Căutare

Share this article

Cătălin Frâncu a cunoscut viața de la Google înainte ca aceasta să fie compania gigant de astăzi. În fiecare săptămână avea întâlniri cu fondatorii Larry Page și Sergey Brin. Însă, după ani de zile de lucru în Silicon Valley a decis să se întoarcă acasă. Aici știa că poate oricând în timpul săptămânii să aibă cu cine să iasă în oraș la un suc sau o cafea. Așa că a venit în România, iar astăzi de numele său se leagă poate unul dintre cele mai cunoscute site-uri de la noi: dexonline. Locul în care toată lumea ajunge atunci când nu știe semnificația unui cuvânt sau atunci când are o discuție contradictorie cu cineva legat de originea altuia. Am vorbit cu Cătălin despre proiectul său de suflet, despre primele căutări, precum și despre cum se lucrează astăzi în acest proiect. Și nu ne-am oprit aici. Am trecut de la cum a fost viața sa peste ocean la cum este ea acum aici, am vorbit despre pasiuni, dar și despre proiecte de viitor. Și toate … în doar câteva minute de lectură.

Ai fost printre primii 300 de angajați ai Google, cum a fost aceea experiență pentru tine?

Ce a făcut Google în mod diferit față de alte companii este că inginerii aveau puterea politică și puteau, colectiv, decide cursul companiei. Astăzi orice companie are un departament de IT, dar inginerii răspund în general față de un manager atehnic (fie acesta jurist sau finanțist sau de altă profesie). La Google toți managerii de proiect aveau diplome tehnice, ceea ce însemna că puteau înțelege argumentele și obiecțiile inginerilor față de o componentă în curs de dezvoltare. Ba, ocazional scriau și software cot la cot cu noi sau cel puțin își puteau scrie propriile rapoarte pentru a afla statistici de utilizare!

Iar această putere se reflecta și în alte domenii decât programarea. O companie de 500 de oameni este încă o companie suficient de mică încât fiecare să se cunoască, măcar superficial, cu toți colegii și să știe la ce lucrează fiecare.

Și am amintiri și mai vechi, din vara lui 2001, când am fost stagiar, iar compania avea undeva pe la 300 de angajați. Aveam întâlniri cu toată compania în fiecare vineri, în care Larry și Sergey povesteau ce mai este nou și în ce parteneriate a mai intrat compania. Aveam ocazia să aflăm detalii pe care puține companii le-ar împărtăși cu angajații lor, cum ar fi detalii despre relația complicată cu Yahoo. Și nu o dată angajații și-au făcut auzită vocea pentru a cere sau a se opune unor măsuri. De exemplu, în 2006 au protestat când Google a căzut de acord cu guvernul chinez să lanseze, în China, un motor de căutare cenzurat.

Dar care a fost lucrul cel mai important pe care l-ai învățat?

Acolo am învățat cu adevărat inginerie software. Eu veneam din mediul academic, din lumea olimpiadelor și a temelor de la facultate și a tezelor de master, pe care le-am făcut în general singur și unde cel mai mare program al meu avea 2-3.000 de linii de cod.

Unul din principiile pe care le-am învățat acolo a fost: fă un proiect util, care răspunde unei nevoi reale și nu te preocupa despre cum vei scoate bani din el. Când oamenii vin la tine pe site (sau la magazin sau la policlinică) pentru că tu îi poți ajuta, vei găsi și un mod să faci bani din asta. Și îmi place să cred că la dexonline am adoptat acest principiu – deși partea cu făcutul banilor încă nu ne-a reușit.

Cum s-a schimbat ea astăzi: mai știi cum este viața în companie?

Din păcate, Google astăzi este foarte diferit de startup-ul de odinioară. Este o companie uriașă care a cedat tentației puterii. În cazul lui Google, puterea constă din volumul uriaș de informații acumulate despre fiecare utilizator al său în parte. Din 2013 încoace, de la dezvăluirile lui Edward Snowden, știm că guvernele lumii au acces la tot ce știu despre noi marile companii din Internet. Google din 2001-2006 nu ar fi consimțit să fie parte la această supraveghere în masă.

