Căutare

Share this article

Povestea lui Imperator a început de la un forum foarte popular în urmă cu vreo zece ani. Și a continuat din dorința lui Cezar Dumitru de a învăța lumea digitală. Lucra deja în marketing și comunicare, dar nu știa până atunci cum era viața în on-line. Știa doar că acesta urma să fie viitorul, dacă nu chiar prezentul. Și atunci a decis să testeze chiar pe propria piele necunoscutul și și-a făcut un blog. În plus, tot atunci juca pe net travian și a decis să facă ceva mai interesant și mai folositor decât să „jefuiască” de grâne și fier satele vecinilor. A terminat jocul drept câștigător și apoi s-a dedicat 100% blogului. Iar astăzi Imperator este nu doar unul dintre cele mai mari bloguri de travel de la noi, ci și unul foarte influent în domeniu.

Dar de unde a pornit povestea blogului? Și, mai ales, de ce își spune Cezar – Imperator și cum vede el responsabilitatea unui influencer din zona de travel? Cu el poți să vorbești până la amurg despre lume, triburi, deșert sau zone de război și exact despre toate acestea am vrut și noi să aflăm. Așa că l-am întrebat pe Imperator despre Coreea de Nord sau Albania, despre triburile sud-etiopiene, dar și despre deșertul marocan sau despre cum a citit Kama Sutra în Teheran.

Vă invităm să-l descoperiți pe Imperator, de la prima călătorie cu părinții, la prima ieșire din România și până la povestea din spatele blogului său.

Povestește-mi puțin despre Imperator Travel: cum a început totul, cum ai ales numele și ce simbolizează?

Începutul a fost pe softpedia, un forum foarte popular în urmă cu mai bine de zece ani. Acolo m-am înregistrat prima oară și comentam pe zona de călătorii. Se făcuse chiar o comunitate de oameni tare faini, mulți călătoriți prin diverse colțuri ale lumii, alții, care doreau să înceapă să cutreiere lumea. La un moment dat, a apărut un moderator mai bătut în cap (sau or fi schimbat politica cei de la softpedia), așa că respectiva comunitate on-line s-a destrămat. Atunci, cei de pe softpedia m-au bătut la cap să deschid un blog și să dau informații, să scriu despre destinații, avioane etc. Și așa am început.

Celelalte două motive au fost că toată viața lucrasem în marketing și comunicare, dar niciodată nu am avut de-a face cu on-line-ul, care atunci, în 2009, nu mai era viitorul, era deja prezentul. Și cum nu aveam posibilitatea de a lucra în on-line (colaboram cu agenții din alte domenii), am decis să învăț ce e ăla on-line și social media pe blogul meu.

Al treilea motiv: jucam travian on-line și am decis să mă dedic unui alt hobby on-line, poate mai interesant și mai folositor decât să „jefuiesc” de grâne și fier satele vecinilor. Am terminat jocul drept câștigător și apoi m-am dedicat 100% blogului.

Cum ai reușit să treci de la un om care nu avea nicio legătură cu lumea digitală la unul dintre cei mai cunoscuți bloggeri de la noi?

„Învățați, învățați, învățați”, a spus Lenin. Învățând on-line, uitându-mă la ce fac alții, aflând ceva nou zi de zi.

Imperator împreună cu o fată din Zimbabwe

Ce înseamnă să ții un blog de travel atât de mare? Simți că ai o responsabilitate pentru oamenii pe care, nu de puține ori, îi trimiți în anumite vacanțe?

Yap. Acum, întotdeauna spun că toate recomandările mele mi se potrivesc mie. Adică, sunt oameni care nu s-ar da duși de pe plajă nici dacă ar ploua cu spume. Mie, după o jumătate de oră de stat la plajă, îmi vine să mănânc norii. Întotdeauna, scriu părerile și opțiunile personale și verific de două ori orice presupune informație pură – de exemplu, cum ajungi acolo, cât costă să intri dincolo. Și nici nu știi cât mă bucură când primesc mailuri, mesaje sau pur și simplu îmi spun necunoscuți pe stradă „am fost în…. și toate sfaturile tale m-au ajutat enorm”. Și sunt mulți.

Trecând la călătorii, îți mai amintești prima vacanță: unde, cu cine și cum a fost?

Sincer, nu 😊. Aveam câteva luni, m-a dus mama într-un sat de lângă Făgăraș (bunica mea maternă s-a născut acolo), nu îmi aduc aminte nimic. Primele amintiri sunt de undeva de la mare, probabil că aveam vreo 3 ani și am fost la un hipodrom, unde săreau niște cai peste obstacole. Și mi-au plăcut foarte mult acei cai.

Cezar Dumitru, în călătoriile cu părinți pe când avea doar trei ani

Dar prima ieșire din România?

Prima ieșire din România a fost la 19 ani, în 1991, când am plecat la bursă la Maastricht, în Olanda. A fost o ieșire de aproape un an, care m-a schimbat complet. În 1991, Olanda nu era o altă țară, era o altă planetă, din alt sistem solar, față de România abia ieșită din comunism, iar eu mă simțeam ca picat din copac. Dar, la 19 ani, te adaptezi repede, mai ales dacă ești dornic să înțelegi lumea în care ai ajuns. Aș povesti ore în șir despre episodul Maastricht, am scris la un moment dat un serial numit „Începutul maratonului meu”.

Și când ți-ai dat seama că îți place să călătorești și să scrii despre aventurile tale?

Păi, mi-am dat seama că îmi place să călătoresc încă din perioada preșcolară. Mama a fost profesoară de liceu, așa că avea o vacanță de vară foarte generoasă. Plecam și o lună la munte, stăteam la Sinaia, iar programul zilnic îl făceam eu – mâine mergem la Cota 1400, poimâine, la Cota 2000, răspoimâine, la Câmpina.

Când mi-am dat seama că îmi place să scriu? Asta a venit cu timpul. Am ținut diverse jurnale de-a lungul timpului (prin generală, pe la bursa din Olanda), apoi, din întâmplare, am început să scriu pentru reviste de turism care au apărut acum mai bine de un deceniu în România – Clever Travel sau Expert Traveller – și apoi, de când cu blogul, m-a cuprins microbul. 

Imperator
Imperator în vizită la boșimani, făcând săgeți împreună cu copiii din acest trib din Africa de Sud

Care a fost cea mai frumoasă vacanță pe care ai avut-o vreodată?

Nu există așa ceva, toate sunt frumoase . Am fost în prea multe, extrem de diverse, greu de ales.


Citește și: Cine a creat dexonline: cum a ajuns românul care a fost printre primii 300 de angajați de la Google să se întoarcă în țară și să construiască un site care are grijă de limba română


Cu cine călătorești, în general?

Cu prietena mea, cu prieteni, cu oameni care mă urmăresc pe net (organizez excursii cu cititorii, în parteneriat cu diverse agenții de turism). De exemplu, următoarea va fi în Mustang, ultimul regat tibetan care a scăpat de ocupația chineză, fiind în Nepal. De asemenea, călătoresc, împreună cu alți bloggeri, instagrameri, ziariști, în diverse info-tripuri.

Și care sunt lucrurile (destinații, activități, atracții turistice) pe care le cauți într-o vacanță?

Caut variație. Da, îmi place istoria, caut locurile cu semnificație istorică, umblu după urme istorice, dar asta e doar o parte din ceea ce caut. Îmi place să descopăr natura, să văd animale, îmi plac florile, îmi plac activitățile cu un pic de adrenalină, îmi place variația. Când ajung undeva, îmi place să descopăr ce are fiecare destinație de oferit, caut variația în călătorii.

Să vorbim puțin despre călătoriile din povestea Imperator

Cum este în Coreea de Nord?

Uneori, când sunt întrebat în câte țări am fost, zic xxx (un număr în continuă schimbare, acum sunt 128 de țări „și Coreea de Nord” (deci, 129). Pentru că țara aceea, complet deconectată de restul lumii, nu e o altă țară, este o altă planetă. Locuitorii par adevărați roboței, capitala Pyongyang (cunoscută la noi după numele ei rusesc – Phenian) este un oraș impecabil, iar poveștile de acolo sunt incredibile. Dar pur și simplu urmărind cum se comportă oamenii este fascinant. Din nou, pot povesti ore în șir (sau, poate, în cărți întregi), mai multe puteți descoperi aici.

Cum trăiesc triburile sud-etiopiene – cum te-ai înțeles cu ele și ce ai învățat cel mai mult din această experiență?

Trăiesc ca acum câteva milenii 😊. M-am înțeles cu ele prin intermediul ghidului (în fiecare trib, găseai pe cineva care să vorbească amhara, limba oficială a Etiopiei, dar nu și limba maternă a triburilor), iar pe ici, colo, au mai început oameni din triburi să vorbească și engleză, pentru a câștiga din turism. Ce am învățat? Că înveți din orice călătorie – lumea este extrem de diversă, oamenii și-au creat civilizații și religii extrem de diverse, datorită condițiilor climatice, influențelor culturale, deschiderii fiecărei societăți și întâmplărilor istorice. Și vă invit să urmăriți un film pe care l-am făcut după vizitarea acestor triburi (atenție, pot fi imagini dure):

Cum a fost în deșertul marocan? Și cum ai rezistat să călătorești trei zile prin acele locuri fierbinți?

Țin la căldură, așa cum țin și la frig. A fost cald, dar nu excesiv. Cred că ziua cea mai caldă pe care am înfruntat-o vreodată a fost în Spania, la Toledo, într-un august când temperatura a sărit de 50 de grade Celsius la soare. Eram în pantaloni scurți și, îmi aduc aminte, când  îmi mișcam picioarele, simțeam cum mă arde la pulpe. Și atunci am realizat de ce popoarele din zonele extrem de calde (Arabia, nordul Africii etc.) poartă acele haine albe lungi, acele jalabia… Pentru că îi protejează cât se poate de bine de căldură.

Imperator în Albania, în 1999, în timpul războiului din Kosovo – în piață, statuia legendarului erou al Albaniei

Ce ai simțit în timpul războiului din Albania (1999)?

Curios, dar și cu părere de rău pentru refugiați. A fost o perioadă de istorie in making pe care nu puteam să o ratez. Nu cred că m-am simțit în pericol vreo secundă, deși pe deasupra Tiranei avioanele americane spărgeau bariera sunetului (și nu vrei să ai experiența asta, în mod normal), iar populația părea foarte relaxată. Seara, la 8, toată lumea ieșea la plimbare și la un suc.


Citește și: Un moldovean în Asia: Cum te hotărăști să îți iei bilete de plecare doar dus? Și de ce rămâi să trăiești acolo


Și te-a văzut cineva citind Kama Sutra în Teheran?

Da (râde) prietenii cu care am fost și o iraniană care m-a dus la librărie 😊. Eram cu o colegă din Iran, o tipă foarte sofisticată și călătorită, și citită, și cultivată (care evident că înjură regimul, între timp s-a mutat în Canada). Și am întrebat-o dacă știe undeva o librărie unde să găsesc cărți în engleză – oriunde mă duc, cumpăr cărți despre cultura locală, istoria locală. Peste tot prin Iran, am văzut sute de librării cu cărți extrem de interesante (judecând după poze) despre istoria acestei țări, despre Revoluția Islamică etc., dar toate erau în farsi. Mi-aș fi dorit ceva și în engleză. Iraniana m-a dus la librăria aceasta, unde n-am găsit ce căutam, în schimb erau cărți în engleză importate în special din India (este țara care produce cel mai mare număr de cărți de limba engleză din lume). Și răscolind pe acolo, am dat stupefiat de o carte Kama Sutra (nu, nu avea poze, doar text, dar și așa… 😊. Brusc, am devenit entuziast și m-am dus să arăt ce am găsit – toți românii (eram mai mulți) am pufnit în râs. Iraniana a părut jenată, că nu știa despre ce e vorba. I-am spus la ureche în două cuvinte și a cumpărat-o imediat). Două zile mai târziu, am întrebat-o dacă a citit-o, a zis că se apucase imediat și că e foarte interesantă.


Citește și: Cum s-a născut Aventurescu, cel mai popular blog de travel din România? Și cum reușesc Alina și Florin să călătorească jumătate de an, profitând de oferte de pe internet


Ai reușit să-ți faci prieteni prin călătoriile marca Imperator?

Da, aș putea să spun da. Și întotdeauna îmi pare bine când mă întâlnesc cu unii dintre ei pe diverse meridiane…

Unde ți-a plăcut cel mai mult: de unde ai cele mai interesante povești?

Nu pot zice nici unde mi-a plăcut cel mai mult, nici care e cea mai frumoasă țară. Sunt multe țări superbe și e greu să faci comparații – ce au în comun Tibetul cu Bali? Nimic. Dar Parisul cu jungla de pe insula Dominica? Nimic, dar toate sunt superbe. De asemenea, poveștile – cred că am sute și sute de povești din toată lumea.

Imperator în Tibet, pe acoperișul lumii – Everest, la picioarele celui mai înalt vârf de pe Planetă

Despre ce buget vorbim pentru o excursie cu adevărat fabuloasă?

Zero lei. Mergi cu autostopul și stai la oameni acasă, care îți dau și de mâncare. Evident, nu e prea confortabil, sunt riscuri și trebuie să fii foarte extrovertit și simpatic(ă). Nu există un buget fix – poți să ai parte de o excursie fabuloasă și cu bani puțini, și cu bani mulți.

Din experiența Imperator, cum putem călători în destinații exotice cu buget decent?

Urmărești promoțiile companiilor aeriene (uneori, pot apărea prețuri foarte-foarte prietenoase) și apoi cauți fie cazări mai ieftine (cum ar fi pensiuni, poate apartamente sau camere de închiriat de la localnici), sau călătorești prin Couch Surfing. Dar, în general, trebuie să-ți planifici cu mult înainte escapadele, pentru a putea obține prețuri bune.


Citește și: Cum să vezi lumea cu 5 dolari pe zi. Povestea lui Bogdan Veselovski, tânărul care a vizitat jumătate din planetă făcând autostopul și dormind sub cerul liber


Și cum găsim astfel de oferte?

Citind blogul Imperator Travel (râde). Sau, evident, urmărind promoțiile care apar, frecând la câteva zile momondo sau skyscanner etc.

La final, dacă ar fi o destinație pe care să ne-o recomandați, care ar fi aceea? Și de ce?

Iran. Pentru că este țara cea mai ospitalieră de pe Planetă.

Și un sfat din partea Imperator: de ce ar trebui oamenii să călătorească?

Să se simtă bine, să afle despre alte civilizații, alte obiceiuri, alte idei. Să se deschidă, să învețe ceva care le poate fi de ajutor, să aprecieze ce au și pentru a nu regreta mai târziu 😊

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO