Au trecut prin pagube și blocaje. S-au luptat cu birocrația și pandemia. Și nimic nu i-a oprit. Povestea a doi ONG-iști convertiți în berari: Raluca Baran și Paul Baran, co-fondatori Anagram
Cum sună povestea brandului Anagram? Raluca Baran și soțul ei, Paul Baran, lucrează pentru American Foundation și au implementat programe de dezvoltare socială în mai multe zone strategice din România. În urmă cu aproape 8 ani de zile însă, cei doi ong-iști au decis să investească banii economisiți într-o afacere la care visau: o berărie artizanală.
Drumul de la dezvoltator de proiecte la proprietari de berărie a trecut pentru cei doi prin mai multe cursuri și concursuri, prin blocaje și pagube, prin birocrație și o pandemie, dar nu s-a oprit încă.
Ce înseamnă Anagram și cine a avut ideea berăriei?
Raluca Baran (Anagram): Ideea berăriei a avut-o un grup de persoane, oameni care adorau să bea bere bună de prin alte părți și care se gândeau ce bine ar fi să bea bere bună și acasă.
Paul a început să facă bere acasă, i-a ieșit destul de bine. Berea experimentală nu era grozavă, dar era băubilă și toată lumea i-a spus că ar trebui să se apuce să facă bere. Ne-am amuzat pentru că Paul lucra la Bill&Melinda Gates Foundation pe vremea aia și călătorea 30-40% din timpul lui. Câțiva prieteni au continuat să ne încurajeze și prima dată am început să ne gândim serios la antreprenoriat, a fost o dată cu momentul trist în care am văzut administrația Trump venind la putere și un trend foarte sumbru începuse în sectorul ONG, în care se tăiau fonduri în stânga și în dreapta.
Atunci ne-a apucat ceea ce numesc eu o midlife crisis, anume antreprenoriatul. Acasă, în birou, avem un white board cu un timeline colorat, care începe undeva în noiembrie 2015 și care arată că, în mintea noastră, că la începutul verii lui 2017 ar fi trebuit să fim bine. Tot ce am reușit în 2017 a fost să înregistrăm firma, să facem o entitate legală, să facem lista documentelor necesare și să ne gândim serios să găsim un loc. Am găsit ceva într-un restaurant unde ne plăcea să luăm prânzul, undeva pe str. Dionisie Lupu. Era o căsuță în spate, pe care a văzut-o Paul și a avut o epifanie: asta o să fie berăria mea!, a zis.
Modelul nostru inițial de berărie era unul mic, în care noi făceam berea, iar cei care ne găzduiau o vindeau la ei pe terasă. Super simplu, mom and pop shop. Numai că am demarat toate procedurile, am vorbit cu proprietarii care nu erau în țară, ne-am făcut punct de lucru acolo și am cerut certificat de urbanism să facem lucrările de amenajare pentru berărie. A venit certificatul cu mențiunea că suntem în zonă istorică protejată și că nicicum nu avem voie să facem berărie. Găsisem niște investitori, prieteni entuziasmați de idee, dar a fost primul moment greu când a trebuit să pivotăm de la ideea de a avea punct de lucru în centru, cu punct de desfacere și plan de lucru.
Am început să căutăm peste tot prin oraș spații care credeam că se pretează, dar toți închiriau doar pentru depozit sau spălătorie auto. Atunci am zis că trebuie să facem ceva până ne punem la punct cu documentele și locația și tot, și am început să producem bere ca gipsy brewers. Făceam rețetele noastre la o berărie, pe licența lor, cumpăram noi tot lotul și îl vindeam sub brandul nostru. Sunt multe berării care pornesc așa, iar unii rămân la statutul ăsta pentru că nu vor să se complice cu toate autorizările și documentația de care e nevoie să fii berărie.
De la visul de a face lumea mai bună la crearea unei berării artizanale: Cine sunt Paul și Raluca Baran, oamenii din spatele Anagram
Voi de ce ați vrut să vă complicați?
Raluca Baran (Anagram): Din cauză că ne ”chinuia” foarte tare creativitatea, excitement-ul și nevoia de a face bere. Când ești gipsy brewer faci bere atunci când o berărie are un fermentator liber să-ți dea. Or, noi ne-am lansat, am avut succes, cererea era tot mai mare, dar nu aveam produse să umplem golul. Asta era prin 2018.