Cum a fost viața ta peste ocean? Ce ai învățat? Și cum te-a schimbat?

Când am plecat, am plecat la studii, așa că primii ani au fost foarte liniari: am stat într-un campus, am mers la cursuri și am făcut teme. Dar chiar și așa am remarcat bibliotecile enorme (peste 5 milioane de volume), viteza Internetului, uriașă pentru acea perioadă și deschiderea către public (toate cursurile erau publice, iar majoritatea sălilor rămâneau permanent descuiate, chiar și cele dotate cu echipamente audio-video).

Principalul lucru pozitiv pe care l-am resimțit în Statele Unite și care îmi lipsește în România este respectul pentru timpul cetățeanului. Întreaga lor societate este construită pe premisa că omul trebuie să aibă timp să facă ce este important pentru el (de cele mai multe ori asta înseamnă să muncească, iar americanii duc asta la extrem, dar aceasta este altă discuție). Este neconsecvent și antiproductiv să pierzi bani grei să educi un om timp de 12 ani (sau 16-18 dacă socotim și facultatea), apoi să-i cheltui timpul cu îndatoriri mărunte. Pentru ei ar fi de neimaginat să completezi hârtii peste hârtii și să stai la cozi … ca să-i dai Statului bani.

Deci azi aș zice că am mai puțină răbdare cu activitățile inutile care îmi cer timp și de la care nu mă pot eschiva. Poate și fiindcă nu mai am la fel de mult timp rămas ca acum 20 de ani. În România, din păcate, de cele mai multe ori lumea mă bate părintește pe cap și îmi explică că așa e la noi.

Cum era comunitatea de români din Silicon Valley?

Era mare și diversă! Și am petrecut multe ore minunate în compania lor. Pe mulți îi cunoșteam încă dinainte, din România – mulți dintre noi am ales același drum. Pe alții i-am cunoscut acolo, în special în jurul Casei Române, unde am participat la multe reuniuni. Și am avut ocazia să cunosc români de toate felurile, de la cei aproape neasimilați care abia dacă vorbeau două boabe de engleză și continuau să trăiască doar între români, până la cei care încercau să-și șteargă originile și nu-și învățau copiii limba română.


Citește și: Viața la Google: am vorbit cu Cristian Dascălu despre cum a fost să lucreze pentru Google și Facebook și de ce a ales să se întoarcă în România


De ce te-ai întors în România?

Pe vremea aceea, mi se părea că un aspect negativ în Statele Unite era că oamenii semănau prea mult cu niște rotițe într-un sistem. Dacă voiam să beau un pahar într-o marți seară, nu prea aveam cu cine, toți colegii mei îmi spuneau că a doua zi e lucrătoare și ei se culcă devreme. Nu că s-ar fi întâmplat prea  des pentru că eu însumi devenisem tot o rotiță.

Dar în România părea că oamenii știu să nu se omoare cu munca, iar până la un punct aceasta este o calitate. Între timp s-au schimbat și la noi lucrurile, lumea e tot mai ocupată și tot fără folos. Cred că aceasta este o consecință a inegalităților economice tot mai mari și a sărăcirii păturii de mijloc, care este un fenomen global… dar aceasta este altă discuție.

Ce planuri de viitor ai: te vezi stând aici toată viața?

Sigur, de ce nu! Dar nu am bătut nimic în cuie. Dimpotrivă, mă bucur și sunt recunoscător că am libertatea de a-mi schimba decizia dacă apar motive în următorii ani. Planeta este mult mai mică astăzi decât acum 100 de ani și avem luxul de a sta într-un loc și a ne vizita rezonabil de des familia și prietenii din cu totul alt loc.

Hai să vorbim puțin despre cel mai cunoscut proiect pe care l-ai semnat, cum a luat naștere proiectul dexonline?

E ca-n bancul acela:

– Gigele, ce oameni mari s-au născut la noi în oraș?

– Niciunul, doamna învățătoare, toți s-au născut mici.

