Darlington, o poveste croită cu emoții și eleganță de soții Curcudel în centrul orașului celor șapte coline
Bine ați venit în Iași, orașul care reprezintă amestecul perfect de glamour vibrant și istorie uimitoare. Un oraș al cărui ritm te va îndemna să-l vizitezi iar și iar. O oprire să nu uiți să faci în centru, în fața „vitrinei magice” Darlington, care te invită zilnic să închizi ochii, să-i ții strânși și să-ți imaginezi printr-un mic exercițiu ce înseamnă un univers frumos și elegant. Azi te invităm, cititorule, să pătrunzi într-o lume pură, colorată, plină de mireasmă și combinații puse în armonie totală. Lasă-te acompaniat de soții Marina și Marius Curcudel pentru că îți vor face cunoscută o altfel de lume.
Croitoria de flori „Darlington” a început de la întrebarea „ce-ar fi dacă…am deschide o florărie?”, iar lucrurile s-au întâmplat la mică distanță de timp. Totul a pornit de la o dorință aruncată-n cer, iar de șase ani locul de vis din Iași dăinuiește. „Darlington” înseamnă acasă, emoție, splendoare, strălucire, fascinație, atracție, grație, desfătare. Numele are o poveste și este o împreunare a pasiunilor celor doi soți: dragostea pentru frumos și pentru arta florală a Marinei, partea drăgălașă din acest proiect, iar „ton”-ul vine de la pasiunea lui Marius ce o poartă muzicii.
Nu mulți sunt aceia care știu că în spatele unui antreprenor florist sunt nopți nedormite, mult efort și sacrificiu, chiar și gânduri care îi macină și atunci când cei doi soți sunt în vacanțe. Timpul nu le este foarte bun prieten. Nu negociază cu el foarte bine în ultimii ani, dar mulțumirea pe care o simt atunci când primesc feedback de la clienți, le fac sufletul să zâmbească.
Proaspăt întoarsă din vacanță. Cum reușești să pleci câteva zile și să lași business-ul să meargă fără tine și Marius, soțul tău?
În timp, să știi că mi-am format o echipă destul de încredere. Cele mai vechi fete pe care le am, au cinci ani aproape de când colaborează cu noi.
Voi funcționați din 2015, mergeți pe al șaselea an, nu?
Da. Dar, din păcate, nu mai lucrez cu nimeni de pe vremea când am început. A fost ca un fel de nod. Am început o echipă de trei oameni, am hotărât de comun acord să ne despărțim. A fost o pauză când am reflectat, am luat totul de la zero, să învățăm, să ne schimbăm stilul și așa s-a format echipa de acum, undeva prin 2017. Timp de doi ani ne-a luat să ne cunoaștem, să ne împrietenim cu domeniul, dar treaba serioasă a început în 2017.
Marina Curcudel: „Povestea noastră a început din lipsa unei nevoi, a unor decorațiuni.”
A fost odată ca niciodată este o expresie care ne conduce în lumea poveștilor. Împărtășește-mi, te rog, cum a luat viață Darlington.
Povestea noastră a început în urma lipsei unei nevoi, a unor decorațiuni de Crăciun sau chiar din lipsa unei vitrine care să atragă priviri în oraș. A început prin întrebarea „ce ar fi dacă?”, prin încolțirea ideii de a crea noi ceva ce nu găsim pe piață. Nu erau în Iași vitrine care să te atragă. Chiar și atunci, călătorind foarte des, vedeam în afară altfel de marketing, de branduri. Și vizualul contează. Ne dă o stare de bine.
Probabil, ai văzut potențial în Iași.
Ema, știi ce mă bucură?! De când am început noi să facem vitrinele frumoase, să le lăsăm aprinse pe timp de noapte, au început și alții să facă lucrul acesta și nu poate decât să ne bucure. E o chestie faină care se ia de la unul, de la altul și ajungem la crearea a ceva foarte frumos.
Marina Curcudel: „S-a format în timp familia Darlington. La noi nu se impune nimic.”
Ți-ai creat un nume. Cum este viața de antreprenor?
Pentru mine contează foarte mult echipa și cum se simt fetele la locul de muncă. Dacă ele se simt bine și sunt în regulă, au grijă de clienți. De asta s-a creat o familie. Cei care au fost să nu rămână, așa a fost să fie și eu am înțeles asta. S-au triat. Cei care au ales să rămână sunt cei care se simt bine în familia Darlington și cu care am format o conexiune puternică. De asta Darlington evoluează foarte fain și de la sine. Câteodată, nu am planuri să mă îndrept într-o anume direcție, dar vin pur și simplu. Contează echipa și sunt recunoscătoare. Recrutez deja două fete și le place. Am văzut că din prima lună se simt bine, au un vibe foarte fain și se simte entuziasmul. Am mizat pe faptul că le învăț alocând eu timp și nu am avut pretenția să vină cu experiență din altă parte. Am vrut să le identific stilul, să le arăt în mare parte ce e de făcut, dar în egală măsură să se simtă libere. Nu am dorit să se impună ceva. La noi se spune doar ce este corect și ce nu este corect.
Lași libertate de exprimare…
Exact. Este foarte important să se simtă bine, să vină cu drag la locul de muncă. Avem momente și de tensiune, dar le depășim.
Intervin situații neprevăzute, presupun…
Da.
Pe lângă creativitate și talent, ce valeități ar trebui să mai dețină un florist?
Un florist trebuie să fie disciplinat, educat, ordonat și curat. În momentul în care lucrezi și creezi, trebuie să ai mai întâi o ordine. Trebuie să fie o curățenie atât mentală, cât și fizică. Este foarte important ca pe masa ta de lucru să fie curățenie. Este foare greu să lucrezi în dezordine. Cu asta începem. Nu trebuie să ne lipsească principiile, pentru că ne-am confruntat și cu problema aceasta de a minți și de a fura. Din păcate, m-am confruntat cu asta la foști angajați.
Marina Curcudel: „În domeniul artei florale nu există limite!”
Ai făcut studii pe domeniu sau te-a ajutat determinarea ta, visul tău îmbinat cu imaginația ta creatoare?
Am fost și la câteva cursuri. Am crezut că mă vor ajuta, dar nu a fost așa. Mi-am zis că până nu-mi epuizez ideile, n-am să mă mai duc la cursuri. În domeniul acesta, nu există limită. Poți să faci din orice.
De unde vă luați florile?
Noi lucrăm cu trei furnizori principali. O parte din ei, chiar de la început. S-a creat o încredere reciprocă în timp. Sunt unele sortimente pe care le găsim la anumiți furnizori, altele la ceilalți, de asta e bine să ne păstrăm legătura foarte bună. Mă bazez pe calitate. După cum știe toată lumea, florile ajung din Olanda. Dar sunt producători și din Kenya și din Marea Britanie.
Care e povestea numelui?
Când am început acest business, am zis că-l voi trata foarte serios. Și atunci am apelat la o prietenă de a mea pentru amenajarea micului spațiu cu care am început atunci de pe Cuza Vodă. Pentru nume am apelat la o firmă și am avut de ales din mai multe liste. Eu și soțul meu am completat mai multe chestionare și pentru că eram amândoi cu viziuni diferite, răspunsurile erau diferite automat. Și atunci, Raluca cu care am lucrat pentru nume, a ținut cont și de dorințele mele și de ale lui. Este o combinație din două cuvinte: darling care sunt eu, partea aia mai drăgălașă și tonul pe care-l dă Marius. Ne-a plăcut, ne-am uitat unul la altul și acest nume a rămas fiind pe placul amândurora. În perioada respectivă, soțul meu se ocupa de partea muzicală și se ducea până și în amenajarea magazinului cu elemente din muzică cu viniluri, cu instrumente muzicale.
A fost o perioadă de vreo două luni în care efectiv discutam cum să arate, cum să fie, cum să comunicăm. Era totul nou și pentru noi.
Marina Curcudel: „Acasă este la Darlington!”
Unde este acasă pentru tine?
La Darlington.
Înțeleg. Este o investiție cu de toate. Ai dat nopți, gânduri multe, timp, bani.
