Crescută printre casete, aproape de metaliști și lăutari, Paulina provine dintr-o familie de muzicieni care au învățat-o să iubească viața: „La început nu s-au bucurat foarte tare la auzul ideii de a pleca „pe Capitală” să fac manele”
Paulina, cunoscută pentru muzica sa eclectică, denumită „pop electro astral”, îmbină manelele balcanice și pop-ul anilor ’90 într-un mod inedit. A devenit cunoscută datorită colaborării sale cu Seek Music în 2018, dar adevărata sa lansare a venit odată cu viralizarea piesei „Fetița ta de milioane”. Apreciind feeling-ul astral ca amprentă personală, ea explorează sunetul electronic al sintetizatoarelor în combinație cu ritmurile retro ale manelelor, căutând mereu modalități de a ieși din tipare.
Crescută printre casete, aproape de metaliști și lăutari, Paulina provine dintr-o familie de muzicieni în cadrul căreia a învățat să iubească viața prin artă. Copilăria sa într-o familie în care muzica avea un rol esențial a fost intensă, plină de voie bună, umor, mereu sprijinită și încurajată să depășească orice barieră. Părinții nu au trăit exclusiv din muzică, dar i-au oferit o cultură artistică diversă, iar influența lor este mai mult decât evidentă. Cu toate că au încurajat-o să urmeze o cale mai stabilă, Paulina a ales să urmeze cariera artistică, găsindu-și locul în industria muzicală din România.
În ciuda originilor dintr-o familie de muzicieni și a abilităților sale la pian, chitară, vioară și voce, Paulina nu a luat niciodată lecții serioase de muzică. S-a aventurat în acest domeniu magic, dar și foarte imprevizibil punând pasiune.
A renunțat la Facultatea de Farmacie și apoi s-a îndreptat către Psihologie, dezvoltând o pasiune pentru latura sa judiciară.
În prezent, Paulina se pregătește pentru un concert special la Balkanik Festival. DESCÂNTEC începe pe 31 decembrie, la 20:00 și anunță un Revelion memorabil, cu muzică live, cu un concert PAULINA, împreună cu trupă live, și DJ seturi ale Ligiei Keșișian și Daniel Mitulescu, plus alte surprize care vor fi anunțate pe parcurs. Biletele pentru Revelion sunt 139 lei. Și mai multe informații, găsiți aici.
Paulina, cum ți-ai descrie muzica… înțeleg că tu îl numești pop electro astral – o combinație foarte eclectică între manele balcanice și pop cu trimiteri la anii ‘90. Ce înseamnă asta?
Cred că feeling-ul astral este amprenta personală pe care o las asupra muzicii pe care o creez ca producător, de unde și denumirea de pop electro „astral”.
Despre sunetul electronic al sintetizatoarelor în combinație cu ritmurile de retro de manele nu știu ce să spun concret, pentru că este fix ceea ce sună a fi. Îmi plac combinațiile neașteptate, ca să nu spun paradoxale. Îmi place să găsesc modalități de a ieși din tipare, și de-aia pe unele dintre melodii încerc să mă îndepărtez de subiectele clasice din manele sau de sound-ul clasic al manelelor.
Totuși, real vorbind, muzica mea clar nu se încadrează într-un singur gen. Eu abordez o multitudine de stiluri când creez, chiar dacă vede lumina zilei doar un segment foarte mic din munca mea.
Paulina: „Oamenii mi-au spus în repetate rânduri că vin să mă vadă pentru autenticitate și pentru experiența emoțională pe care o trezesc în ei. Cred că sunt foarte intime și vulnerabile concertele mele”
Vii dintr-o familie de muzicanți, cânți la pian, chitară, vioară și voce, te ocupi și cu partea de producție și song-writing. Dar cum a început această aventură artistică pentru tine? Care a fost primul contact pe care l-ai luat cu muzica?
Știu că am spus în trecut că am luat lecții de vioară, însă clar nu pot să afirm că știu să cânt la vioară. Probabil un copil de clasa a cincea de la o școală de muzică s-ar descurca mult mai bine decât mine. Deci nu pot garanta că nu voi abuza auditiv pe cineva în încercarea mea de a mânui arcușul.
Nu am luat niciodată lecții de muzică la modul serios, dincolo de școlile de muzică locale unde nu am învățat vreodată tehnică sau teorie. Lucrul acesta s-a făcut simțit imediat ce am început să fac din muzică o profesie și am realizat că nu mă descurc așa cum m-aș fi așteptat (lucru pe care în prezent îl remediez cu ajutorul doamnei Crina Mardare care face minuni din vocea mea).