Aș vrea să pot povesti despre viziunea mea grandioasă când am fondat dexonline. Poate am stat la calculator, am ținut și un discurs emoționant, apoi am scris prima linie de cod. Dar n-a fost deloc așa. Pur și simplu voiam să învăț cum se creează un site web. Mi-am ales să creez un dicționar online pentru că întotdeauna mi-a plăcut să învăț tehnologii noi prin aplicații practice, nu doar prin exemple didactice de tipul Hello, world.

Fiind student la MIT, luam ocazional cursuri umaniste unde aveam eseuri de scris. Iar pentru acelea consultam frecvent dicționare online de limba engleză care încă din 1999 erau foarte bine puse la punct. Mi-aș fi dorit să existe așa ceva și pentru limba română, dar nu mi-am făcut din asta o misiune. Mult mai târziu am devenit conștient că proiectul dexonline nu mai e doar o jucărie. De altfel, în primul său an sistemul de operare al dexonline (GNU/Linux) coexista pe același calculator cu Windows și nu o dată l-am rebootat ca să mă joc jocuri. Abia din 2002 dexonline are propriul său server dedicat.

Mai ții minte care au fost primele cuvinte pe care le-ați introdus pe site?

Dincolo de primul, nu, dar baza de date consemnează acest istoric. Primele 10 cuvinte au fost negativ, arahidă, arahnidă, arahnoidă, arahnoidită, investi, învesti, abominabil, bordei și cabalistic. În retrospectivă, pare că mă preocupa clarificarea unor probleme de exprimare cum ar fi paronimele arahidă – arahnidă – arahnoidă și investi – învesti. Aceasta se întâmpla în august 2001. Doar mai târziu, prin februarie 2002, mi s-au alăturat primii voluntari din partea Federației Române de Scrabble, care au văzut mai departe decât mine utilitatea proiectului și atunci am început să adăugăm definiții în mod sistematic.

Am început cu literele mai puțin productive (Q, K, W, J), pentru că a fost important să avem secțiuni întregi complete ca să putem spune pe pagina principală „avem toate cuvintele din DEX care încep cu aceste litere”. Altfel, un utilizator ar fi căutat un cuvânt, nu l-ar fi găsit și s-ar fi întrebat: oare cuvântul nu există în DEX sau nu a fost încă transpus pe dexonline?

Dar mai ții minte primele căutări?

Din păcate, acelea s-au pierdut în negura istoriei. Știu că într-o vreme le contorizam pe cele pentru care nu aveam răspuns ca să dăm prioritate introducerii acelor definiții. Și am remarcat în treacăt că obscenitățile se detașau în frunte. În timp, am înțeles că întotdeauna vor exista cuvinte pe care dexonline nu le știe, iar noi nu avem competența de a elabora definiții pentru ele – acela este apanajul lexicografilor de profesie. Deci am renunțat să mai întrețin acea listă.

Iar acum, care sunt cele mai căutate cuvinte?

Colegul meu Radu Borza, unul dintre cei mai vechi colaboratori ai proiectului, pregătește anual lista celor mai căutate cuvinte. Avem chiar și un top al deceniului 2008-2017. Observarea topului căutărilor este un exercițiu instructiv, un Zeitgeist al societății. Nu o dată am observat o creștere bruscă a căutărilor și am investigat de ce, ca să aflăm că se leagă de vreun eveniment curent.

Povestește-mi puțin despre cum se întâmplă lucrurile acum: cine se ocupă de conținutul site-ului (adăugat cuvinte, verificat corectitudinea explicațiilor etc)?

Dacă la început am primit câte puțin ajutor de la zeci de voluntari (numărul celor care au trimis cel puțin o definiție este 235), astăzi munca a devenit mult mai specializată, astfel că avem doar doi editori care introduc definiții. Pe sub ochii fiecăruia a trecut echivalentul a 15 Biblii.

Eu sunt principalul dezvoltator al software-ului care rulează sub capotă, iar Radu se ocupă de alte componente, de exemplu de scripturi care îmbunătățesc extragerea automată a textului definițiilor din pagini scanate. Ne bucurăm că, de vreo doi ani, avem încă un programator colaborator ocazional – ajutorul în această privință este tare greu de găsit. Mai avem doi moderatori, custozi ai datelor dacă vrei, dintre care unul se ocupă preponderent de structurarea datelor.