Da, Ema. Dar să știi că port și cu angajații discuțiile acestea. Eu nu am urmărit partea financiară, nu m-a interesat cât produce firma. Știi care e partea faină? Darlington răspunde. Dacă depun energie și iubire și-mi place ceea ce fac, este locul care-mi răspunde și am rezultate. De aceea este acasă la Darlington. Feedback-urile mirilor sunt mulțumirea mea. În momentul în care vine feedabckul de la ei, după atâta muncă, cu el merg mai departe și-mi dă putere.
Cum ai trecut de perioada pandemică?
Nu mă plâng de tot. Cred că atunci când gândești pozitiv, se întâmplă lucruri pozitive în viața ta. Am fost reticentă, dar am trecut repede peste perioada asta grea. În pandemie, am avut cel mai mare proiect de amenajare la care am lucrat aproape trei luni. În pandemie, am avut cel mai mare eveniment pe partea de nuntă. Așa a fost să fie, evenimente puțin mai micuțe, dar au compensat. Nu am redus echipa, am făcut tot posibilul să fie ok.
Cum ai susținut echipa? Le-ai dat asigurare colegilor că va fi totul bine?
Întotdeauna trebuie să ai o rezervă. Sunt grijulie, sunt prudentă. Așa am fost și la școală. Trebuie să fiu foarte sigură de o decizie pe care o iau și sunt foarte responsabilă. Nu am mai fost atât de darnică la partea de bonusuri, dar am vorbit cu fetele lucrul acesta, au înțeles și era important să rămânem împreună și să ne susținem. Suntem aproape și la bine și la rău.
Eu lucrez mult cu sufletul, Marius are experiență pa partea administrativă. Ne completăm la decizii. El este cu creierul și trebuie să iasă ceva J). Suntem foarte diferiți pe partea asta.
Este o întrebare aici la mine notată. Care dintre voi l-a îndemnat pe celălalt și l-a împins de la spate să dea viață acestei afaceri și să creadă în ea? Ce-mi poți mărturisi?
Eu.
Ai crezut atât de mult în visul tău?
Da.
Înainte cu ce te-ai ocupat? A avut vreo legătura zona de muncă anterioară cu ce faci cum sau nu?
Deloc. Părinții mei lucrează în domeniul asigurărilor și au considerat că e bine să merg pe același drum. Am fost responsabilă pe structura MLM destul de devreme, la vârsta de 21 de ani și deja aveam în subordine o echipă de agenți, nu mai rețin exact numărul. În momentul în care lucram ca inspector de asigurări, aveam și al doilea job, ca agent la o multinațională de acordare de credite la domiciliu, iar după cinci luni, ca agent la firma respectivă, la multinațională, am fost propusă manager.
Cum a fost trecerea de la funcția de manager la un nou rol, cel de antreprenor al unui business pe care nu știai cum să-l conduci în totalitate?
Nu m-am gândit vreodată că o să ajung adminstrator. Nu am crezut că o să pot gestiona, dar uite-mă aici după șase ani. Înseamnă că se întâmplă lucruri frumoase la noi.
Ce tipuri de activități desfășurați ( florărie, evenimente, cursuri)?
Nu facem cursuri și nu avem în plan, deși este cerere. În perioada următoare, nu vom face așa ceva. Mai amenajăm spații.
Ce proiecte ticluiți?
Avem planuri. Suntem în toiul pregătirilor. Va fi o cafenea la Darlington. Este în amenajare, doar că merge foarte greu pentru că avem o perioadă destul de aglomerată. Dar nu mă las, nu renunț și va fi foarte interesant.
Ce deadline ți-ai dat?
Avem o plecare și o să ne întrerupem iarăși.
O vacanță, nu?
Da, dar să știi că vacanțele pentru mine sunt și active. Eu sunt creativă când mă relaxez și chiar mi se întâmplă destul de des când nu dorm nopțile. Acum, când am vorbit cu tine și eram din nou plecată săptămâna trecută am avut o noapte creativă până la 4 dimineața. Efectiv, am creat în mintea mea în noaptea aceea un concept pentru un eveniment.
