„Dacă noi, adulții, nu ajutăm copiii, atunci cine o va face” - Alexandru Sasu, UX Designer, ING

Alexandru Sasu lucrează în ING și este UX Designer – Interaction Design. Cu alte cuvinte, Alexandru modelează interacțiunile ING cu clienții săi, în așa fel încât aceștia să primească exact ce au nevoie într-un timp corect, din experiența pe care o au cu banca. Când nu lucrează pentru ING, Alexandru muncește pentru elevii datorită cărora a dezvoltat cele mai interesante experiențe de voluntariat: cursuri de educație financiară și de protecție împotriva cyber bullying-ului.

Ce te-a inspirat să te implici în programul de educație financiară pentru copii? Cum crezi că această activitate ajută la formarea lor?

Alexandru Sasu: Sunt părinte, iar acest rol vine cu tot felul de întrebări. De exemplu, m-am gândit la ce mi-a lipsit mie în școală, lucrurile acelea practice, care să mă fi pregătit mai bine pentru viața de adult. Mi-am dat seama că aceleași lucruri lipsesc și astăzi din sala de clasă și din educația copilului meu: știința banilor sau educația financiară.

Atât studiile, cât și experiența profesională m-au ajutat să înțeleg ce trebuie făcut. Am început să mă documentez, am înțeles cum pot să contribui și, prima dată, am predat în școala copilului meu. Celor mici le-a plăcut, eu am fost foarte încântat, așa încât am continuat să predau și la alte clase.

Mi-am dat seama că acest gen de activități vin cu perspective practice despre viața de zi cu zi, iar copiii sunt curioși și dornici să exploreze aspecte ale vieții de adulți. În plus, îi ajută să înțeleagă de ce e important să economisească sau de ce e atât de important să-și păstreze curiozitatea, dorința de a pune întrebări. În plus, cred că este crucial să ajutăm copiii, de la vârste cât mai mici, să înțeleagă de ce trebuie să ia decizii informați, așa încât să nu devină victime ale propriilor greșeli sau ale vicleniilor altora.

Alexandru Sasu și educația financiară: „Cumperi un depozit de ciocolată și-l devorezi într-o zi. E delicios și ești deplin satisfăcut. Astăzi. Dar mâine nu mai ai nimic. Nici bani, nici ciocolată”

Care este cel mai interesant feedback pe care l-ai primit de la copii în timpul lecțiilor de educație financiară? Există ceva ce te-a surprins sau inspirat în mod special?

Alexandru Sasu: Copiii sunt foarte generoși cu feedback-urile. Am primit atât de multe încât e greu să aleg doar unul. Dar pentru că tu ai vrut, aleg momentul depozitelor de ciocolată. Despre ce crezi că este vorba? Am discutat cu ei despre „cheltuielile necugetate”. Cu alte cuvinte, cumperi un depozit de ciocolată și-l devorezi într-o zi. E delicios și ești deplin satisfăcut. Astăzi. Dar mâine nu mai ai nimic. Nici bani, nici ciocolată. Cred că le-a plăcut acest scenariu pentru că era o analogie simplă și de mare impact. Vorbim de ciocolată, nu? Iar mie mi se pare fascinant cum astfel de exemple practice pot să le transmită lecții atât de importante.

Cum îți planifici sesiunile de predare pentru a le menține interactive și captivante? Ai vreun exemplu de activitate care a funcționat bine?

Mai întâi mă documentez, vorbesc cu profesorii, aflu detalii despre copii, despre activitățile pe care le fac împreună, la clasă, fiindcă mi se pare esențial să mă adaptez nevoilor lor. În plus, am un set de materiale, deja pregătite și o structură a lecției în minte. Modul de predare însă îl adaptez la fiecare oră, în funcție de copii, de cum reacționează la ce aud, de întrebările și curiozitățile lor. Prefer să evit modelul „bătut în cuie”, pentru că la clasele primare cel mai important este să le captezi și să le menții atenția copiilor. Uneori chiar renunț la anumite informații dacă ăsta este prețul de care e nevoie ca ei să rămână captivați și implicați. Activitățile practice și analogiile simple, precum „depozitele de ciocolată”, funcționează cel mai bine cu cei mici.

Cum reușești să integrezi cercetarea și pregătirea de voluntar în rolul tău de designer UX? Influențează experiența ta profesională activitățile de voluntariat?

Activitățile în care mă implic, voluntariatul și munca de designer UX sunt mai legate între ele decât ți-ai imagina. Caut neîncetat detalii despre preferințele copiilor, despre metodele de a le menține atenția și interesul. Apoi mă gândesc cum să adaptez explicațiile la nevoile și percepțiile lor. Toate astea mă ajută să îmbunătățesc experiențele utilizatorilor în jobul meu dar să fiu și mai eficient în predare. La clasă, sunt nevoit să explic niște concepte complexe unor copii. Asta mă provoacă să fiu clar, concis și adaptabil, ceea ce este util și în UX.

Citește și: „Să trăiești într-o țară străină în timpul pandemiei a fost și este încă, o provocare”. Cum a ajuns să se îndrăgostească de România Serge Offers, CFO ING România? Și cum încearcă, prin voluntariat, să ajute locul pe care îl numește „casa noastră”

Dacă ar fi să recomanzi acest program de educație financiară unui coleg, ce i-ai spune pentru a-l motiva să se implice?

L-aș întreba dacă dorește cu adevărat să ajute. Eu cred că cei mici au cea mai mare nevoie de sprijin. Ei simt imediat dacă greșești, dar te iartă la fel de repede dacă nu vii cu atitudinea de „știu tot”. În plus, cred că e esențial să nu aștepți recunoaștere, ci să o faci cu plăcere. Vei descoperi câtă bucurie îți aduce să vezi copiii fericiți, care te îmbrățișează la sfârșitul orei și sunt încântați de lucrurile noi pe care le-au descoperit.

Ai și alte proiecte de voluntariat active sau din trecut care ți-au rămas aproape? Ne poți povesti despre unul dintre ele?

Alexandru Sasu: Trebuie să îți povestesc despre cursurile de Cyber Bullying și Cyber Security la clasele primare. A fost fascinant să văd interesul cu care părinții și profesorii participă la cursurile pentru copii. Cred că scenariile realiste, adaptate vârstei, scot la iveală lucruri surprinzătoare, necunoscute de adulți, iar odată ce copiii prind curaj să povestească experiențele lor, este mult mai ușor pentru toți cei implicați să înțeleagă impactul anumitor acțiuni.

Care este cel mai mare impact pe care ți-ai dori să-l ai prin implicarea ta în programele de voluntariat?

Alexandru Sasu: Mi-aș dori ca cei care ajung la cursurile mele să rămână mereu curioși, gata să pună întrebările care le vin în minte, fără jena că ceva e greșit, și să exploreze. Practic, mi-ar plăcea să le insuflu ideea că autoeducarea este o responsabilitate personală și continuă. Pare idealist ce spun, pentru că depinde mult de mediul fiecărui copil. Dar, dacă numărul voluntarilor crește, putem schimba ceva. Dacă noi, adulții, nu ajutăm copiii, atunci cine o va face?

Să faci banking-ul accesibil pentru toată lumea, oriunde și oricând? Fără cozi și timp pierdut? Pare ceva ce ar face un coleg și mai și care lucrează în tech, la ING. Hai și tu în echipă, uite ce job-uri disponibile avem: https://www.ing.jobs/Romania