Între timp, pe la finalul anului, am găsit locația asta în care suntem acum, fix lângă Lacul Morii, care ne-a plăcut foarte mult. Doar că era o hală care trebuia amenajată să fie potrivită pentru alimentație publică. Amenajarea asta a durat. Aveam capital de vreo 200 de mii de euro. Și ne-am mutat de la un loc mic, de 80 mp, cu capacitate de 500 de litri pe șarjă, la un loc de aproape 400 mp, cu echipament de capacitate de 1.000 de litri pe șarjă. Cumva ne-am dublat capacitatea făcând această mișcare, ceea ce a fost o idee bună pentru că am fi crescut și ne-ar fi rămas repede mic spațiul. Dar în rocada asta, investiția a devenit un pic mai mare și a trebuit să suplimentăm, iar partea nasoală e că, până s-a făcut amenajarea a durat foarte mult. A fost o perioadă – cam din iunie 2019 până în iunie 2020 – când noi am primit autorizarea, să facem bere în spațiul ăsta, în care noi am plătit chirie, utilități. Iar autorizația a venit în plină pandemie, noi ne-am apucat de făcut bere, dar vânzările erau foarte mici. Am supraviețuit în pandemie făcând livrări. Am început cu prietenii, care ne-au recomandat altora și cu Berero – care aveau deja o bază de date cu clienți care comandau bere artizanală românească de la ei. La HoReCa erau vreo două-trei localuri care comandau câte o cutie când și când. Nimeni nu comanda bere la KEG pentru că se temeau că înțepi un KEG și de mâine spune că închidem terasele și toată lumea era foarte precaută. Începutul a fost îngrozitor de anevoios. Toată lumea știe că socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, dar e greu când nu seamănă deloc, când e diametral opusă.
Vorbește-mi despre rețete…
Raluca Baran (Anagram): E o treabă destul de complicată. Paul a zis să ne facem berărie, dar eu am zis că, înainte să investim tot ce avem, trebuie să vedem dacă putem fi serioși cu asta. Să vedem dacă putem face două-trei beri pe lună, dacă putem să facem o rețetă de trei-patru ori în aceiași parametri calitativi, putem porni. Dacă facem ceva ce de fiecare dată trebuie aruncat la chiuvetă, mai bine nu. Deci înainte să ne apucăm serios, am făcut home brewing, adică făceam bere acasă. Am început cu niște cratițe și a fost absolut îngrozitor, așa că de ziua lui i-am cumpărat un echipament de home brewing de 30 de litri și am experimentat tot felul de rețete, pe care le-am pus în tot felul de concursuri internaționale de home brewing, ca să ne și evaluăm. Pentru că tinzi să faci rețete pe gustul tău, dar trebuie să vezi cum le primește piața. Nu de puține ori m-am trezit cu Paul care citea tratate de microbiologie ca să înțeleagă diferența între cum fermentează o drojdie față de cealaltă. Primii noștri clienți au fost undeva pe traseu pe strada Paleologu unde locuim noi și Gina Patrichi, unde avem biroul, pentru că pe unde treceam mai lăsam câte două-trei sticle la localurile pe care le frecventam noi și pe care le cunoșteam, cu rugămintea să ne dea feedback. Prin 2016-2017, Paul a câștigat concursul de home brewing din România, cu o bere BRET care a fost până în ziua de astăzi una dintre cele mai mișto beri pe care le-a făcut. Acum am trecut la next level: învechim berea în butoaie de Fetească Neagră de la Lacerta. Paul a mai câștigat și cu o bere de sezon la un concurs internațional în Slovacia – existau semne clare că știe ce face. Best Coast care încă este our flagship beer este berea cu care Paul m-a convins pe mine să ne facem berărie. Chiar și acum este bestseller-ul nostru. Rețetele sunt foarte bibilite, Paul le ajustează, pe unele le finisează de la un lot la altul deoarece consideră că pot fi îmbunătățite. La unele îmi vin și mie idei. Vara asta sunt foarte mândră de berea Tartinique, care este o bere acrișoară cu rubarbăr și rodie, și aia a fost ideea mea. Iar Paul e cu rețeta. Eu mă ocup mai degrabă cu partea de promovare, de brand managing…
Care sunt riscurile pe care le-ai luat în calcul când ați demarat proiectul și care sunt cele care au apărut pe parcurs, fără să te gândești că ar putea exista?
Raluca Baran (Anagram): M-am gândit că e posibil să ia amploare segmentul de craft beer din România, și atunci să apară tot mai multe berării și să se îngusteze cota de piață pe care poți să o acoperi. Cumva s-a întâmplat, dar la stadiul la care văd eu acum sectorul, încă suntem o breaslă, ne ajutăm unii pe alții și nu ne uităm unii la alții ca la competitori, ci mai degrabă ca la colegi, ne inspirăm unii de la alții, we challenge each other, ne ajutăm și încercăm să ținem sus steagul berii făcute artizanal versus berea industrială. Pentru noi asta e competiția și partea cea mai tristă e că e o competiție neloială. Nu mă așteptam să mă duc la un local și să-mi spună că le place berea noastră, dar că au contract de exclusivitate cu marca X, care le dă, pe lângă scăunele, măsuțe, și bani. Nu mă așteptam să fie atât de urâtă partea asta. Nu mă așteptam să vină o pandemie și nu mă așteptam să dureze atât de mult – din 2017 până în 2020 – procesul ăsta în care să avem noi voie să facem bere. Alt risc la care m-am gândit și mă macină și azi e partea asta de business: ne-a fost foarte greu să facem tranziția de la mentalitatea noastră de ONG – amândoi am lucrat pentru organizații donatoare. De-a lungul timpului am învățat că și cu clienții trebuie să faci un fel de due diligence și să-i vezi care sunt serioși și care nu. Pentru că am luat destule țepe, cum au luat toți din sector. Sunt oameni care nu își plătesc furnizorii, deși afacerile lor nu stagnează. Am avut un șoc când am luat butoaiele goale – deci berea s-a vândut, ei și-au făcut profit, dar nu au considerat de cuviință să își plătească factura. Apoi apare fenomenul de ghosting, dispar, nu mai răspund la telefon, iar dacă îi suni de pe alt număr se fac că nu aud. E trist.
Te-ai gândit vreodată să te oprești?
Raluca Baran (Anagram): Cred că alaltăieri m-am gândit ultima oară la asta. Da, de nenumărate ori.
Riscuri, birocrație și beri de calitate: Drumul aventurierilor din spatele brandului Anagram
Și ce te ține?
Raluca Baran (Anagram): Mă ține faptul că oamenii sunt entuziaști, că apreciază ce facem, îmi place ideea că facem ceva de la zero și că nu te plafonezi. E atât de mișcător totul încât te forțează să te adaptezi mereu, să gândești mereu cu trei pași în față, să faci față la niște situații pe care nu știi cum să le abordezi. A trebuit să ținem terasa plină, în vreme ce mașina de spălat vase pierdea apă – Paul mi-a spus că continui să servesc, în vreme ce el a desfăcut mașina și instalația, țevăraia… Ajungi să faci absolut tot. E obositor, e frustrant, dar partea care te ține e atunci când îți iese. Și de multe ori ne iese. Faptul că facem rețete noi de bere, că avem o echipă de oameni foarte faini, că avem deja clienți care sunt fideli… asta te ține. E un business frumos, doar că e descurajant și greu de dus atunci când dai peste oameni care nu sunt onești și care nu își respectă responsabilitățile contractuale. Și mai e greu când te lovești de partea birocratică, pentru că mănâncă foarte mult timp, uneori nu o înțeleg. Mi-ar plăcea să putem opera într-un cadru în care totul să fie mai simplu.
V-a sudat mai mult familia sau v-a dezbinat?
Raluca Baran (Anagram): Ne ținem spatele unul altuia, în general. Dar ne mai și contrăm. De exemplu, prin vara lui 2020, a greșit Paul și a lovit o clemă de la o valvă, aia a cedat și am scăpat un fermentator întreg de bere pe jos. Deci nu numai că am pierdut berea, dar jumătate de zi am dat cu mopul. Iar berea e lipicioasă. Pe moment m-am enervat, dar m-am uitat la fața lui Paul, iar el era mai distrus ca noi toți. Atunci am zis că asta e, sunt greșeli de începător pe care le facem. Uneori avem opinii și viziuni diferite. Eu sunt un pic mai pushy, el e mai răbdător, dar în general am făcut echipă bună. Și avem și colegi faini, iar asta e minunat. Asta e foarte cool. Inclusiv oamenii care vin aici sunt faini. Acum vreo lună, am avut un moment cu Paul, era seară, apunea soarele, iar eu cu Paul eram pe terasă, ascultam muzică. Era o stare de bine, eu alergam pe acolo și Paul m-a chemat să iau o pauză și să mă uit și mi-a spus: noi am făcut asta. A fost o chestiune de 30 de secunde, dar momentele astea te fac să mergi mai departe.
Citește și
Când v-ați cunoscut, v-ați gândit vreodată că veți face asta împreună?
Raluca Baran (Anagram): Că vom avea berărie? Nu. Dar îmi amintesc că, atunci când am început noi să ieșim, ne plimbam prin Centrul Vechi și Paul era obsedat cu sifonăriile și mă înnebunea să facem o sifonărie. Și mie mi se părea o idee demodată. Deci mai departe de sifonărie nu ne-am gândit.
Care e cel mai îndrăzneț vis legat de acest business?
Raluca Baran (Anagram): Nici nu m-am gândit. Până acum am fost în survival mode… cred că să creștem suficient de mari cât să ne fie bine și nouă și angajaților, să putem face investițiile pe care vrem să le facem fără să ne gândim că nu o să avem cu ce o să le acoperim. Să menținem calitatea și feeling-ul ăsta de bine, de ceva fain. Să nu devenim meschin de business oriented.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