Jonglezi cu gândurile legate de job, drept urmare, chiar și în timpul liber.
Da, dar să știi că nu mă plâng deloc. Și recuperez, dar am mai mult timp în vacanțe să creez decât atunci când sunt prinsă cu alte treburi.
Probabil, ai mintea odihnită..
Da. Mai deconectat. Le consider vacanțe creative.
Îți vei lărgi spațiul?
Partea de sus a fost biroul pe care l-am mutat mai în spate. Și biroul va deveni cafenea. Camera rece e integrată ca o capsulă, ca într-un acvariu pentru a putea fi vizualizate florile și buchetele fără a putea fi atinse. Sunt protejate, stau la rece. Produsele se vor realiza în spate. Am format clientela și dau comandă, ne spun bugetul și noi amplasăm comanda. Ne-am format clientela în timp și se bazează pe încredere.
Marina Curcudel: „Voi face o cafenea la Darlington pentru că îmi doresc să vorbesc în tihnă cu clienții mei.”
Cum ți-ai adunat clienții? Cum ți-i ții aproape?
Pentru că-mi doresc să-i țin aproape, de aceea fac și cafeneaua. Îmi doresc să dau din timpul meu, să mă opresc și să stau în tihnă de vorbă cu ei. Câteodată simt nevoia că vor să stăm mai mult de vorbă sau să mă cunoască mai bine. Clienții noștri apreciază ce facem, prețuiesc munca pe care o depunem, apreciază frumosul, sunt cei care susțin cultura și susțin ca Iașul să arate altfel, să creștem valoarea. Aceștia sunt clienții noștri și le sunt recunoscătoare.
Care a fost primul vostru proiect?
Primul proiect Darlington a fost un eveniment, o nuntă. Am început partea de florărie și nu am crezut că vom ajunge aici, să organizăm evenimente, nunți, botezuri. Un an de zile am funcționat ca florărie și ușor au început să vină cererile pe partea de evenimente (buchete, lumânări). Până a venit o cerere pentru o nuntă întreagă. Și a fost un proiect tare interesant compus din flori naturale și flori de hârtie. Businessul acesta l-am început cu bugete foarte mici. Făceam lucruri faine cu materiale mai ieftine. Și ieșeau lucruri tare faine și oamenii își dădeau seama că e altceva. Nu erau aranjamentele alea banale. Și nevoia. Fiind bugete mai mici, am început să găsim variante de a lucra cu materiale mai ieftine. Și aceea era hârtia sau alte obiecte pentru a crea volum. Aspectul unui eveniment e foarte important. Merg pe deviza totul sau nimic.
Ești mulțumită de punctul în care ai ajuns? Ce ți-ai mai dori?
Sincer îți spun, nu sunt mulțumită de punctul în care sunt. Am o ambiție foarte mare. Mi-aș fi dorit ca lucrurile să funcționeze cu rapiditate mai mare. Am avut decizii și poate nu am fost susținută în unele momente, deși am avut dreptate. Am înțeles că toate se întâmplă cu un scop. Știu doar că nu renunț la vise, am propuneri și planuri foarte mari. Nu vreau să povestesc prea multe, nu vreau să mă hazardez și să dezamăgesc, poate. Nu-mi pierd credința și nu am de gând să mi-o pierd. Pun energie în toate. Sunt șase ani și va fi foarte greu să renunț. Și mai ales la oameni. Când am avut momente dificile, mă gândeam că nu le pot lăsa pe fete.
Ce nu îți place la tine?
Sunt conștientă că am defecte și poate principalul este, poate, că m-am aventurat în treaba asta prea mult și câteodată nu mă mai simt atât de feminină pe cât ar trebui. Mi-am luat frâiele în mână și depun foarte mult efort atât fizic, cât și mental ca să fac să funcționeze totul. Este, totuși, drumul pe care mi l-am asumat. Contează mult că mă susține Marius. Poate până am să-mi ating țelul propus, o să fac loc și de altele.
Când erai mică, erai fetița aceea gingașă care purta rochițe și culegea flori din grădină?
Nu, nu, chiar delocJ) Mă jucam cu săgețile și cu băieții.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