Practic, până recent, tot ce am învățat am „furat” de la alții sau de pe internet. Nu m-a învățat nimeni nici să cânt, nici să produc, nici să scriu melodii sau versuri. Pur și simplu am făcut-o.
Mi-a și venit natural având în vedere faptul că știu muzică de când mă știu pe mine. La mine în casă doar asta am văzut și auzit, pentru că ai mei au vândut muzică o bună perioadă de timp în copilăria mea și tata a cântat de când m-am născut și până în prezent la nunți și alte evenimente adiacente.
Dar primele contacte concrete cu muzica, pe lângă serbările de la școală și grădiniță, au fost zecile de concursuri de muzică cu care mi-am ocupat copilăria și adolescența, iar apoi m-am alăturat și eu tatălui meu și am cântat la nunți.
Cât de importantă a fost influența familiei tale în muzica pe care o faci astăzi?
Extrem de importantă. Cu siguranță nu aș fi avut cultura muzicală pe care o am dacă nu m-aș fi născut în familia asta, iar faptul că știu atâta muzică îmi dă o libertate extraordinară de a explora artistic. Am fost expusă la toate genurile muzicale în mod continuu, cum ai mei vindeau casete cu tot felul de artiști. Știu și iubesc atâtea capodopere din folk, jazz, rock sau la manele. Iar genul chiar este irelevant pentru mine.
Apoi, cu siguranță experiența nunților a fost una inițiatică și mi-a rămas în subconștient, oricât am încercat să îmi neg asta. Îmi amintesc prima oară când am mers la un studio și mi-a spus producătorul de acolo că am un stil de a cânta… de parcă sunt la nuntă. Am încercat să schimb chestia asta și am încercat să fiu ca artiștii comerciali. Dar se dovedește că până la urmă fix acesta a fost atuul meu.
Paulina și relația cu părinții săi: „Le place muzica mea, deși nu în întregime, și probabil sunt și mândri, chiar dacă nu o verbalizează prea des”
Cum a venit muzica în viața alor tăi? Ei trăiesc exclusiv din asta, nu?
Și ei la rândul lor au învățat singuri să cânte, însă nu au trăit niciodată exclusiv din muzică exceptând perioada în care au vândut casete pe piață. Deși muzica și arta în general poate fi o sursă de venit, vine la pachet cu o anumită incertitudine și e o sursă de stres continuu pentru că nu știi dacă mâine vei mai avea bani sau nu. Așa că mama s-a dus spre o zonă de asistență în actorie, iar tata are un job de la 9 la 5, în fabrică.
Cum a fost copilăria ta într-o familie în care muzica părea că are un rol esențial?
Intensă. Cred că artiștii sunt diferiți în viziunea lor despre viață și atunci am învățat și eu să văd lumea printr-o lentilă mult mai sensibilă. Ceea ce este o binecuvântare și un blestem.
Însă cred că a fost și foarte mult bine, umor și depășire a barierelor. De-asta azi îmi este foarte greu să stau în preajma oamenilor rigizi și care nu vor să exploreze și să se joace.
Distracțiile noastre însemnau să luăm chitara cu noi oriunde mergeam. Să cântăm folk cu toată familia. Să facem spectacole inopinate pe o scenă pe care o găsim goală în centrul orașului. Să mergem la alte rude să le cântăm ce am repetat. Să scriem versuri. Să scriem poezii. Să ne duelăm în poezie cu unchii și mătușile de sărbători. Să dansăm și să ne costumăm. Să facem scurtmetraje cu un umor extrem de prost.
S-a pus problema vreodată ca tu să le urmezi calea?
Ei și-au dorit pentru mine să am o viață mai liniștită decât a fost viața lor, știind cât de stresant e mediul artistic. Așa că m-au încurajat să urmez o facultate și să îmi găsesc un loc de muncă stabil. Însă nu a funcționat. Cred că oricât de mult încerci să fugi de destinul tău, Universul tot te aduce acolo unde trebuie să fii. Și am ajuns, deși am evitat și am trecut prin două facultăți. Sufletul meu tot aici era.
Ce spun despre muzica pe care o faci tu? O ascultă? Le place? Sunt mândri de tine?
La început nu s-au bucurat foarte tare la auzul ideii de a pleca „pe Capitală” să fac manele. Își imaginau total altceva și se gândeau că o să mă încurc cu cine nu trebuie. Apoi mi-au văzut primele show-uri și au înțeles care e filmul meu.
Le place muzica mea, deși nu în întregime, și probabil sunt și mândri, chiar dacă nu o verbalizează prea des.