Ideea este că dexonline oferă multe definiții pentru același cuvânt, ceea ce ajută și nu prea. Definițiile sunt aproape identice, dar nu chiar, iar diferențele pot fi importante. Structurarea înseamnă confruntarea și sintetizarea acestor definiții, cu exemple de folosire pentru fiecare sens. Exemple: verigă, vulpe.

O componentă care nouă ne este foarte dragă este Cuvântul Zilei. Avem o persoană dedicată pentru alegerea cuvintelor, pentru că le alegem în corelație cu un eveniment sau o aniversare din acea zi. Iar apoi fiecare cuvânt primește și o ilustrație și avem o mână de artiști care se ocupă de asta, prin rotație.

O spun și aici, ca și cu orice ocazie: întotdeauna avem nevoie de mai mult ajutor. Dacă aveți câteva ore libere pe săptămână și vreți să faceți un bine societății române, vă puteți alătura proiectului dexonline.

Am o curiozitate: dacă ai face o versiune audio sau video pentru dexonline, pe cine ai alege să explice cuvintele de pe site?

Ce exercițiu frumos de imaginație! M-aș bucura să putem să colaborăm cu oamenii de litere pe care îi respectăm mult – Rodica Zafiu sau Radu Paraschivescu, ca să numesc doar doi. De altfel, aceasta este una dintre direcțiile în care ne dorim să mergem și pentru care nu avem timp: să îmbogățim definițiile cu articole lingvistice care să explice unele subtilități dincolo de definiția în sine. Dar, în definitiv, nu există un singur răspuns, nu? Poate pentru cuvântul scelerat ar fi bine ca definiția să fie citită de un politician anume. Deși hmmm … probabil și-ar da seama ce-i coacem.

Cum arată online românesc astăzi? Și cât de mult ți se pare că s-a schimbat în acest mai bine de un deceniu de când lucrezi?

Sigur că nu încape comparație cu anul 2001. Dar chiar și astăzi este loc de mai bine. Multe servicii ale statului nu au încă o prezență bine conturată pe Internet sau poate au un site minimalist cu o organigramă care nu interesează pe nimeni. Dar Internetul ar putea scurta enorm distanța între autorități și cetățeni și este păcat că acest lucru nu se întâmplă. Bănuiesc că limitările nu sunt de natură tehnică, ci sistemică.

Și tot aici merită să vorbim puțin și despre procentul încă mic de utilizatori de Internet, 73% în 2017, România fiind printre codașele Europei. Pentru ceilalți 27% efectiv nu contează cum arată online-ul românesc, iar conectarea lor s-ar cuveni să aibă prioritate maximă.

Pe de altă parte, o tendință care mi se pare greșită (nu doar la noi, ci globală) este axarea pe aplicații de telefon mobil. Orice bancă, orice magazin încearcă să te convingă să-ți instalezi aplicația lor. Bineînțeles, este îmbucurător faptul că suntem tot mai conectați și majoritatea oamenilor își rezolvă nevoile de pe telefoane mobile și tablete. Dar o soluție mai corectă ar fi să continuăm să facem site-urile web mai rapide, mai prietenoase și mai funcționale, nu să scriem aplicații separate care trebuie instalate. Ca adept înflăcărat al software-ului liber, obiectez ori de câte ori cineva se așteaptă să-mi instalez pe telefon un program despre care nu știu cine l-a scris și câte bug-uri neintenționate și funcții rău-intenționate a introdus în el.

În afară de acest proiect, ce mai faci acum? În ce alte proiecte mai ești implicat? 

De-a lungul anilor am mai avut diverse proiecte de anvergură mai mică sau mai mare. În mod notabil, între 2012 și 2015 am avut privilegiul să țin un cerc de informatică pentru liceenii olimpici de la Colegiul Național Tudor Vianu din București (de la care și eu am absolvit pe vremea când se numea Liceul de Informatică). A fost una dintre cele mai frumoase slujbe pe care le-am avut vreodată și o provocare nonstop. Am avut ocazia să cunosc elevi geniali și harnici, din care mulți acum sunt studenți la facultăți de renume și despre care sunt convins că vom tot auzi în anii care vin.

