Cum să călătorești în lumea largă și să nu plătești cazare 6 luni pe an? Și cum să devii instructor de yoga după ce ai trăit cu localnicii din Zimbabwe? Maria Iorga și povestea unui suflet fericit

Maria Iorga:„M-am înscris la voluntariat de pe drum, cu câteva zile înainte de a ajunge în țara cu pricina”

Ce îmi mai poți mărturisi despre experiență? De la cine ai aflat despre această oportunitate?

În total, am stat cele 8 luni pe care ni le-am propus. Pe parcursul călătoriei, am făcut voluntariat în Lusaka, Zambia, la singura brutărie Gluten-Free din oraș. În Tanzania am făcut voluntariat la o grădiniță Montessori, într-una din  suburbiile Dar Es Salaam-ului. 

Ne-am încris la voluntariate direct de pe drum, cu câteva zile înainte de a ajunge în țara cu pricina. Am folosit workaway.info ca să ne găsim experiențele – o platformă pe care o recomand cu tot dragul tuturor celor care vor să călătorească lent, autentic și fără pretenții. Lucrezi câteva ore pe zi în schimbul cazării și a mesei, dar ai parte de experiențe de neuitat – stai în casa oamenilor, trăiești cu ei, devii parte din comunitate. Sincer, consider că devii călător, nu turist.

Ai îmbrățișat în sufletul tău tot ce ai văzut acolo?

Africa mi-a amintit mereu de un citat al lui Nichita: „Tu ai un fel de paradis al tău în care nu se spun cuvinte.” Exact așa mă simt despre experiența asta. Africa e enorm de greu de descris. Ce am trăit acolo, m-a schimbat în profunzime, în esența ființei mele. La început, a fost o provocare să ne adaptăm la stilul lor pole pole. Busurile plecau când se umpleau, trenurile aveau întârziere de câteva zile și nimeni nu părea afectat de asta. În prima lună, erau momente când asta mă scotea din minți. Pe parcurs, am învățat cea mai importantă lecție de acolo. Africa m-a învățat să trăiesc în momentul prezent – ce contează când ajung, când e atâta frumusețe în jur? Da, pot să îți spun cu mâna pe inimă că am îmbrățișat tot ce am văzut acolo. Am învățat să accept. Am înțeles că sărăcia e o stare de spirit. Am văzut acolo zâmbete într-o zi, cât poate nu văd aici într-o săptămână.

Maria Iorga:„În Zimbabwe am trăit 4 luni. Facem planuri de revenire”

Ai plecat cu un rucsac și te-ai întors mai plină, garantat. Ce ți-ai luat frumos pentru suflet din acea experiență?

O a doua familie și un pământ unde mă simt acasă. În Zimbabwe am trăit 4 luni în lockdown și am avut norocul de a nimeri într-un grup de oameni ca noi: aventurieri, dornici de experiențe noi, gata să-și trăiască viața la maxim. Toți cei care ne-au fost alături atunci ne-au rămas în suflet – facem planuri de revenire, noi acolo, ei în vizită în România. 

Greu sau ușor a fost să stai departe de casă?

Greu și frumos. Călătoritul full-time vine cu dezavantajele lui. Nu m-a lovit atât de tare dorul de casă propriu-zis, cât m-a lovit dorul de mama. Inevitabil, într-o perioadă atât de incertă cum au fost primele luni de pandemie, ne îngrijoram amândoi pentru familiile noastre și a intervenit inclusiv sentimentul de neputință că, dacă se întâmpla ceva, noi eram la un continent distanță.

Nu cred că a fost prima călătorie făcută din viața ta. Nu cred că ai fi plecat atât de departe dacă ar fi fost prima încercare departe de casă.  Ce ai mai experimentat înainte?

Nu a fost nici pe departe prima călătorie cu rucsacul în spate. Am făcut tot sudul Europei cu autostopul cu Vlad – din Croația până în Bulgaria, incluzând Albania & Kosovo. Pe lângă asta, călătorim des, fie că explorăm o zonă nouă din România sau mergem pe undeva prin străinătate, mereu ne place să stăm mult și să mergem lent, de aici și numele paginii, Snail Travel.

Cine ți-a dezvoltat gustul pentru călătorit?

Îl am în sânge. Tata era țigan de șatră, poate și de aici mi se trage dorul ăsta de ducă, care-mi fierbe ritmic în piept și este sincronizat cu bătăile inimii.  Mama m-a încurajat mereu să-mi urmăresc toate visele și mi-a dat curajul să mă avânt în orice îmi face cu ochiul.