Paulina: „Mă văd ca fiind o persoană puternică din toate punctele de vedere. Mă văd făcând tot artă, sub toate formele și crescând. Mă văd făcând mai mult bine în jurul meu decât fac în prezent, pentru că este cea mai importantă valoare a existenței mele”
Tu ai făcut senzație cu piesa „Fetița ta de milioane” care a devenit virală pe Tiktok. Care este povestea din spatele ei?
Am scris melodia asta despre un om pe care l-am adorat prin fiecare por. Un om pe care l-am dorit arzător și care m-ar fi oprit din orice căutări. Singura persoană căreia i-aș fi putut oferi libertatea de a face orice, căci fericirea lui e a mea.
Așa că i-am oferit libertatea asta. Și încă îl iubesc, chiar dacă de la distanță. Și încă mă bucură fericirea lui, chiar dacă nu e cu mine.
Iar melodia asta a fost rezultatul unei iubiri sincere. Lumea cred că a simțit asta.
Dar acesta nu a fost primul tău contact cu lumea muzicală de la noi. Te-ai lansat oficial în industrie în 2018, când ai avut o scurtă colaborare cu băieții de la Seek Music. Cum a fost acea experiență pentru tine și de ce crezi că nu a venit succesul încă de atunci?
Scurta colaborare cu Seek m-a învățat destul de multe. De la ce mai auzi prin studio și poți prelua în materie de producție, la conexiunile pe care ți le faci, la sfaturile de la alți artiști. Pur și simplu vezi ce se întâmplă și înveți cum să faci și tu pe viitor.
Totuși nu a funcționat pentru că eu nu eram pregătită. Dar cred că e normal ca un artist să nu își găsească identitatea din prima. Mi se pare că începutul carierei în muzică e o perioadă similară cu adolescența – nu știi exact cine ești și ce faci, ești ciudățel și poate chiar cringe. Nu cred că există artist care de la primul cântec compus să își găsească drumul și vocea. Cred că, pur și simplu, eram un fruct necopt și mai era nevoie de timp ca să îmi găsesc direcția. Artiștii fac sute de încercări până să aibă succes „peste noapte”. Și asta e cea mai grea parte în artă. Să nu renunți.
Citește și
- Daniel Drăghița și povestea unui rom adoptat de Germania care i-a oferit în doi ani de școală ceea ce nu i-a oferit România în aproape două decenii
- Alina Şerban, actriţă şi regizoare de etnie romă: Eu nu sunt mai deşteaptă sau mai talentată decât verişoarele mele. Eu am avut nişte şanse date de profesorii care nu m-au pus în ultima bancă, care m-au meditat gratis şi am avut privilegiul unei pieli mai deschise
Cum vezi tu industria muzicală de la noi? Și-a găsit Paulina locul?
Industria muzicală de la noi e agresivă, dar încep să mă obișnuiesc. Este o afacere în primul rând, iar pentru artiști, care sunt implicit niște suflete blânde, e greu. E greu să mai faci doar artă și să fii relevant. Trebuie să ai conexiuni, să ai marketing bun și să fii puțin luptător. Dacă mi-am găsit locul… pe nișa mea, pentru un moment, da. Și în același timp știu cât sunt de adaptabilă și că sunt dispusă să o iau de la capăt și să încerc și cu alte abordări când trece valul acesta.
Cum ai descrie experiența pe care o au oamenii la concertele Paulina?
Oamenii mi-au spus în repetate rânduri că vin să mă vadă pentru autenticitate și pentru experiența emoțională pe care o trezesc în ei. Cred că sunt foarte intime și vulnerabile concertele mele. Eu pur și simplu vin acolo să îmi cânt durerea și oamenii se regăsesc, chiar dacă sunt terifiată și emoționată de fiecare dată să fiu în fața lumii.
Citește și: Ligia Keșișian și povestea unei familii care s-a confruntat cu Genocidul Armean, o dragoste cu miros de cafea și o copilărie într-un sat uitat de lume
De Revelion te găsim la Balkanik Festival, în seria de petreceri DESCÂNTEC. Povestește-ne puțin despre ce o să experimenteze oamenii aici?
Chiar este incredibil de special acest concert pentru că o să fie tata cu mine pentru prima oară de când nu mai cânt cu el la nunți. Și nu va fi doar în calitate de spectator, ci o să cânte pe aceeași scenă cu mine. Simt că îi ofer înapoi ceea ce el mi-a oferit. Cum el m-a luat pe mine cu el când eram mică la nunți, acum eu îl iau cu mine când sunt mare. Cred că o să fie o noapte incredibil de frumoasă.
Lăsând puțin muzica de o parte. Paulina, ai ajuns să faci Psihologie după ce ai renunțat la Facultatea de Farmacie. De ce ai luat această decizie?
Cred că mi-am dorit să înțeleg oamenii plus o dorință de a salva, de a ajuta, de a face bine. Când mi-am dat seama că farmacia e un domeniu cam rigid pentru mine, m-am dus către psihologie. Decizia oricum s-a luat singură. Nu am stat eu să cântăresc aceste valori în momentul ăla. Pur și simplu stăteam cu orele să citesc și să ascult lucruri pe diverse teme din psihologie și am recunoscut o pasiune fiind în fața mea.
Cât de mult simți că te-a ajutat Facultatea de Psihologie? Care este lucrul cel mai important pe care l-ai învățat de aici?
Cred că în timpul facultății de psihologie te simți foarte deștept și ai impresia că înțelegi totul despre comportamentul uman. Când am terminat, mi-am dat seama că nu știam mai nimic. E un domeniu în care totul e relativ.
Deci cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat este că nu știm prea multe. Că generalizările și tiparele ne pot induce într-o mare eroare. Și că e foarte periculos uneori să catalogăm ceva ca fiind problematic sau neproblematic complet rupt de context, așa cum vedem și multe video-uri astăzi pe internet despre ce e toxic într-o relație de exemplu.
Poți să ajungi într-un cerc extrem de vicios în care supra-analizezi totul și ai impresia că înțelegi, când în realitate devii rigid și trăiești în capul tău.
Crezi că vei ajunge vreodată să profesezi în acest domeniu? Și care ar fi aria în care ți-ai dori să lucrezi?
Nu se știe niciodată. Sunt extrem de pasionată de partea de psihologie judiciară, motiv pentru care urmez și acest program masteral. Dacă voi avea timp, aș lucra cu mare bucurie cu deținuții, în special cazurile de personalitate antisocială. Sunt mulți deținuți care ajung în penitenciar nu pentru că este ceva greșit cu ei, ci împinși de sărăcie și de alte nevoi fundamentale care nu le pot fi satisfăcute decât prin infracționalitate. Mulți nu găsesc altă soluție pentru a pune o pâine pe masă. Alții comit crime contextual, sub diferite influențe. Dar eu îmi doresc să înțeleg crima făcută intenționat, cu discernământ, ca o decizie și nu ca ceva contextual. E pură pasiune, fără nicio direcție. Cred că răspunsurile vin ulterior. Dar am o curiozitate și o deschidere foarte mare. Și foarte multe întrebări, desigur.
Paulina: „Cred că feeling-ul astral este amprenta personală pe care o las asupra muzicii pe care o creez ca producător, de unde și denumirea de pop electro astral”
Care este cel mai mare vis al tău?
Să existe cât mai puțină suferință în lume și cât mai multă putere interioară să ducem durerile.
Dacă ai putea avea o întâlnire cu oricine (trecut, prezent… viitor). Cu cine ți-ai dori să fie și de ce?
Aș vrea să mă întâlnesc pe mine copilul și să îmi ofer toată dragostea pe care nu am primit-o. Cred că aș fi un caretaker extraordinar pentru un copil.
Care este cel mai frumos sfat pe care ți l-a dat cineva vreodată – de la cine a fost, în ce moment și cât de mult te-a ajutat?
Nu este neapărat un sfat, ci mai degrabă o remarcă din partea filosofului și psihanalistului Virgil Ciomoș care într-o conversație cu mine, la auzul faptului că mă consider bolnavă îmi răspunse: Într-o lume bolnavă, e anormal să fii bine. Într-o lume bolnavă, cei sănătoși la minte se simt rău.
Ce ai acum în playlist… ce muzică ascultă Paulina?
Tove Lo – „No one dies from love”, Lele – „Te vreau”, Nicu Alifantis – „Decembre”, SkyeChristy – „I’m not like Alice”, Lorde – „Writer in the Dark”, Schubert – „Serenade”, Loreen – „Tattoo”, Killa Fonic – „K un dealer pe noapte”, Cat Burns – „You don’t love me anymore”, Snoh Aalegra – „Nothing Burns Like The Cold”, Spike – „Nimic”, Ellen Krauss – „Lights Up”
Și, ultima întrebare, cum te vezi peste 5-10 ani. Ce ți-ai dori să urmeze pentru Paulina în perioada următoare?
Mă văd ca fiind o persoană puternică din toate punctele de vedere. Mă văd făcând tot artă, sub toate formele și crescând. Mă văd făcând mai mult bine în jurul meu decât fac în prezent, pentru că este cea mai importantă valoare a existenței mele. Însă nu vreau să detaliez pentru că nu vreau să atrag energiile negative ale altor oameni înspre planurile mele.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