Pe de altă parte, o altă pasiune constantă a mea este programarea jocului de șah. În rafale ocazionale, am scris unul dintre cele mai bune programe pentru antișah (o variantă ceva mai puțin complexă a șahului) și am contribuit cu o felie modestă la rezolvarea jocului de antișah. Aceasta înseamnă o demonstrație completă a faptului că albul câștigă. De-a lungul anilor, odată cu dezvoltarea puterii de calcul, oamenii au reușit să rezolve jocuri tot mai complexe (hex, țintar, moara), iar antișahul este cel mai complex joc rezolvat vreodată.

Există vreunul care este “proiectul tău de suflet”?

Proiectul de suflet rămâne dexonline, cel puțin prin prisma cifrelor pentru că am investit în el, în medie, 20 de ore pe săptămână timp de 18 ani. Dacă era un copil, acum mă pregăteam să-l trimit la facultate!

Apropo, cum arată o zi obișnuită din viața lui Cătălin Frâncu?

Îmi place să cred că e ca o zi obișnuită din viața oricărui alt om 😃În trei zile pe săptămână merg la birou și lucrez la diverse lucruri pentru dexonline – scriu software sau schimb mesaje cu restul echipei. Celelalte zile sunt pentru treburi de-ale casei și pentru stat cu familia, deși adesea dexonline invadează și aceste zile.

Dacă ai putea să lucrezi de oriunde, ce loc ai alege și de ce?

Nu știu dacă ar fi un singur loc. Mi-ar plăcea să încerc mai multe, prin rotație. Îmi va fi mereu dor de San Francisco și nu mi-ar displăcea deloc să am o lună pe an în care să lucrez de acolo. Iar din toate țările (puține) pe care le-am vizitat, mi-a rămas la inimă Scoția. E ceva acolo, în firea oamenilor și în verdeața naturii, care mă atrage. Desigur că astea-s doar fantezii, dar e plăcut să visezi!

Iar atunci când nu lucrezi, ce faci? Ce pasiuni ai?

Câte puțin din fiecare. Ponderile s-au mai schimbat de-a lungul anilor, dar ne place să vedem filme și seriale, să citim, să călătorim ocazional (în vremurile bune ieșeam măcar un weekend pe lună). În ultimii ani mi-am regăsit pasiunea pentru șah, joc mai mult decât am jucat vreodată (dar la fel de mediocru). Mai nou, avem un copil de crescut, ceea e ne acaparează cam tot timpul, dar e în regulă, este o pasiune în sine 😃Este de departe cel mai complex „proiect” la care am lucrat vreodată, cu cel mai ridicat potențial pentru succes sau pentru eșec.

Îmi spuneai, când am vorbit prima dată, că te muți, cum arată casa pe care ți-ai ales-o?

E cum ne-am dorit-o: cu ferestre enorme, cu mobilă puțină, cu linii simple și într-o zonă de unde majoritatea destinațiilor noastre obișnuite sunt accesibile pe jos. E prima dată, din cele șapte locuri în care am trăit perioade substanțiale din viață, când nu mă trezesc dezorientat în primele nopți întrebându-mă „unde naiba sunt?”.

Și la final, o altă curiozitate: dacă nu ai fi lucrat în lumea asta online … ce ai fi făcut?

Greu de zis! Am îndrăgit de mic calculatoarele și informatica, în clasa a V-a deja programam (iar asta însemna în anii ‘80 mult mai mult decât înseamnă astăzi, când copiii se nasc printre tablete și laptopuri). Dar cred că în orice altă meserie mi-ar fi plăcut să las ceva în urmă, să dau ceva înapoi societății care m-a format. Poate aș fi meșterit lucruri, deși în lumea reală sunt mult mai neîndemânatic decât pe calculator. Sau poate aș fi fost profesor.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO