ai mei care tocmai deschiseseră afacerea și nu mai aveau bani cash. Așa am venit să îi ajut și ultimul semestru din facultate l-am făcut la distanță. Dar atunci nu m-am acomodat prea bine acasă, în Deva și m-am întors la București. Am stat 1 an și două luni acolo. Apoi m-am mutat la Brașov. Cum s-ar spune, nu-mi găseam locul și încercam din răsputeri să-l caut (râde). Iar în 2013, am venit definitv acasă, mai ales că avusesem și un final de relație care m-a convins că asta era decizia cea mai bună.

Deci te-ai dus la Brașov pentru că iubeai?

Nu (râde) … m-am dus la Brașov pentru că lucram. M-am îndrăgostit acolo de o fată din București pentru care am venit vreo patru luni în capitală. Și abia apoi, după ce s-a terminat relația, m-am întors acasă la Deva.

Și acum ai găsit la Deva tot ce ai nevoie? Sau te mai gândești la plecare?

Să nu spui niciodată, niciodată (râde). Acum mi-e bine la Deva, îmi place și în Ardeal. Suntem și foarte bine legați cu vestul Europei, avem autostradă și până la Timișoara și până la Cluj. După 15 kilometri fără autostradă, suntem legați direct de Europa. Așa că nu duc lipsă nici de orașe mari, nici de oportunități … mi-e bine aici, acum.

Turiștii voștri sunt români sau vin din Vest?

Cam 88% dintre turiști sunt români.

Deși sunteți atât de aproape de vest …

Da … cred că este foarte importantă și zona. Sunt câteva afaceri din turismul local care reușesc să atragă turiști străini, dar la noi nu este cazul. Repet, probabil că este și zona. Însă, job-ul nostru este acela de a oferi servicii impecabile turiștilor care ne trec pragul conacului, nu de a promova turismul lor sau de a atrage turiști străini. Asta ar trebui să fie treaba autorităților. Eu nu am resursele să mă duc și să fac promovare pentru România.

Îmi amintesc că am fost la Berlin acum câțiva ani la cel mai mare târg de turism din Europa. Le-am spus că sunt o pensiune din Hunedoara. Nu m-a băgat nimeni în seamă. E clar că avem nevoie de ajutor la nivel local sau regional. Avem nevoie de infrastructură de țară pentru a convinge turiștii străini să vină în România – pentru a convinge angențiile mari trebuie să le vorbim despre autostrăzi, despre hoteluri, despre aeroporturi, nu despre un singur loc cu 15 camere.

Horia Szabo (Conacul Archia): În aceasta perioadă post-coronavirus, mă bucur că 85% dintre turiștii care vin la Conacul Archia sunt români. Ne gândim că oamenii vor vrea să plece în vacanță cât mai aproape de casă anul acesta. Însă, dacă mă gândesc în viitor, din punct de vedere business, avem nevoie ajutor pentru a atrage și turiști străini.   

Spuneați că actualul conac a fost construit pe fundația fostului CAP … ați păstrat ceva din ce era acolo sau ați construit totul de la zero?

Totul de la zero. Am dărâmat construcția respectivă în câteva zile pentru că era ceva complet inutilizabil și am ridicat totul de la zero. Noi nu am luat un conac vechi pe care l-am restaurat, de aici și denumirea de conac pentru boieri contemporani. Aici o să găsească mobilier dintr-un conac vechi sau atmosfera de atunci. Dar în același timp oameni tineri și cu suflu nou.

Conacele erau casele bogaților de pe vremuri. Locurile în care oamenii care își permiteau o casă de vacanță în afara orașului își chemau prietenii în vacanțe pentru a socializa, a mânca împreună, a ieși în natură, a călări. Iar noi facem același lucru astăzi. Dar cu serviciile, atmosfera și condițiile de astăzi.

Horia Szabo (Conacul Archia): „Boier contemporan” poate să fie astăzi oricine are valori frumoase, este o persoană asumată și un curs al vieții drept. A fi „boier contemporan” nu înseamnă că ai bani, dacă ești un neica nimeni în sufletul tău.

Voi stați la conac sau locuiți în Deva și veniți aici ca la job?

Eu am fost singurul care am locuit aici pe domeniu, în „Vila de peste râu” pe care anul trecut am bagat-o în circuit turistic. Acum toți locuim în Deva.

Deci veniți aici ca la job 🙂

E și nu e ca la job (râde). Nu e ușor să stai aici toată ziua pentru că atunci când vin oaspeții vor să găsească o persoană relaxată cu care să socializeze. Iar dacă am sta mereu la conac nu am putea fi așa pentru ei. Nu am avea momentele noastre de relaxare. Noi tot timpul stăm aici, trebuie să avem și clipele noastre de încărcare. Dacă am fi aici non stop am exploda foarte repede pentru că aici e mereu ceva de făcut, e mereu ceva ce nu merge bine sau are nevoie de reparație. Trebuie să poți să te și deconectezi din când în când.

Oamenii care lucrează la voi sunt din zonă, din sat, din Deva?

Toți oamenii sunt din zonă. Avem și oameni din sat și Deva și de la o distanță puțin mai mare. Dar nu sunt oameni îmbrăcați în port popular … și nici nu am vrut așa ceva. Nu cred că ar fi o alegere de business sustenabilă. Asta nu înseamnă că dacă avem grupuri mai mari de oameni care își doresc o mâncare tradițională, nu le-o putem oferi, de exemplu.

Meniul nostru este unul combinat – atât cu produse românești, cât și cu produse internaționale. Avem oameni care vin și stau aici o săptămână. Îți dai seama că nu vor putea mânca în fiecare zi preparate foarte grele, așa cum sunt cele românești, așa că pentru ei avem și variante internaționale. La noi, jumătate de meniu se numește „de la noi de acasă” și o jumătate „de peste graniță”.

Cum sunteți văzuți în sat, sunteți parte din comunitate?
Avem o relație bună cu satul. Ne cunoaștem cu toată lumea, dar nu pot să spun că avem vreo comunitate foarte, foarte strânsă.

Și ultima întrebare, de ce să vină lumea la Conacul Archia?

Pentru echitație și piscină pe timpul verii. Pentru liniște. Pentru mâncărurile alese, variate și gustoase. Dar, în special pentru zonă.

Județul Hunedoara merită vizitat zile în șir. Ai țara Zarandului. Poți merge la Muzeul Aurului sau la Gorunul lui Horea. Apoi ai țara Hațegului, ai munții Retezat, ai Biserica Densuș sau Biserica Cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea. Ai Castelul Corvinilor sau Mânăstirea Prislop. Poți să combini într-o zi Cetatea Sarmizegetusa Regia cu cetatea din Alba Iulia pentru că ai autostradă. Ai foarte multe obiective turistice și infrastructură să ajungi la ele, ceea ce cred că este un mare avantaj.

Mulțumim Romanian Romance pentru sprijinul acordat și pentru că sunteți parte din proiectul nostru de a sprijini turismul românesc!

Cine sunt Alexandra și Răzvan de la Romanian Romance?

Ne place să ne numim călători, nu turiști. Asta pentru că nu obișnuim să ne facem planuri de fiecare dată când explorăm o destinație nouă, pentru că vedem locurile și oamenii prin propriile noastre lentile, nu urmărim ce este la modă în termeni de călătorie, ne lăsăm schimbați de locurile pe care le descoperim. Suntem Alexandra și Răzvan, călători pasionați în România. Ne-am cunoscut călătorind prin țară, schimbând idei, imagini și experiențe legate de aceste pământuri pe care am ajuns să le iubim.

Chiar dacă venim din domenii diferite ca formare și activitate (jurnalism și marketing), pasiunea pentru călătoria în propria țară ne-a adus, în final, împreună. Am creat în ultimii ani prin Romanian Romance propria colecție a locurilor românești dragi nouă, cu imagini, filme, descrieri ale experiențelor trăite în fiecare destinație, utile, credem noi, tuturor celor care vor să descopere mai profund decât până acum țara în care trăiesc. Proiectul Romanian Romance este de fapt o confesiune a ceea ce ne-a bucurat cel mai mult sufletele în această țară minunată, a locurilor ce oferă o imagine atât de vie și autentică a României.

Alegem să promovăm doar locațiile care se încadrează în așteptările noastre, trăim toate experiențele despre care vorbim ulterior, imaginile, filmele și impresiile ne aparțin. Mai mult decât atât, pentru Romanian Romance avem propriile criterii în selectarea destinațiilor și a experiențelor: calitatea serviciilor, povestea din spatele locurilor, atitudinea față de oaspeți, amprenta personalului și a gazdelor, bunul gust, implicarea în comunitate. Promovăm prin pasiunea noastră turismul românesc altfel, cel de care avem nevoie cu toții astăzi și care trebuie să ajungă să crească și în România: Turismul Tradițional Premium. Mai multe despre Romanian Romance puteți găsi la ei pe site!